Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 79/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 79/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 513/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA PENALĂ NR.79/F
Ședința publică din data de 05.04.2013
Instanța compusă din
PREȘEDINTE- D. V.
GREFIER- C. O.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Ialomița,
reprezentat de procuror N. A.
Pe rol pronunțarea în cauza penală privind pe inculpatul C. C. D., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr.20/P/2013 din 05.02.2013, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la această dată.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr.20/P/2013, din 5 februarie 2013, înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, C. C. D., fiul lui I. și D., născut la data de 02.04.1964 în ., cetățenie română, scoala profesională, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP_, sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut, în actul de inculpare, că inculpatul, în calitatea sa de responsabil cu beneficiarii Legii nr.416/2011, a pretins de la Bâdârâcă M., suma de 140 lei, primind efectiv 100 lei, pentru a-i remite acestuia adeverință din care să rezulte prestarea orelor în interesul comunității.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere penală, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșe foto, declarațiile martorilor: Bâdârâcă M., Bâdârâcă Stelică, S. A., I. A. M. și A. V., proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate, fișa postului inculpatului, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, C. C. D., s-a prevalat de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, introduse prin Legea nr.202/2010, arătând că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și dorește ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără nicio altă declarație amănunțită conform art.70 Cod procedură penală, rezervându-și dreptul la tăcere prevăzut de alin.2, al acestui articol.
A solicitat și i-a fost admisă proba cu acte în circumstanțiere.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, Tribunalul le-a apreciat suficiente pentru a stabili existența faptei și vinovăția inculpatului, astfel că a admis cererea privind aplicarea procedurii simplificate, pe baza recunoașterii și a reținut următoarea situație de fapt:
C. C. D. este angajat în cadrul Administrației Domeniului Public Țăndărei, subordonată Consiliului Local al Orașului Țăndărei, de la 01.05.2011 fiind numit în funcția de responsabil cu beneficiarii Legii nr. 416/2011 privind venitul minim garantat.
În această calitate, printre alte atribuții, inculpatul o are și pe aceea de a supraveghea persoanele ce beneficiază de venitul minim garantat și care efectuează muncă în folosul comunității, referitor la îndeplinirea sarcinilor zilnice, respectarea normelor de securitate în muncă.
Inculpatul efectuează instructajul cu protecția muncii a persoanelor ce se prezintă la muncă, ține evidența orelor prestate de către aceștia pentru îndeplinirea normei, iar apoi la sfârșitul luni, după ce prezintă pontajul șefului de serviciu, predă câte o adeverință fiecărui beneficiar al ajutorului minim garantat.
Împotriva lui C. C. D. a formulat denunț numitul Bâdârâcă M. care a relatat faptul că, începând din primăvara anului 2012, în mod repetat, i-a remis diferite sume de bani inculpatului pentru ca acesta să-l ponteze și să-i remită adeverința lunară. Nemulțumit de faptul că, inculpatul, C. C. D., a început să pretindă sume din ce în ce mai mari de bani, pentru luna decembrie cerându-i 140 lei, ajutorul social fiind de 225 lei, Bâdârâcă M. s-a hotărât să facă acest denunț.
Ținând cont de datele oferite de către Bâdârâcă M., la data de 21.01.2013, s-a procedat la organizarea unui flagrant, prilej cu care, inculpatul C. C. D. a fost surprins după ce a primit de la Bâdârâcă M., suma de 100 lei.
Suma de bani găsită asupra inculpatului fusese predată denunțătorului, în fața procurorului de caz, după ce . cu cupiură de 100 lei, fusese consemnată în procesul-verbal încheiat la data de 21 ianuarie 2013 și aflat la pag.5 a dosarului de urmărire penală.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul C. C. D. a avut o poziție oscilantă în aceea ce privește fapta comisă.
Imediat după ce a primit banii a fost oprit de echipa operativă, prilej cu care asupra lui s-a găsit suma de 122 lei, în această sumă existând și bancnota de 100 lei. Întrebat cu privire la proveniența acestei sume C. C. D. a afirmat că, acești bani sunt banii săi personali. După verificarea seriei bancnotei cu cea consemnată în procesul verbal menționat și după ce s-a constat că . corespunde cu cea din procesul verbal, inculpatul, C. C. D., a revenit asupra primei declarații susținând că bancnota de 100 lei i-a fost dată de către numitul Bâdârâcă M. reprezentând restituirea unui împrumut ce i l-a acordat acestuia, suma împrumutată fiind de 140 lei.
