Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 65/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 65/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 29/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA PENALĂ NR.65/F
Ședința publică din data de 13.03.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – D. V.
GREFIER – C. O.
MINISTERUL PUBLIC-P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, reprezentat de procuror N. A.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe petentul S. R.-prin ANAF, reprezentat de DGFP IALOMIȚA, având ca obiect plângere art.278 ind.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru făptuitoarea E. D., lipsă, avocat ales A. A. I., lipsind petentul.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul făptuitoarei și reprezentantul parchetului, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul făptuitoarei, având cuvântul, solicită respingerea plângerii și menținerea ordonanței emisă de procuror, ca legală și temeinică, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.241/2005; fără cheltuieli.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluției procurorului de caz și a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea formulată conform art.278 ind.1 Cod procedură penală, petenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ..14, județul Ialomița, pentru ANAF, ca reprezentant al STATULUI R., înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ din 04.01.2013, s-a solicitat desființarea ordonanței nr.183/P/2012 din 13 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva învinuitei E. D., administrator al ., pentru infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
În motivarea plângerii se arată că prin rezoluția din data de 17 decembrie 2012, prim-procurorul aceluiași parchet a respins plângerea ca neîntemeiată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.241/2005, deoarece, chiar dacă s-a procedat la declarări de TVA eronate, nu au fost formulate cereri de rambursări, restituiri, etc, lipsind deci scopul infracțional.
Referitor la infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 s-a constatat că diferențele de profit și TVA, aferente achizițiilor intracomunitare, urmate de revânzarea produselor, nu provin din neînregistrarea veniturilor, ci din impozitări suplimentare decise cu ocazia controlului fiscal.
Prin ordonanța contestată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita E. D., pentru ambele infracțiuni de evaziune fiscală, prev.de art.8 și de art.9 din Legea nr.241/2005, pentru această din urmă faptă învinuitei aplicându-i-se o amendă administrativă, organul de urmărire penală dând, în opinia petentei, dovadă de o clemență exagerată, vis-a-vis de paguba suferită de S. R..
Petenta se referă la prejudiciul datorat neînregistrării în evidența contabilă a livrărilor efectuate de către . și . Montaj SA, operațiuni comerciale declarate de aceste două societăți, stabilit prin procesul-verbal nr._/5 aprilie 2012, întocmit de A.I.F.Ialomița și evidențiat, în opinia sa, prin relațiile transmise de aceeași autoritate fiscală, cu adresa nr._ din 2 octombrie 2012, ca fiind în sumă de 18.560 (impozit pe profit și TVA colectată pe anii 2007-2011).
În opinia petentei, învinuita nu a respectat dispozițiile art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, cu consecința unei evidente intenții de fraudare a legii și comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 și de art.8 din Legea nr.241/2005.
Critica petentei privește greșita reținere a incidenței dispozițiilor art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, față de modalitatea comiterii infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, fiind îndeplinite ambele laturi, atât cea obiectivă, cât și cea subiectivă: administratorul societății a omis în tot sau în parte evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Cât privește infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.241/2005, reține petenta că aceasta s-a comis cu intenție directă, calificată prin scop-sustragerea de la sursa impozabilă sau taxabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
Prin Ordonanța nr.183/P/2012 din 13 noiembrie 2012, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pentru infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a învinuitei E. D., cu motivarea că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, amendă în sumă de 1000 lei, scoaterea de sub urmărire penală a aceleiași învinuite, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.241/2005, pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, cu motivarea că deși impozitul pe profit și TVA de plată au fost declarate eronat de . s-a pus problema urmăririi unor restituiri, rambursări sau compensări bugetare, nu au fost formulate solicitări în acest sens, lipsind pe cale de consecință scopul instituit legal, ca element constitutiv infracțional și neînceperea urmăririi penale față de I. A., sub aspectul săvârșirii ambelor infracțiuni mai sus menționate, întrucât deși administrator statutar al ., nu a realizat nicio activitate pentru societate, delegând-o în acest sens, prin procură, pe învinuita E. D..
Prin rezoluția P.-Procurorului Parchetului nr.379/II/2/2012 din 17 decembrie 2012, s-a dispus respingerea plângerii formulate de partea vătămată DGFP Ialomița, prin reprezentant legal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.241/2005, în lipsa unor solicitări de rambursări, restituiri, compensări, lipsind scopul infracțional, iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu art.41 alin.2 Cod penal, s-a constatat că diferențele de profit și TVA, aferent achizițiilor intracomunitare, urmate de revânzarea produselor, nu provin din neînregistrarea veniturilor, ci din diferențe constituite urmare a impozitării suplimentare, această infracțiune de evaziune fiscală constând exclusiv din neînregistrarea în evidențele contabile a veniturilor realizate, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 5814 lei, iar față de cuantumul prejudiciului și circumstanțele personale ale învinuitei s-a apreciat legal și temeinic că în cauză sunt incidente dispozițiile art.18 ind.1 Cod penal.
Din cuprinsul plângerii formulate conform art.278 ind.1 Cod procedură penală, reiese că petenta, DGFP Ialomița, critică ordonanța parchetului doar sub două aspecte: scoaterea de sub urmărire penală și greșita aplicare a dispozițiilor art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală, cu referire la art.18 ind.1 Cod penal în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală constând din neînregistrarea veniturilor realizate urmare a relațiilor comerciale din cursul anului 2007, derulate de . Căzănești cu . Neptun și . și Montaj SA C. și scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.241/2005.
