Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 170/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 1487/98/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SENTINȚA PENALĂ NR. 170/F
Ședința publică din data de 17.07.2013
TRIBUNALUL COMPUS DIN:
P.- G. C.
GREFIER - TUDORIȚA T.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul I.
reprezentat de procuror C. C.
Pe rol soluționarea cauzei penale privind pe petentul S. R.- prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, având ca obiect plângere art.2781 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit petentul S. R., prin A.N.A.F.- reprezentată de D.G.F.P. Ialomița.
A răspuns pentru făptuitoarele S. M. L. și S. S.- lipsă, avocat ales Târcavu G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și cauza s-a amânat pentru ca apărătorul făptuitoarelor să-și pregătească apărarea.
Avocat Târcavu G., pentru făptuitoare și reprezentantul parchetului, pe rând, precizează că nu au cereri de formulat.
Instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Târcavu G., în cuvântul său, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției atacate întrucât în opinia sa plângerea formulată de petent are un caracter pur formal, în conținutul acesteia fiind menționate considerații de ordin teoretic care sunt străine de natura cauzei și care nu au nicio legătură cu probatoriile administrate în cauză.
Arată că în măsura în care plângerea nu este întemeiată pe textul de lege incident în cauză și respectiv pe probele din dosar, în cauză se poate vorbi de un abuz procesual din partea finanțelor, care au formulat o astfel de plângere doar pentru a bifa în fișa postului că au formulat plângere la instanță.
Mai arată că în plângerea formulată de reprezentanții DGFP Ialomița se menționează că S.C. Mones Impex S.R.L ar fi desfășurat activități comerciale cu așa zise firme fantomă, fără a face și dovada în acest sens, chiar dacă reprezentanții parchetului au răspuns în sensul că aspectele invocate nu corespund realității, operațiunile de aprovizionare și livrare fiind reale .
Concluzionând, solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică.
Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și menținerea măsurii dispuse de parchet, solicitând ca instanța să rețină că textul de lege incriminator privitor la infracțiunea de evaziune fiscală face referire la operațiunile nereale și nu la modul de completare a facturilor fiscale.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei penale de față;
Prin plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art. 2781, alin. 1 Cod procedură penală, înregistrată la această instanță sub nr._ din 05.06.2013, petentul S. R.- prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, a solicitat, în contradictoriu cu făptuitoarele S. M. L. și S. S., anularea rezoluției nr. 182/P/2012 din 26.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, menținută prin rezoluția nr. 177/II/2/2013 din 14.05.2013 a prim procurorului aceleiași unități de parchet.
În motivarea plângerii sale petentul arată că procurorul de caz, în mod eronat, a reținut că relațiile comerciale derulate de S.C. „ Mones Impex ” S.R.L. au avut loc în realitate deoarece, din răspunsurile primite urmare a controalelor încrucișate efectuate la furnizorii acesteia a rezultat că susnumita societate comercială nu poate face dovada mărfurilor achiziționate ( zahăr ), societățile de la care s-au făcut aprovizionarea fiind de tip fantomă.
Invocă în sprijinul susținerilor sale Decizia nr. V/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia TVA nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de legea în vigoare la data efectuării operațiunii.
Este dezvoltat acest motiv al plângerii și concluzionează în sensul admiterii acestuia și trimiterii cauzei la parchet în vederea reluării cercetării penale.
Cererea nu este întemeiată în drept.
Pentru soluționarea plângerii la dosarul cauzei au fost atașate dosarele nr. 182/P/2012 și nr. 117/II/2/2013 ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 182/P/2012 din 26.03.2013, P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, în baza art. 228, alin. 6 rap. la art. 10, lit. a Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele S. M. L. și S. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9, alin. 1, lit. c din Legea 241/2005.
Ca situație de fapt procurorul de caz a reținut că prin procesul – verbal nr._ încheiat la data de 05.04.2012 de inspectori fiscali din cadrul D.G.F.P. Ialomița, Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a efectuat un control inopinat la S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, administrată de S. M. L. și S. S., cu privire la identificarea unor fapte care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni și sesizarea organelor de urmărire penală.
În timpul inspecției fiscale s-a constatat că S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, nu poate face dovada realității achizițiilor de zahăr de la un număr de 8 furnizori, după cum urmează: S.C. Aliana Divers Comexport S.R.L. Pitești, S.C. Bio T. Oil S.R.L. Diosig, județul Bihor, S.C. Dunărea 2000 S.R.L. București, S.C. Money Expres 2004 S.R.L., ., județul Argeș, .. București, S.C. Premero Ind. ..L. București, S.C. B. Trans Logistics S.R.L. Corabia, județul O., S.C. Crisdo Construct S.R.L. Pitești, județul Argeș, întrucât aceste societăți de la care s-au făcut achizițiile de zahăr sunt de tip fantomă. Aceasta, deoarece fie nu funcționau la sediul social declarat, fie se aflau în dizolvare judiciară iar sediul societății era expirat din anul 2010, fie erau declarate inactive ori li s-a ridicat evidența contabilă de către organele de cercetare penală sau pur și simplu unii dintre furnizorii acestor societăți comerciale nu funcționau la rândul lor la sediul social declarat.