În declarația dată cu prilejul audierii, C. C. D. a susținut în primă fază că, suma de bani primită de la Bâdârâcă M. reprezintă o datorie a acestuia către o femeie numită „A.”, care are un magazin din Piața Orașului Țăndărei și de la care Bâdârâcă M. cumpărase pe datorie.
C. C. D. a revenit asupra acestei declarații afirmând că, într-adevăr i-a pretins acestuia suma de 140 lei pentru el personal deoarece Bâdârâcă M. crea probleme în ceea ce privește prestarea orelor de muncă în interesul comunității. Inculpatul a recunoscut că, stabilise cu numitul Bâdârâcă M. ca în schimbul adeverințelor să-i dea pentru luna decembrie 70 lei și pentru luna ianuarie 70 lei, discuție ce s-a purtat la începutul luni ianuarie 2013.
În declarație, inculpatul a afirmat că, Bâdârâcă M. i-a spus că-i va aduce o sticlă de Whisky, însă el a refuzat acest lucru spunând că dorește bani. Tot în declarație a relatat că afirmația legată de banii datorați către „Doamna A.” este nereală.
Într-o altă declarație, ulterioară, inculpatul a revenit, susținând iarăși că suma primită reprezenta o parte dintr-o datorie mai veche întrucât îl împrumutase cu 140 lei și în plus mai era dator numitei A. V. (88 lei) și lui S. A. (50 lei).
Este evident că, toate aceste declarații din faza urmăririi penale sunt nesincere, ele fiind contrazise de declarațiile martorilor audiați în aceeași fază a procesului penal. Astfel, martora A. V. susține că în lunile decembrie 2012 și ianuarie 2013 nu s-a întâlnit cu C. D. pentru a-l ruga să-i recupereze banii dela Bâdârâcă M., în schimb, inculpatul a rugat-o să declare ca martor, în prezenta cauză.
Același lucru declară și martorul S. A., în sensul că inculpatul, șeful său, i-a spus că va trebui să susțină, în calitate de martor în prezentul dosar, că Bâdârâcă avea o datorie la magazinul doamnei V.. În realitate, martorul nu mai știa dacă respectiva datorie mai exista sau nu.
Astfel, cu puțin timp înaintea întâlnirii dintre inculpat și Bâdârâcă M. când Bâdârâcă M. i-a înmânat suma de 100 lei, inculpatul a fost sunat la telefon de către acesta prilej cu care au stabilit locul unde urmau să se întâlnească, din discuție rezultând că inculpatul nu ar fi dorit să vorbească la telefon la un moment dat afirmând „și nu vorbesc la telefon …. vino aici”. Discuția avută în parcarea din fața Băncii Comerciale din Orașul Țăndărei, demonstrează faptul că, suma primită de el nu reprezintă „vreo datorie” ci constituie bani pentru „serviciul ce îl făcea”.
La un moment dat este întrebat de Bâdârâcă M. „vezi pentru ianuarie și aia cât ceri, zi, ca să știu să mă pregătesc de bani”, iar C. C. D. răspunde „Ce … ianuarie”. Bâdârâcă M. repetându-i „pentru ianuarie, februarie cât îți mai dau”. Răspunsul lui C. C. D. fiind „7 lei”, după care se corectează și afirmă „70 lei mă”. Bâdârâcă M. face o socoteală adunând cele două luni și restanța și spune „deci două milioane o sută”. C. C. D. răspunzând „Da”.
Așadar, alături de celelalte probe, procesul-verbal de prindere în flagrant și depoziții de martori, interceptările de convorbiri telefonice, constituie, în opinia Tribunalului, o probă indubitabilă în acuzare, urmând ca, pe baza întregului material probator existent, să rețină vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.254 alin.1 Cod penal.
În apărare, cu ocazia cuvântului pe fond, inculpatul, C. C. D., a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap.la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, susținând că, în raport de circumstanțele reale și personale, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art.18 ind.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În opinia Tribunalului, această apărare nu poate fi primită, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, al cărui alin.4 stabilește cu precizie că instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există și constituie infracțiune.
Ori, achitarea solicitată de inculpat, în temeiul invocat, are în vedere tocmai aspectul că fapta comisă nu reprezintă infracțiune, fiind lipsită de una dintre trăsăturile esențiale: pericolul social.
Altfel spus, procedura simplificată, prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală, exclude o soluție de achitare.
Așadar, dacă tribunalul ar fi apreciat, față de probe și de persoana inculpatului, că fapta nu constituie infracțiune, ar fi respins cererea de judecată pe baza recunoașterii vinovăției și ar fi continuat judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
A apreciat, însă, că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință, a admis cererea privind judecarea cauzei conform art.320 ind.1 Cod procedură penală, dat fiind natura infracțiunii comise și modalitatea de acțiune, prin folosirea funcției în scopuri ilicite.