De asemenea, plângerea o privește exclusiv pe învinuita E. D..
Potrivit art.317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în situația dată, actul de sesizare îl constituie plângerea adresată de DGFP Ialomița, conform art.278 ind.1 Cod procedură civilă, judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Așa fiind, urmează a fi analizată legalitatea ordonanței atacate, pe baza materialului probator existent la dosar, doar sub aspectul criticilor invocate în plângere.
Această precizare se impune în condițiile în care în Ordonanța atacată, nr.183/P/2012 din 13 noiembrie 2012, se fac referiri și la alte fapte sesizate privind neînregistrarea în evidențele contabile ale . operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, privind achiziții de varză verde de la Kikomers 2010, agent economic din Bulgaria, în cursul anului 2012, ori neînregistrarea a două facturi, ambele din noiembrie 2008, respectiv nr._ și_.
Cu privire la aceste fapte, ce nu fac obiectul sesizării de față, procurorul a reținut că cele două facturi fiscale mai sus menționate se regăsesc în evidențele contabile ale societății, aspect ce reiese din fila 3 a Raportului de Inspecție Fiscală nr.F-IL 315/5 aprilie 2012, iar restul diferențelor de impozit pe profit și TVA provin, conform aceluiași raport, din nedeclararea, cu ocazia întocmirii declarațiilor periodice 394, a tuturor veniturilor realizate și a TVA de plată aferent, deși documentele privind respectivele operațiuni comerciale se regăsesc în evidențele contabile.
Cu privire la achizițiile intracomunitare și care, de asemenea, nu fac obiectul prezentei plângeri, a constatat, același procuror de caz, că documentele de achiziție și revânzare (varză verde de la Kikomers 2010 Bulgaria) sunt înregistrate în evidențele contabile de . de impozit pe profit și TVA provenind din reîncadrarea tranzacției de către organele de control fiscal, în baza unui preț de vânzare mai mare decât cel practicat de societatea verificată (considerat sub prețul pieței).
Referitor exclusiv la criticile din plângerea de față, opiniem în sensul netemeiniciei lor.
Prejudiciul cauzat urmare a neînregistrării operațiunilor comerciale derulate de . cu . Neptun și . și Montaj SA C., precum și a veniturilor realizate este de 5878 lei, din care 2718 lei impozit pe profit și 3160 lei TVA, așa cum corect s-a reținut în cuprinsul ordonanței atacate.
Și aceasta în condițiile în care plângerea adresată judecătorului se referă exclusiv la neînregistrarea operațiunilor comerciale privind aceste două societăți.
Astfel, în capitolul III, „Constatări fiscale” al Raportului de Inspecție Fiscală nr.F-IL 315 din 5 aprilie 2012, se menționează că în anul 2007, . Căzănești înregistrează un profit în sumă de 306 lei, la care revine un impozit pe profit de 49 lei. Organele de inspecție fiscală au constatat însă un profit impozabil de_ lei, căruia îi revine un impozit pe profit de 2767 lei.
Diferența de profit impozabil este deci de_ lei, căreia îi revine un impozit pe profit de 2718 lei.
Acesta provine, se arată în raport, din faptul că societatea controlată nu a înregistrat toate veniturile realizate, în evidența contabilă neregăsindu-se facturile fiscale emise în 2007, către . Neptun și . și montaj SA C..
Urmare a acelorași tranzacții cu cele două societăți, constând din lucrări de construire, zidărie și concretizate în 4 facturi fiscale (. Neptun), sau în contractul de prestări servicii nr.268/11 aprilie 2007 (. și Montaj SA C.), . a înregistrat TVA colectată în sumă de 301 lei, în loc de 3461 lei, cu o diferență deci de 3160 lei.
Ori, în raport de acest prejudiciu, soluția procurorului de aplicare a unei sancțiuni administrative este pe deplin justificată, coroborată cu celelalte circumstanțe personale ale învinuitei, corect reținute, vârsta, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală cooperantă.
Reanalizând deci probele administrate în dosarul penal, coroborate cu toate celelalte elemente reținute de procuror, apreciam că dispozițiile art.18 ind.1 Cod penal sunt pe deplin aplicabile în speță, raportat la elementele sale concrete, fiind avut în vedere și cuantumul sancțiunii aplicate de către procuror.
Cât privește infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art.8 din Legea nr.241/2005, aceasta constă în stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Așa cum corect a apreciat și procurorul de caz, în cauză nu s-a probat obținerea, de către învinuită, a unor asemenea sume de bani, nici cel puțin formularea unor solicitări în scopul menționat de legiuitor.
Așadar, nu se poate reține intenția calificată de scop specifică acestui gen de infracțiune.
În consecință, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S. R.-prin ANAF, reprezentat de DGFP Ialomița, împotriva Ordonanței nr. 183/P/2012 din 13 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Va obliga petentul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.278 ind.1 alin.10 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. R.-prin ANAF, reprezentat de DGFP Ialomița, împotriva Ordonanței nr.183/P/2012 din 13 noiembrie 2012, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Obligă petentul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.D.V.
Dact.C.O.
4 ex./15.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
