Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 298/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 298/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 1674/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA PENALĂ NR. 298
Ședința publică din data de 13.12.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE- T. O.
GREFIER- R. G.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul Ialomița,
reprezentat de procuror N. A.
Pe rol pronunțarea cauzei penale privind pe inculpații R. Ș. și D. M. L., trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, nr. 61/P/2012:
- inculpatul R. Ș., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală( evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravantă, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal;
- inculpatul D. M. L., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravantă, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.12.2013 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera în cauză, precum și pentru ca apărătorul inculpatului D. M. L. să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013, când, după deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față;
Din actele și lucrările dosarului constată:
Prin rechizitoriul nr. 61/P/14 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, înregistrat la această instanță sub nr._ au fost trimiși în judecată, inculpații: V. D., fiul lui I. și S., născut la data de 18.12.1967 în Coșereni, județul Ialomița, domiciliat în S., ., județul Ialomița, ffl în București, . 19, ., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală (evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată agravantă, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal; inculpatul R. Ș., fiul lui S. și C., născut la data de 09.04.1973 în S., județul Ialomița, domiciliat în localitatea S., ., ., ., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravantă, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal și inculpatul D. M. L., fiul lui G. și E., născut la data de 08.11.1976 în Iași, județul Iași, domiciliat în localitatea Valea L., județul Iași, C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravantă, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul V. D., în calitate de administrator al S.C. „W. R” S.R.L. S., în perioada 2009 - martie 2011, prin mai multe acte de executare săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, a înregistrat în evidențele fiscal contabile ale societății al cărui administrator era 14 facturi fiscale fictive aferente relației comerciale nereale și, pretins desfășurate cu S.C. MVO 08 S.R.L. Iași, prejudiciind în acest fel bugetul de stat cu 175.510 lei impozit pe profit, 1.155.743 lei TVA și accesorii aferente.
În privința inculpatului R. Ș. și inculpatului D. M. L. s-a reținut că, urmare a unei înțelegeri prealabile cu inculpatul V. D., l-au ajutat pe acesta din urmă în realizarea activității infracționale descrise mai sus.
În cursul urmăririi penale au fost administrate proba cu înscrisuri constând în proces - verbal de inspecție fiscală cu anexele corespunzătoare, relații furnizate de D.G.F.P. Iași, relații comunicate de lichidatori și unități bancare, înscrisuri administrate la urmărirea penală, fișe cazier judiciar, procese - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală și declarații de inculpați.
Tribunalul Ialomița prin sentința penală nr. 163/F din data de 05.07.2013, a dispus condamnarea inculpatului V. D., fiul lui I. și S., născut la data de 18.12.1967 în Coșereni, județul Ialomița, domiciliat în S., ., județul Ialomița, f.f.l. în București, . 19, ., C.N.P._, în baza art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a și art. 13 Cod penal și în referire la art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81-82 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
A făcut în cauză aplicarea disp. art. 359 Cod procedură penală.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art. 64, lit. a, teza a II-a, b și c Cod penal.
A făcut în cauză aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal.
A admis acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. W. R S.R.L. S., prin lichidator judiciar ETC IPURL S., către această parte civilă la plata sumei de 1.756.748 lei, despăgubiri civile, reprezentând: 175.510 lei diferență impozit pe profit; 63.799 lei majorări de întârziere; 26.327 lei penalități de întârziere; 1.155.743 lei diferență TVA; 162.008 lei majorări întârziere și 173.361 lei penalități de întârziere, cu dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 348 Cod procedură penală, a dispus anularea următoarelor facturi fiscale emise de S.C. MVO 08 S.R.L. Iași, pentru S.C. W. R S.R.L. S.: 101/31.07.2009, 2/31.08.2009, 3/30.09.2009, 4/30.10.2009, 6/30.11.2009, 7/31.12.2009, 8/31.01.2010, 10/31.03.2010, 11/31.03.2010, 12/31.05.2010, 13/30.06.2010, 14/30.06.2010, 16/31.07.2010 și 18/17.03.2011.
A făcut aplicarea disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul V. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin aceeași sentință a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpații R. Ș. și D. M. L. și a stabilit termen de judecată la data de 26.07.2013.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri constând în proces - verbal de inspecție fiscală cu anexele corespunzătoare, relații furnizate de D.G.F.P. Iași, relații comunicate de lichidatori și unități bancare, înscrisuri administrate la urmărirea penală, fișe cazier judiciar, procese - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală și declarații de inculpați.