Față de cele ce preced, urmează a respinge cererea de achitare a inculpatului, C. C. D., formulată în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap.la art. 10 lit.b ind.1 Cod procedură penală.
Pentru infracțiunea comisă, corect încadrată juridic prin actul de inculpare, inculpatului, C. C. D., urmează a i se aplica o pedeapsă în raport de criteriile generale și obligatorii de individualizare, prev. de art.72 Cod penal și de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală, precum: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, reduse cu o treime, conform alin.7 al art.320 ind.1 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, determinat de împrejurările comiterii, urmările produse sau care s-ar fi putut produce și de persoana inculpatului.
Referitor la persoana inculpatului, va reține ca circumstanțe atenuante lipsa antecedentelor penale, situația familială (tată al unui minor, conform certificatului de naștere depus în copie), caracterizarea favorabilă de la locul de muncă, urmând a face aplicarea dispozițiilor art.74-art.76 lit.d Cod penal, cu consecința pronunțării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, minim stabilit deja urmare a reducerii cu 1/3, conform alin.7 al art.320 ind.1 Cod procedură penală.
Ca pedeapsă accesorie, va avea în vedere jurisprudența CEDO, cu referire la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la convenție, în sensul că interzicerea drepturilor electorale nu se aplică în mod automat, ci în funcție de gravitatea infracțiunii și cu respectarea principiului proporționalității.
Într-o societate democratică, dreptul de a alege este o valoare fundamentală, iar față de gravitatea concretă a faptei, interzicerea unui asemenea drept, ar fi o măsură exagerată și disproporțională, Tribunalul apreciind că inculpatul, C. C. D., este în măsură să aprecieze asupra modului în care este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Față de cele ce preced și de dispozițiile art.71 și art.64 Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit b Cod penal.
Chiar dacă dispozițiile art.254 alin.1 Cod penal (încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului), prevăd și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, această pedeapsă nu va fi aplicată urmare a neîndeplinirii condiției prev. de alin. 1 al art.65 Cod penal, cu referire la alin.3, cuantumul pedepsei principale stabilite fiind închisoarea mai mică de 2 ani.
Ca modalitate de executare, va face aplicarea dispozițiilor art.81-art.82 Cod penal, apreciind că față de cuantumul pedepsei principale pronunțate, de împrejurările comiterii și de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, urmând a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din pedeapsa principală la care se va adăuga un interval de timp de 2 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, va dispune, pentru aceeași perioadă, suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal.
Va face în cauză aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală, în sensul că va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării.
În mod obișnuit, reținerea în sarcina unei persoane a dispozițiilor art.254 Cod penal, poate atrage aplicarea alin.3 al articolului menționat și anume confiscarea banilor, valorilor sau altor bunuri ce au făcut obiectul luării de mită (cazul mituitorului de rea-credință, trimis de asemenea în judecată) ori aplicarea alin.5 al art.255 Cod penal, referitor la restituirea către persoana care le-a dat, a banilor și a oricăror altor bunuri (cazul mituitorului de bună-credință sau denunțător).
Cazul în speță se referă la mituitorul-denunțător Bâdârâcă M., dar dispozițiile art.255 alin.5 Cod penal nu sunt aplicabile, întrucât, așa cum rezultă din procesul-verbal din 21 ianuarie 2013 (pag.5 dosar urmărire penală) și cel de constatarea infracțiunii flagrante (pag.6 dosar urmărire penală), suma de 100 lei, dată inculpatului, nu i-a aparținut lui Bâdârâcă M., ci i-a fost dată de echipa operativă, tocmai în vederea organizării flagrantului, fiind ulterior ridicată în vederea efectuării de cercetări.
În baza art.191 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.363 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea de achitare a inculpatului, C. C. D., fiul lui I. și D., născut la data de 02.04.1964 în ., cetățenie română, scoala profesională, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, CNP_, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap.la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, cu referire la art.18 ind.1 Cod penal.
În baza art.254 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală și art.74-art.76 lit.d Cod penal, condamnă pe inculpatul, C. C. D., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81-82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, dispune ca pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale, să se suspende și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Face în cauză aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală.
Ia act că dispozițiile art.255 alin.5 Cod penal nu sunt aplicabile în cauză.
Obligă inculpatul la 550 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.D.V.
Dact.C.O.
4 ex./13.04.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
