Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 19/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 797/312/2013/a1
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALA NR. 19/R
Ședința publică din data de 08.02.2013
Tribunalul compus din:
P.: T. O.
JUDECATOR: TĂNCUȚA M.
JUDECATOR: I. T.
GREFIER: TUDORIȚA T.
Ministrul Public - P. de pe lângă Tribunalul I., reprezentat de procuror: C. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul M. I., împotriva încheierii de ședință din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, aflat în stare de deținere, asistat de avocat A. A. I., desemnat din oficiu de Baroul Ialomița.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, în cuvântul său, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și punerea în libertate a inculpatului având în vedere că la dosar nu există date din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească și de asemenea la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, iar lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
În consecință, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, cu onorariu avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Din actele si lucrările dosarului constată:
Prin încheierea camerei de consiliu din 06.02.2013 Judecătoria Slobozia, în baza dispozițiilor art. 3001 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului M. I., fiul lui natural și S., născut la data de 06.03.1984 în Slobozia, jud. Ialomița, CNP_, este legală și temeinică.
În baza art 3001 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului M. I., constatând că motivele care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, pe baza actelor dosarului, că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Astfel, s-a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului, prin modalitatea de săvârșire și consecințe, dovedesc că acesta prezintă un grad ridicat de periculozitate pentru ordinea socială.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1491 din Codul de procedură penală referitoare la dispunerea arestării preventive, respectiv sunt întrunite exigențele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există în mod corespunzător cazul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, motivat, inculpatul M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul arată că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu se mai impune menținerea măsurii, solicitând cercetarea în stare de libertate.
Tribunalul, examinând încheierea atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate oral cum și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856, alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerațiuni:
Potrivit art. 3001, alin. (1) Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea acesteia.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 3001 alin. (3) al aceluiași articol, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În cauză, analizând actele dosarului, prin raportare la dispozițiile legale menționate mai sus, constată că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică in continuare privarea acestuia de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1491, art. 148 lit. f și art. 151 din Codul de procedură penală și că se impunea luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În acest sens instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice în sensul art. 143 alin. 3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează actele premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit faptele.
Astfel, pentru inculpat subzistă cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul dosarului, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Tribunalul, în baza acestor texte de lege, constată că din punct de vedere formal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală deoarece s-a pronunțat, prin încheiere, în cameră de consiliu, asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, înainte de expirarea acesteia.
Cu privire la menținerea măsurii:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 172/P/2013 din 04.02.2013, inculpatul M. I., fiul lui N. și S., născut la data de 06.03.1984 în Slobozia, jud. Ialomița, CNP_, aflat în prezent în stare de arest preventiv în cadrul Arestului I.P.J. Ialomița, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 alin. 1 C.p. și tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p., totul cu aplic art. art. 33 lit. a C.p. și 37 lit. a C.p.
S-a reținut în actul de inculpare că în ziua de 15.01.2013, în jurul orelor 10:40, inculpatul a pătruns fără drept în locuința numitului N. V. din mun. Slobozia, .. 31, ., . a sustras o geantă. Ulterior, fiind surprins de către numitul N. V., a fost urmărit de către acesta și prins la ieșirea din scara blocului, iar inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, a mușcat partea vătămată de mână, fără a reuși însă să scape, fiind astfel găsit de către organele de poliție ajunse la fața locului.
Prin încheierea nr. 2 din data de 16.01.2013, Judecătoria Slobozia a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și în baza art. 1491 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 16.01.2013 până la data de 13.02.2013 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 12/UP/16.01.2013.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, care însă a fost respins ca nefondat prin Încheierea Tribunalului Ialomița nr. 3 din 18.01.2013.
Din materialul probator administrat până la această dată, instanța de fond a apreciat că există indicii temeinice în accepțiunea art. 681 din Codul de procedură penală, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat în raport de mijloacele de probă existente la dosar ( declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor, date în fața organelor de cercetare penală și ale poliției, declarația părții vătămate N. V., a martorei N. F. și înscrisurile constatatoare întocmite de către organele de poliție cu referire la rezultatul agresiunii exercitată de către inculpat asupra părții vătămate dar și cu privire la sesizarea infracțiunii la serviciul de urgență 112 )
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei fapte grave, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, instanța de fond a constatat că și condiția pericolului concret pentru ordinea publică este îndeplinită, ea rezultând din natura faptelor și împrejurările săvârșirii acestora pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate cu scopul declarat de a sustrage bunuri), împrejurările în care inculpatul a acționat (încercarea acestuia de a-și asigura scăparea prin exercitarea de agresiuni asupra părții vătămate), gravitatea faptelor precum și urmările ce s-ar fi putut produce (hazardul a făcut ca partea vătămată să nu sufere leziuni mai grave), precum și antecedentele penale ale inculpatului.
Conform dispozițiilor CEDO starea de detenție preventivă este justificată în acest caz întrucât există indicii clare în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
Prin gravitatea faptei și prin reacția opiniei publice, infracțiunea săvârșită de către inculpat poate determina o tulburare a societății de natură să justifice arestarea sa preventivă.
Sunt considerațiuni pentru care, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpatul M. I., împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Va obligă recurentul la plata sumei 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art. 417 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M. I., fiul lui natural și S., născut la data de 06.03.1984 în Slobozia, jud. Ialomița, CNP_, împotriva încheierii pronunțată în data de 06.02.2013 de Judecătoria Slobozia.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.: T.O.
Tehnodact.: T.T.
2 ex/ 08.02.2013
Jud. fond: G.O.I./Jud. Slobozia
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 79/2013. Tribunalul... → |
|---|