Martorii G. L., M. B. V., Ș. C. și A. R. au declarat atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de judecată.
Inculpatul V. D. a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză.
Inculpații R. Ș. și D. M. L., în ambele faze procesuale au recunoscut comiterea faptelor însă nu se consideră vinovați de săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală.
De asemenea, cei doi inculpați nu au solicitat administrarea altor probe la cercetarea judecătorească.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, societatea comercială S.C. „ Winmax R ” S.R.L. S. a fost înființată în anul 2005, părțile sociale fiind deținute de inculpatul V. D. ( 99 %) și R. Ș. ( 1% ).
La data efectuării actelor de cercetare penală această societate se află în procedura insolvenței, dar în perioada anilor 2009- martie 2011 societatea era în funcțiune și era înregistrată pe raza județului Ialomița.
În aceeași perioadă administrarea societății a fost realizată de inculpatul V. D..
Între inculpatul R. Ș. și o altă societate a inculpatului V. D. (.. ) a existat reporturi de muncă începând cu anul 1999, context în care între cei doi s-au dezvoltat relații de apropiere și încredere reciprocă.
În baza acestor relații inculpatul R. Ș. a primit 1% din părțile sociale ale S.C. W. R S.R.L. și 100% din părțile sociale ale S.C. MVO 08 S.R.L. S. deși, în fapt, ambele societăți erau integral ale inculpatului V. D., fiind controlate și administrate de către acesta.
Probele dosarului au demonstrat că în perioada 2007-2008 între S.C. „Prodesigne” S.R.L. (administrată de inculpatul V. D.) și S.C. „B. Company” S.R.L. (administrată de inculpatul D. M. L.) s-au derulat relații comerciale, ocazie cu care cei doi inculpați s-au cunoscut.
La începutul anului 2009, datorită unor greutăți în desfășurarea activității firmelor sale, inculpatul V. D. a conceput un plan infracțional care urmărea diminuarea bazei impozabile și a bazei de calcul TVA la nivelul S.C. „W. R ” S.R.L, în scopul sustragerii de la plata TVA și a impozitului pe profit.
Planul imaginat de inculpatul V. D. se baza pe aportul și acțiunile celorlalți doi inculpați și avea în vedere desfășurarea de activități comerciale fictive între S.C. „W. R ” S.R.L și o altă societate care să se afle în întregime sub controlul său.
În acest sens inculpatul V. D. a convenit cu inculpatul D. M. L. ca acesta din urmă să preia părțile sociale și administrarea S.C. „ MVO 08 ” S.R.L. și să schimbe sediul social al societății la Iași, locul de domiciliu al inculpatului D. M. L..
După obținerea acordului inculpatul D., inculpatul V. D. a trecut la realizarea practică a planului său, scop în care, la ordinul său și pe cheltuiala sa, au fost întreprinse formalitățile pentru efectuarea modificărilor în statutul MVO 08 S.R.L.
Astfel, a transmis prin corespondență lui D. M. L. copii de pe actele de stare civilă ale inculpatului R. Ș. și numitei R. (G.) L. pentru ca acesta să emită împuterniciri de reprezentare pentru cei doi, în sensul că R. ( G. ) L. să-l reprezinte pe inculpatul D. M. L. la ORC Ialomița pentru efectuarea demersurilor de schimbare a asociaților, administratorului și sediului S.C. MVO 08 S.R.L., iar inculpatul R. Ș. să reprezinte aceeași societate în relațiile cu unitățile bancare.
De asemenea, inculpatul V. D. i-a dat dispoziție lui R. Ș. să se prezinte la ORC Ialomița pentru cedarea către inculpatul D. M. L. a S.C. „ MVO 08 ” S.R.L. și, după primirea împuternicirii de reprezentare, să deschidă conturi bancare pentru noua societate la unitățile de profil de pe raza municipiului S.. Pe baza relațiilor existente între cei doi și a faptului că, în realitate, S.C. MVO 08 S.R.L. era societatea inculpatului V. D., inculpatul R. Ș. a executat întocmai indicațiile primite.
