Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 225/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 1107/330/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIE PENALĂ NR. 225/R
Ședință publică din data de 25.11.2013
Tribunalul compus din:
P. – T. O.
JUDECĂTOR – D. V.
JUDECĂTOR – I. G. Z.
GREFIER - TUDORIȚA T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul I. reprezentat de procuror N. A.
Pe rol soluționarea recursului penal declarat de inculpatul P. O. A., împotriva sentinței penale nr. 243 din data de 17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Urziceni.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de avocat ales A. G., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
A lipsit intimatul parte civilă S. C. D. și intimata parte civilă S. Județean de Urgență Slobozia.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat A. G., pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu au cereri sau excepții de formulat în prezenta cauză.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat A. G., în cuvântul său, arată că inculpatul a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 243 din data de 17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, pe motiv de nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10, alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.
Arată că din declarațiile existente la dosar nu rezultă cu certitudine că fapta a fost săvârșită de către inculpat, iar declarațiile date de martorul A. G. sunt neadevărate acestea necoroborându-se cu declarațiile părții civile.
Mai arată că declarația martorului A. G. este în contradicție și cu celelalte declarații date în cauză, aceasta nu corespunde adevărului, și nici un alt martor nu îl indică pe acesta ca fiind în apropierea locului incidentului.
Martorul N. F. arată că nu a văzut incidentul și nici nu l-a văzut pe partea vătămată în aceea seară sau ulterior cu semne de lovituri.
Cu privire la audierea martorului B. I. V., care a fost audiat pe latura civilă a cauzei, solicită ca instanța să înlăture declarația acestuia întrucât acesta a arătat că a vizitat-o pe partea civilă la spitalul din Urziceni, acesta în realitate fiind internat la spitalul din Slobozia.
Concluzionând, solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat P. O. A., arată că regretă fapta și instanța să rețină că nu a lovit-o pe partea civilă.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 243 din data de 17.10.2013 Judecătoria Urziceni, în baza art. 180 alin. 2 C.pen., a condamnat pe inculpatul P. O. A., CNP_, fiul lui V. și A., născut la data de 16.04.1987, în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., studii medii, fără ocupație și loc de muncă, starea civilă - necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. privind cazul în care intervine revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv dacă în termenul de încercare săvârșește din nou o infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen.
A luat act că partea vătămată S. Județean de Urgență Slobozia nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 C.proc.pen., art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 1349 Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art. 1386 Cod civil, art. 1391 Cod civil, art. 1392 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. D..
A obligat pe inculpatul P. O. A. la plata către partea civilă S. C. D. a sumei de 1687,54 lei, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 C.pen. privind cazul în care intervine revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art. 191 alin.1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.700 lei, din care suma 300 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală, iar suma de 1400 lei reprezintă cheltuielile efectuate în faza de cercetare judecătorească.
A respins cererea formulată de partea vătămată S. C. D. de obligare a inculpatului la plata de cheltuieli judiciare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în seara zilei de 09.01.2012, în jurul orelor 19:45, inculpatul P. O. A. a agresat-o fizic pe partea vătămată S. C. D., lovind-o cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale, precum și în faza de cercetare judecătorească, în seara zilei de 09.01.2012, în timp ce se afla pe raza comunei Adâncata, județul Ialomița, în fața magazinului pe care îl deține, inculpatul și martorul B. F. au ajuns în locul respectiv, i-au barat trecerea, iar din autoturism a coborât inculpatul. Acesta din urmă i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona capului și cu picioarele în zona corpului, partea vătămată a încercat să scape, moment în care inculpatul l-a prins de vesta cu care era îmbrăcat, aplicându-i lovituri cu genunchiul în zona abdomenului. În cele din urmă, partea vătămată a reușit să fugă și să se ascundă într-o curte situată la o distanță de aproximativ 200-300 metri, prin escaladarea gardului.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile martorului ocular A. G., care a arătat că în seara respectivă se afla în apropierea magazinului părții vătămate și a văzut cum aceasta a fost agresată fizic de inculpat, acesta din urmă aplicându-i lovituri cu pumnul în zona capului și cu picioarele în zona spatelui.