În baza acestor constatări fiscale, inspectorii fiscali nu au acordat dreptul de deducere pentru TVA aferentă acestor facturi de aprovizionare și nici la cheltuiala cu marfa înregistrată în baza acelorași facturi emise de furnizori, valoarea prejudiciului calculat fiind în valoare de 1.895.177 lei compus din impozit pe profit stabilit suplimentar la control în valoare de 248.030 lei și TVA stabilit suplimentar la control în valoare de 1.025.615 lei la care se adaugă dobânzi și penalități.
Pe cale de consecință, D.G.F.P. Ialomița a solicitat tragerea la răspundere penală a S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005- „ evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
Pe baza cercetărilor penale efectuate de organele de poliție în opinia parchetului a rezultat că operațiunile comerciale privind achizițiile de zahăr de către S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, sunt reale cu motivarea că respectivele relații comerciale au fost derulate în perioada 2009-2010, perioadă de timp în care societățile comerciale furnizoare erau active, își desfășurau activitatea la sediile declarate și înainte ca unele dintre acestea să aibă probleme fie cu organele fiscale fie cu organele de cercetare penală.
Aceleași cercetări penale au dovedit că toate facturile reclamate de organul de control fiscal au fost înregistrate în evidența fiscală a S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, cu înregistrarea corespunzătoare și a veniturilor obținute.
Pe baza probelor administrate constând în înscrisuri, audieri de martori și declarațiile administratorului societății în persoana numitei Snadu M. L., parchetul a concluzionat că nu există vreo îndoială în legătură cu desfășurarea faptică a acestor operațiuni constând în achiziționarea de cantități de zahăr și vânzarea ulterioară a acestora către .. și către S.C. Vylys Spedițion S.R.L., cealaltă societate administrată de S. M. L..
În raport de rezultatul cercetărilor efectuate procurorul de caz a constatat că plângerea penală formulată de D.G.F.P. Ialomița nu are suport probator, nu se întemeiază pe elementele faptice, motiv pentru care a apreciat că făptuitoarele S. M. L. și S. S. nu au comis infracțiunea prevăzută de art. 9, alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
Plângerea formulată de S. R.- prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița întemeiată pe dispozițiile art. 278 Cod procedură penală a fost respinsă de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița prin rezoluția nr. 117/II/2/2013 din 14.05.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. ( 7) Cod procedură penală, judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri prezentate.
Făcând propriul examen al actelor și lucrărilor dosarului penal pus la dispoziție de parchet, tribunalul apreciază că soluția dată de procuror prin rezoluția atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care critica din plângere nu poate fi primită.
Astfel, actele de cercetare penală constând în înscrisuri, verificări încrucișate, verificări prin sondaj, ascultări de martori în persoana unor conducători auto sau foști administratori de societăți comerciale, dovedesc realitatea relațiilor comerciale reclamate de raportul de control financiar.
Aceleași cercetări au dovedit, fapt necontestat de petent, că toate facturile care au . comerciale angajate de către S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia cu furnizori care i-au livrat zahăr au fost înregistrate în contabilitatea firmei, cu evidențierea corespunzătoare a veniturilor și a cheltuielilor aferente.
În aceste circumstanțe, chiar dacă una sau mai multe facturi dintre cele supuse controlului nu ar conține toate elementele cerute de lege ( așa cum susține petentul în plângere, fără să precizeze însă și în ce constă neregula ), acest lucru nu poate conduce la concluzia că numitele S. M. L. și S. S., administratorii S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 9, alin. 1, lit. c din legea 241/2005.
În sprijinul concluziei de netemeinicie a plângerii formulate în cauză vine și faptul că, derulate în aceleași condiții ca și relațiile comerciale ale S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia, relațiile comerciale ale S.C. Vylys Spedițion S.R.L. (administrată tot de către S. M. L.), au fost apreciate ca legale de către organul de control fiscal.
Concluzionând, instanța constată că organul de urmărire penală a depus un volum de muncă apreciabil, a administrat toate probele necesare și utile cauzei și a constatat în mod întemeiat că numitele S. M. L. și S. S., în calitate de administratori ai S.C. Mones Impex S.R.L. Slobozia și-au desfășurat activitatea cu respectarea dispozițiilor legale în materia financiar contabilă.
Sunt considerațiuni pentru care plângerea formulată de petentul S. R.- prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița împotriva rezoluției nr. 182/P/2012 din 26.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița urmează a fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192, alin. 2 Cod procedură penală va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare.
Văzând și dispozițiile art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 lit. „a” Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S. R. – prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, împotriva Rezoluției nr. 182/P/2012 din data de 26.03.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița menținută prin Rezoluția nr. 117/II/2/2013 din data de 14.05.2013 emisă de P. - Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, pe care le menține.
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.G.C
Tehnored.T.T./2 ex/18.07.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 307/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Sentința nr. 118/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