Urmare a celor arătate mai sus, prin contractul redactat la ORC Ialomița, la 18.03.2009, toate părțile sociale ale S.C. MVO 08 S.R.L. au fost cesionate de către inculpatul R. Ș. inculpatului D. M. L..
De asemenea, administrator al societății a devenit inculpatul D. M. L..
În luna iulie 2009, prin grija inculpatului D. M. L., sediul societății a fost mutat pe raza județului Iași.
În acest fel s-a creat aparența lipsei oricăror legături între cele două societăți comerciale, S.C. „W. R ” S.R.L și S.C. „ MVO 08 ”S.R.L. Iași.
Inculpatul V. D. a diminuat baza de impozitare și TVA a S.C. „W. R” S.R.L cu consecința sustragerii de la plata sumelor datorate bugetului de stat sub formă de impozit pe profit și TVA.
În acest scop, în perioada 31.07._11, inculpatul V. D. a emis către S.C. MVO 08 S.R.L. Iași un număr de 14 facturi în valoare totală de 6.213.655 lei, facturi care au fost înregistrate în contabilitatea S.C. „W. R” S.R.L.
Facturile au fost completate olograf și, pe fiecare, inculpatul V. D., în calitate de administrator, a făcut mențiunea „ S.C. confirmă legalitatea actului și se aprobă trecerea pe cheltuieli și înregistrarea lui ”, aplicând și semnătura proprie.
În realitate însă, între cele două societăți comerciale nu au fost derulate nici un fel de raporturi comerciale, aspect recunoscut atât de inculpatul V. D., cât și de inculpatul D. M. L. și constatat, motivat, de organul de control fiscal.
În contul acestor facturi, S.C. „W. R” S.R.L. a efectuat plăți prin viramente bancare, din conturile proprii, în conturile .. Iași, societate pentru care inculpatul R. Ș. acționa în calitate de împuternicit în relațiile cu banca.
La indicațiile inculpatului V. D., inculpatul R. Ș. retrage banii în numerar, bani care apoi erau înmânați inculpatului V. D..
Cu ocazia inspecției fiscale generale efectuate în anul 2012 la S.C. „W. R ” S.R.L, au fost descoperite în evidențele contabile ale societății cele 14 facturi fiscale și pentru fictivitatea raporturilor comerciale atestate în mod nereal, au fost sesizate organele de urmărire penală.
Inculpatul R. Ș. a fost de acord cu solicitarea lui V. D. de a primi părți sociale 1 % de la . și 100 % părți sociale ale S.C. MVO 08 S.R.L. S., deși de fapt ambele societăți erau controlate și administrate de către acesta.
La inițiativa inculpatului V. D., inculpatul R. Ș. a cedat părțile sociale ale societății MVO către inculpatul D. M. L. deși nu a cunoscut această persoană.
Deși inculpatul R. Ș. cunoștea că această societate nu este deținută nici de el și nici de V. D., a acceptat să scoată din conturile societății zeci de miliarde lei vechi sume pe care le-a remis inculpatului V. D..
Inculpatul cunoștea că nu cesionase firma MVO lui V. D.; că sumele de bani din conturile societății nu puteau proveni din operațiuni reale (întrucât, conform propriilor declarații, societatea nu avusese niciodată vreo activitate efectivă); că anterior contribuise la disimularea legăturilor pe care V. D. le-ar fi avut cu firma MVO, și la scoaterea firmelor de sub jurisdicția aceluiași organ de control fiscal; că V. D. nu avea nici o calitate și nici un drept să dispună de sumele din conturile unei societăți pe care nu o deținea și nu o administra.
Cei doi inculpați se cunoșteau încă din anul 1999 când R. Ș. era angajat la altă societate . aparținând inculpatului V. D..
Inculpatul R. Ș. în declarațiile date recunoaște că inculpatul V. D. i-a propus să înființeze societatea M.V.O. pe numele său „S.R.L. cu asociat unic în persoana mea”.
De asemenea inculpatul V. D. i-a propus să dea firma lui D. M. L. fiind de acord „ca să scap de ea”.
Firma a funcționat în S. după care s-a mutat la Iași, atunci fiind emise cele 14 facturi fictive.
În declarația de la instanță (fila 23 dosar) inculpatul R. Ș. recunoaște și faptul că această firmă nu a avut activitate „nu s-a întâmplat nimic” și că periodic scotea bani de la bănci și îi dădea lui V. D..