Totodată, declarația părții vătămate S. C. D. se coroborează și cu declarația martorului N. F., care a relatat că a surprins-o pe partea vătămată în timp ce se ascundea într-o curte de teama inculpatului, fiind speriată, că i-a spus că a fost lovită de inculpat și l-a rugat să-l anunțe pe tatăl său despre incident.
Însuși inculpatul recunoaște că a îmbrâncit-o și a împins-o pe partea vătămată, însă nu și că i-a aplicat lovituri.
Susținerile inculpatului sunt contrazise însă nu doar de declarațiile părții vătămate, ci și de cele ale martorului ocular A. G., precum și ale martorului N. F., coroborate cu conținutul certificatului medico-legal.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 90/A2/24/10.01.2012, emis de Serviciul de Medicină Legală Ialomița, partea vătămată S. C. D. prezenta la data examinării leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, putând data din 09.01.2012 și necesitând pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, concluzii ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește depoziția martorului ocular B. G.-F., instanța a apreciat că aceasta este parțial nesinceră, urmând a fi înlăturată ca atare, deoarece nu numai că este contrazisă de depozițiile tuturor celorlalți martori, ci există contradicții în conținutul declarațiilor date de acest martor în cadrul procesului penal, astfel: în faza de urmărire penală martorul a declarat că a văzut că inculpatul și partea vătămată s-au îmbrâncit, dar nu poate preciza cu exactitate cine a aplicat lovituri (așadar admite împrejurarea că au fost aplicate lovituri), întrucât se afla în mașină în momentul respectiv .
Ulterior, în fața instanței, același martor declară că în momentul producerii incidentului coborâse din autoturism și se afla la aproximativ 5 metri distanță, motiv pentru care a reușit să vadă că cei doi doar s-au îmbrâncit, iar inculpatul nu i-a aplicat lovituri părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului P. O. A., care la data de 09.01.2012, în jurul orei 19:45, a agresat-o fizic pe partea vătămată S. C. D., lovind-o cu pumnii în zona feței și cu picioarele pe corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 C.pen.
În sentință s-au făcut referiri la probele administrate și la individualizarea pedepsei
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. O. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că nu rezultă cu certitudine că fapta a fost comisă de inculpat astfel că solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Sunt dezvoltate aceste motive de recurs prin analiza declarațiilor de martori.
Tribunalul, examinând sentința recurată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerațiuni:
Prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt, cu încadrarea juridică corespunzătoare și a reținut în mod judicios vinovăția inculpatului pe baza unei analize complete a tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel dacă inculpatul recunoaște în declarațiile date la urmărirea penală și la instanță că s-a îmbrâncit cu partea vătămată după ce acesta i-ar fi adresat injurii nu recunoaște lovirea acesteia.
Rezultă însă lovirea de către inculpat a părții vătămate, din toate celelalte mijloace de probă, declarațiile martorilor analizate și coroborate de prima instanță - N. F., B. G. F., S. V., A. G. etc. asupra cărora nu mai revenim.
De asemenea, declarațiile părții vătămate S. C. D., coroborate cu leziunile descrise în certificatul medico – legal, confirmă că inculpatul a comis fapta ce constituie infracțiune.
Și cât privește individualizarea pedepsei instanța de fond a avut o atitudine justă, pedeapsa aplicată inculpatului, prin cuantum și modalitatea de executare, respectând criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și este aptă să conducă la realizarea scopurilor prevăzute de legiuitor în art.52 Cod penal.
Cât privește acțiunea civilă se constată că în mod corect a fost soluționată de prima instanță având în vedere dispozițiile art. 1349 și următoarele cod civil fiind dovedit cu acte și martori prejudiciul material.
Prejudiciul moral a fost stabilit de către instanță în temeiul art. 14 alin. 5 Cod procedură penală și art. 1391 alin. 1 Cod civil.
Sunt considerațiuni pentru care, recursul declarat de recurentul inculpat P. O. A., împotriva sentinței penale nr. 243 din data de 17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Urziceni urmează a fi respins, ca nefundat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 417 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515, pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P. O. A. fiul lui V. și A., născut la data de 16.04.1987, în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în ., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 243 din 17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Obligă recurentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. T.O.
Tehnored. T.T.
2 ex/25.11.2013
Jud. fond. N.G.F/Jud. Urziceni
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
