Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 4038/312/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALĂ NR. 189/R
Sedinta publica din data de 25.09.2013
Tribunalul compus din:
P. – TĂNCUȚA M.
JUDECĂTOR – M. B.
JUDECĂTOR – D. V.
GREFIER – C. O.
Ministerul Public-P. de pe langa Tribunalul I.
reprezentat de procuror N. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul B. M. împotriva sentinței penale nr.570/16.08.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia.
La apelul nominal făcut in sedinta publica se prezintă recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat N. G., desemnat din oficiu de Baroul Ialomița.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, după care:
Apărătorul recurentului condamnat depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului arată, de asemenea, că nu are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul ia act, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului petent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, rejudecând, liberarea condiționată a condamnatului, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, respectiv dispozițiile art.59 Cod penal, urmând ca tribunalul să aibă în vedere și problemele de sănătate pe care le prezintă recurentul petent; cu onorariu din oficiu.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului.
Recurentul petent lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Din actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia sub nr._ din data de 02.08.2013, petentul condamnat B. M., fiul lui M. și V., născut la data de 24.07.1972 în F., jud. Călărași, CNP_, aflat în Penitenciarul Slobozia, a solicitat liberarea condiționată din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința nr.732/2006 a Judecătoriei Oltenița, cu motivarea că a executat fracțiunea din pedeapsă prevăzută de lege pentru a putea fi liberat condiționat.
Soluționând cauza, Judecătoria Slobozia, prin sentința penală nr. 570/16.08.2013, a respins cererea de liberare condiționată stabilind termen pentru reînnoirea acesteia după data de 30.01.2014, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că petentului i-au fost aplicate 2 sancțiuni și a fost recompensat de 3 ori. A participat la activitățile de educație și asistență psihosocială propuse, a fost folosit la muncă și a câștigat 41 zile, considerate ca executate în baza muncii prestate.
A avut în vedere, totodată, faptul că petentul este recidivist, fiind anterior condamnat, în 1997 la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar în 2000, la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, iar din executarea ambelor pedepse a beneficiat de liberare condiționată.
Instanța de fond a apreciat că pentru moment nu ar fi oportună acordarea liberării condiționate, întrucât, având în vedere comportamentul petentului pe durata executării pedepsei, dar și antecedentele penale ale acestuia, nu rezultă suficiente date care să conducă la concluzia că pedeapsa și-a atins scopul educativ – preventiv în așa fel încât, la punerea în libertate, persoana condamnată să nu mai săvârșească și alte infracțiuni și să poată fi redată societății.
De asemenea, instanța a constatat că petentul a mai beneficiat de două ori de liberare condiționată în cazul condamnărilor anterioare însă, prin săvârșirea din nou a unei fapte, se constată că acesta nu a conștientizat încrederea pe care societatea i-a acordat-o anterior prin punerea sa în libertate înainte de executarea integrală a pedepsei.
Instanța a apreciat, de asemenea, că actele medicale depuse de petent la termenul din data de 16.08.2013 nu sunt de natură a justifica liberarea condiționată a acestuia, fiind apte a demonstra că petentul a fost diagnosticat cu o anumită afecțiune, pentru care primește îngrijiri.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea acestuia și liberarea condiționată întrucât îndeplinește cerințele prevăzute de lege.
Tribunalul, examinând sentința atacată și actele dosarului, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 59 Cod penal, după ce a executat 2/3 din pedeapsă, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, și respectiv ¾ în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În cauză, din procesul verbal al comisiei pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Slobozia, rezultă că recurentul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare pentru liberare condiționată, nefiind îndeplinite prevederile legale, chiar dacă a executat fracția prevăzută de lege.
Pe baza acestor date și a caracterizării atașate procesului verbal, în mod corect a apreciat prima instanță că pentru moment nu ar fi oportună liberarea condiționată, perioada executată nefiind suficientă pentru realizarea scopului educativ – preventiv al pedepsei.
Pentru a ajunge la această justă concluzie, s-au avut în vedere, printre altele și persoana condamnatului, recidivist, condamnat anterior pentru infracțiuni grave și care a mai beneficiat de liberarea condiționată.
Așa fiind, în baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de condamnatul B. M. împotriva sentinței penale nr.570 din 16.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia va fi respins, ca nefondat.
Conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei din care 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și prevederile art. 417 lit. c Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul formulat de petentul condamnat B. M., fiul lui M. și V., născut la data de 24.07.1972 în F., jud. Călărași, CNP_, aflat în Penitenciarul Slobozia, împotriva sentinței penale nr. 570 din data de 16.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,GREFIER,
Red.M.B.
Dact.C.O.
3ex./25.09.2013
Jud.fond O. V.
Judecătoria Slobozia
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 79/2013. Tribunalul... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 225/2013.... → |
|---|