Rezultă că fără contribuția inculpatului R. Ș., inculpatul V. D. nu ar fi putut realiza activitatea infracțională, neputând deține controlul decât al societăților în care avea, oficial și legal, calitatea de administrator, și cu certitudine neputând dispune de controlul asupra conturilor acestora. Contrar celor susținute de inculpatul R. Ș., acesta avea posibilitatea să nu dea curs solicitărilor inculpatului V. D., întrucât nu trebuie făcută confuzie între activitatea societății PRODESIGNE (unde R. Ș. era angajat și putea primi dispoziții de la V. D., superiorul său), și activitatea societății MVO, unde R. Ș. era administrator, iar V. D., nu avea nici o calitate.
Susținerea inculpatului R. Ș. că a acceptat aceste ilegalități sub motiv că inculpatul V. D. l-ar fi dat afară din serviciu nu poate fi primită întrucât el era șofer la altă societate Prodesigne SRL iar la M.V.O. era administrator și deținea 100 % părți sociale.
Rezultă că inculpatul R. Ș. a prevăzut și acceptat că sumele pe care le vehicula reprezentau un produs al activității infracționale a inculpatului V. D..
Cât privește inculpatul D. M. L. rezultă că acesta a acceptat să primească părțile sociale și să devină administrator la firma MVO la propunerea inculpatului V. D. întrucât cei doi se cunoșteau mai demult.
Derulau afaceri cu combustibil livrat de V. D. prin firma Prodesigne către firma B. Company condusă de D. M. L. încă din anul 2005.
Cei doi au ajuns la această înțelegere de cedare a părților sociale întrucât firma inculpatului D. M. L. avea datorii numai la inculpatul V. D. iar MVO urma să compenseze aceste datorii.
Inculpatul D. M. L. a acceptat să preia MVO deși aceasta aparținea lui R. Ș. pe care nici nu-l cunoștea.
În declarația dată la instanță inculpatul D. M. L. recunoaște că V. D. i-a propus preluarea firmei prin acte notariale, că nu-l cunoștea pe R. Ș. – fila 25 - 26.
Inculpatul D. M. L. economist a recunoscut că firma M.V.O. pe care o preluase nu desfășurase nici un fel de activități comerciale, și nu a desfășurat activități comerciale pe aceasta nici după preluarea părților sociale și a calității de administrator, prevăzând și acceptând astfel că firma nu putea realiza nici un fel de venituri reale. În acest mod, este logic și evident că inculpatul a prevăzut și acceptat că „veniturile” pe care V. D. urmărea să le realizeze (și care, conform recunoașterii inculpatului D. M. L., au constituit chiar scopul declarat și comun al realizării cesiunii firmei) nu puteau proveni decât din săvârșirea de activități specifice evaziunii fiscale.
Același inculpat a consimțit să cedeze persoanei desemnate de inculpatul V. D. calitatea de împuternicit pe conturile societății MVO, după preluarea acesteia, acționând și acum la dispozițiile lui V. D., știind că acesta nu era și nu fusese de drept reprezentant al societății MVO. În această manieră inculpatul a prevăzut și acceptat ca inculpatul V. D. să dețină controlul totalității veniturilor unei societăți în care nu avea nici o calitate oficială, o asemenea stare de lucruri fiind evident contrară oricărei dispoziții statutare sau legale în materia funcționării societăților comerciale. Acest lucru este cunoscut de către inculpatul D. M. L., fiind economist și în condițiile experienței acestuia în domeniul afacerilor, inculpatul deținând mai multe societăți comerciale pe care le-a cesionat, știind deci regimul și exigențele unor asemenea operațiuni.
Rezultă că inculpatul cunoștea că la această societate se schimba numai administratorul din acte, că administratorul de facto era inculpatul V. D., fiind o societate fantomă prin care se derulau activități ilegale.
Inculpatul D. M. L. la solicitarea inculpatului V. D. a emis o procură pentru inculpatul R. Ș. împuternicindu-l în relația cu banca și pentru a ridica diferite sume de bani, sume care erau înmânate lui V. D..
Inculpatul D. M. L. cunoștea că V. D. nu avea nici o calitate de a dispune cu privire la emiterea procurii atâta timp cât primul deținea toate părțile sociale al . inculpatul R. Ș..
