Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 576/229/2013/a2
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL I.
DECIZIA PENALA NR. 81/R
Ședința publică din data 13 mai 2013
Tribunalul compus din:
P. – D. V.
JUDECĂTOR – M. B.
JUDECATOR – T. O.
GREFIER- L. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Ialomița,
reprezentat de procuror N. A.
Pe rol soluționarea recursului penal declarat de inculpatul C. G. V. împotriva încheierii de ședință din data de 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales C. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Tribunalul ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, în principal, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, urmând a se avea în vedere că cercetarea judecătorească este într-o fază avansată, se conturează și o schimbare a încadrării juridice iar în opinia sa gradul de pericol social trebuie analizat și sub acest aspect. Să se analizeze în acest sens actele și lucrările dosarului, măsura arestării preventive fiind o măsură de excepție, starea de normalitate fiind starea de libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect s-a dispus menținerea arestării preventive.
Recurentul inculpat având cuvântul, solicită să fie judecat, în continuare, în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, recursul rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Din actele si lucrările dosarului constată:
Prin încheierea de ședință din data de 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești, în temeiul art.3002 rap.la art. 160b Cod procedură penală, instanța a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului C. G. – V., fiul lui natural și Oița, născut la data de 21 aprilie 1981, în ., domiciliat în comuna T., ., jud. C., posesor al C.I. ., nr._, eliberat de SPCLEP Hârșova, CNP._, cetățenie română, neșcolarizat, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, recidivist) și a dispus menținerea acesteia în temeiul art.160b alin.3 Cod procedură penală.
A respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, apărătorul acestuia solicitând, în principal, punerea lui în libertate deoarece nu mai subzistă temeiurile juridice avute în vedere la luarea măsurii și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Tribunalul, examinând încheierea atacată, prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, conform art.3856 alin.3 cod procedură penală constată că recursul este nefondat.
Astfel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedural penale, pronunțându-se asupra legalității și temeiniciei arestării, în conformitate cu dispozițiile art. 3002 rap.la art.160b cod procedură penală .
Pe baza unei analize judicioase a întregului material probator, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive, apreciind cu obiectivitate că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acesteia de către judecătorul competent.
În speță, inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de infracțiunii ultraj, prevăzută și sancționată de art. 239 alin. 3 și 5 din Codul penal cu aplicarea art. 37 litera a din C.p..
In actul de sesizare a instanței s-a retinut că în noaptea de 19/20.01.2013, l-a lovit cu o sticlă în zona capului pe partea vătămată, agentul de poliție N. V., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a suferit leziuni a căror vindecare a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Făcând propriul examen, tribunalul constată, ca și instanța de fond, că subzistă motivele pentru care s-a dispus și menținut arestarea preventivă.
Astfel, temeiurile arestării preventive le-au constituit dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții cerute de acest text de lege, atât condiția privitoare la cuantumul pedepsei prevăzută de lege, cât și cea referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
În evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul are în vedere natura faptelor, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele acțiunilor comise ce afectează ordinea publică prin puternicul impact negativ al unor astfel de fapte asupra comunității, perseverența infracțională rezultată din împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiuni comise cu violență, ceea ce duce la temerea rezonabilă că lăsat în libertate ar putea săvârși noi infracțiuni.
Deși detenția preventivă reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție, în acest caz, menținerea arestării se impune atât pentru prezervarea ordinii de drept cât și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, conform art.136 cod procedură penală.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva art.5 din C.E.D.O., tribunalul apreciază că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este de a asigura ca nicio persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar. Însă, așa cum s-a pronunțat și Curtea Europeană în jurisprudența sa, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturilor instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții ( cauza Tomasi vs.Franța).
Față de considerentele expuse tribunalul privește ca neîntemeiată și solicitarea apărătorului recurentului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că prezența inculpatului în comunitate ar crea un sentiment de insecuritate, neexistând nicio garanție că, liber fiind, acesta nu ar săvârși și alte infracțiuni de același gen.
Pentru aceste considerațiuni, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul C. G. V. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând și dispozițiile art.417 lit.c cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat C. G. V., fiul lui natural și Oița, născut la data de 21 aprilie 1981, în ., domiciliat în comuna T., ., jud. C., posesor al C.I. ., nr._, eliberat de SPCLEP Hârșova, CNP._, împotriva încheierii de ședință din data de 07 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
Red. M.B.
Tehnored.L.B.
02 ex/ 16.05.2013
Judecător fond B. I. L.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 118/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