Fără contribuția inculpatului D. M. L., inculpatul V. D. nu ar fi putut realiza activitatea infracțională, neputând deține controlul atât al societăților în care avea, oficial și legal, calitatea de administrator, și cu certitudine neputând dispune de controlul asupra conturilor acestora. Existența unor datorii ale complicelui, față de autorul V. D., nu poate justifica sprijinirea cu știință a acestuia din urmă, de către D. M. L., la înfăptuirea unor activități al căror scop ilicit era vădit, și declarat expres de către inculpatului V. D. („Realizarea de bani” pe seama unei societăți „fantomă”.
Rezultă din probele administrate inclusiv declarațiile inculpatului și ale martorilor că cei doi inculpați R. Ș. și D. M. L. au acționat cu știință în baza unei înțelegeri prealabile cu V. D. pentru crearea unei entități economice de tip < fantomă="">>, cedând cu bună știință, și în deplină cunoștință de cauză, inculpatul V., controlul de facto al acestei entități.
Ba mai mult, cei doi inculpați – complici și-au conjugat activitățile în sensul celor dispuse de inculpatul V. D., pentru controlarea absolută a circuitului banilor transferați în conturile entității fantomă, acești bani reajungând la inculpatul V. D. prin sprijinul direct al complicelui R. Ș., urmare împuternicirii pe cont date de administratorul – complice D. M. L..
Nu se poate așadar susține că inculpații nu au prevăzut, nu au acceptat și chiar nu au urmărit ajutarea autorului V. D., în atingerea scopului infracțional propus, mai ales în condițiile în care ambii complici aveau experiență în domeniul afacerilor, acționând pe piață atât în calitate de salariați la societăți comerciale, cât și de administratori a astfel de agenți economici.
În drept, faptele săvârșite de inculpatul R. Ș. constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul V. D., în perioada 2009 – martie 2011, prin mai multe acte de executare săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, a înlesnit autorului V. D. activitatea infracțională de înregistrare în evidențele contabile al societății W. R SRL S. a 14 facturi fiscale fictive, aferente relației comerciale nereale, pretins desfășurată cu . Iași, fiind prejudiciat bugetul de stat cu impozit pe profit – 175.510 lei, TVA – 1.155.754 lei, și accesorii aferente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (evidențierea, în actele contabile, a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravată, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
Faptele săvârșite de inculpatul D. M. L., constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul V. D., în perioada 2009 – martie 2011, prin mai multe acte de executare săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, a înlesnit autorului V. D. activitatea infracțională de înregistrare în evidențele contabile al societății W. R SRL S. a 14 facturi fiscale fictive, aferente relației comerciale nereale, pretins desfășurată cu . Iași, fiind prejudiciat bugetul de stat cu impozit pe profit – 175.510 lei, TVA – 1.155.754 lei, și accesorii aferente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală (evidențierea, în actele contabile, a unor cheltuieli fictive aferente unor operațiuni comerciale nereale), în formă continuată și agravată, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. a Cod penal.
La încadrarea juridică a faptelor instanța urmează a avea în vedere agravanta prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal, fapta fiind săvârșite de trei sau mai multe persoane împreună având în vedere și condamnarea inculpatului V. D. în calitate de autor.
La individualizarea pedepsei inculpaților, instanța va ținea seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, de gradul concret de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Dispozițiile art. 9 din Legea 241/2005 au suferit modificări, în sensul majorării limitelor de pedeapsă prin Legea 50/14.03.2013.
Probele dosarului dovedesc că ultimul act material al infracțiunii a fost săvârșit de inculpatul V. D. în luna martie 2011.
La individualizarea pedepsei instanța va ține seama și de dispozițiile art. 13 Cod penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
În raport de criteriile generale de individualizare mai sus arătate, instanța va ține seama, de gradul ridicat de pericol social al faptei dat de circumstanțele săvârșirii și de urmarea produsă pentru bugetul de stat care s-a înregistrat cu un prejudiciu în valoare totală de 1.756.748 lei.
De asemenea va avea în vedere persoana inculpaților care nu au antecedente penale, au o conduită generală bună și au recunoscut comiterea faptelor arătând însă că nu atrag răspunderea penală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează a face aplicarea circumstanțelor atenuante personale prevăzută de art. 74 – 76 Cod penal pentru fiecare inculpat.
Având în vedere concursul între circumstanțele agravante și atenuante constată că nu este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special potrivit art. 80 Cod penal.
Tribunalul având în vedere cele ce preced consideră că o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 Cod penal pe durata unui termen de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal este aptă să ducă la realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal pentru fiecare inculpat.
Urmează a se aplica art. 359 Cod procedură penală, atrăgând atenția inculpaților asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
Urmează a aplica inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpaților trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele C. c. României(hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii(hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpaților.
În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV(74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I-c Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, va interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
Cât privește acțiunea civilă.
În cauză În cauză S. R., prin ANAF, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.756.748 lei reprezentând: 175.510 lei diferență impozit pe profit, 63.799 lei majorări de întârziere, 26.327 lei penalități de întârziere, 1.155.743 lei diferență TVA, 162.008 lei majorări de întârziere și 173.361 lei penalități de întârziere, calculate cu dobânda și penalitățile de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
În sprijin a fost depus procesul – verbal de inspecție fiscală.
Inculpatul V. D. a recunoscut în întregime prejudiciul așa cum a fost stabilit de către partea civilă, neavând obiecțiuni sub acest aspect.
Inculpatul R. Ș. și D. M. L. nu au ridicat obiecțiuni cu privire la cuantumul prejudiciului și nu au solicitat administrarea de unor probe în acest sens.
În aceste circumstanțe, având în vedere și înscrisurile doveditoare aflate la dosarul cauzei instanța consideră acțiunea civilă ca întemeiată urmând să o admită și să oblige inculpații R. Ș. și D. M. L., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. W. R S.R.L. S., prin lichidator judiciar ETC IPURL S., către partea civilă la plata sumei de 1.756.748 lei, despăgubiri civile, reprezentând: 175.510 lei diferență impozit pe profit; 63.799 lei majorări de întârziere; 26.327 lei penalități de întârziere; 1.155.743 lei diferență TVA; 162.008 lei majorări întârziere și 173.361 lei penalități de întârziere, cu dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Urmează a se face în cauză aplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005.
Potrivit art. 11 din aceeași lege instanța urmează a institui sechestru asigurator pe bunurile imobile și mobile ale inculpaților.
În acest sens urmează a lua act de aplicarea sechestrului pe bunurile inculpatului R. Ș., urmând a se aplica sechestru pe celelalte bunuri ale inculpaților R. Ș. și D. M. L. până la concurența debitului.
Inculpații vor fi obligați, potrivit art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, pentru fiecare, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 361 și următoarele Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 75 lit. a Cod penal, art. 74 - 76 Cod penal, condamnă pe inculpații R. Ș. (fiul lui S. și C., născut la data de 09.04.1973 în S., județul Ialomița, domiciliat în localitatea S., ., ., ., cetățenie română, studii medii, C.I. ..Z. nr._, C.N.P._, fără antecedente penale) și D. M. L. (fiul lui G. și E., născut la data de 08.11.1976 în Iași, județul Iași, domiciliat în . Iași, cetățenie română, studii superioare, C.I. . nr._, C.N.P._, fără antecedente penale), la pedeapsa de câte 3 ani închisoare fiecare și 2 ani interzicerea drepturilor de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.
În baza art. 81 - 82 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor inculpaților pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală.
În temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepselor interzice inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c Cod penal.
Face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
Admite acțiunea civilă formulată de S. R. prin ANAF reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și obligă în solidar inculpații și în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. W. R S.R.L. S., prin lichidator judiciar ETC IPURL S., către această parte civilă la plata sumei de 1.756.748 lei, despăgubiri civile, reprezentând: 175.510 lei diferență impozit pe profit; 63.799 lei majorări de întârziere; 26.327 lei penalități de întârziere; 1.155.743 lei diferență TVA; 162.008 lei majorări întârziere și 173.361 lei penalități de întârziere, cu dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.
Face aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 instituie sechestrul asigurator pe averea inculpaților R. Ș. și D. M. L..
În temeiul art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata a câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpatul R. Ș. și de la comunicare pentru inculpatul D. M. L., partea civilă și partea responsabilă civilmente.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.: T. O.
Tehnored.: R. G.
5 ex. / 06.01.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
