Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 1688/1748/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
Decizia penală nr.49/R
Ședința publică din data de 14.03.2013
Tribunalul constituit din:
P. - R. M. R.
JUDECĂTOR - G. C.
JUDECĂTOR – C. L.-E.
GREFIER- F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de recurentul-inculpat M. I. împotriva încheierii penale din data de 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat M. I. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat B. G. V. conform împuternicirii avocațiale nr._ depusă la dosarul instanței de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – cerere de liberare provizorie sub control judiciar ( art. 160 ind. 2 C.p.p.), stadiul procesual – recurs, după care:
Tribunalul acordă o scurtă grefă apărătorului cu recurentul-petent.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat M. I., având cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere
Cu privire la proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apărătorul ales al recurentului inculpat, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 67 C.p.p., încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat, apreciindu-o concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul, confom dispozițiilor art._ C.proc.pen., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat M. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat și, în consecință, instanța în temeiul disp.art.160 2 C.p.p. rap. la art.136 alin.2 C.p.p. să dispună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului M. I..
Menționează că cererea de liberare sub control judiciar formulată în cauză trebuie privită nu prin prisma temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ci prin prisma faptului că această măsură reprezintă o alternativă la măsura arestării preventive. În susținerea cererii mai arată apărarea că din analiza dosarului nu există date sau acte din care rezultă că prin lăsarea în libertate sub control judiciar inculpatul ar săvârși noi infracțiuni, ci dimpotrivă arată că există garanții care rezultă din circumstanțele personale ale inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliul stabil, beneficiază de condiții bune de trai și este susținut de familia sa. De asemenea menționează că din actele dosarului nu reiese că prin lăsarea sa in libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori va distruge mijloace de probă, având în vedere că părțile și martorii au fost audiați până la acest moment. Totodată mai arată că în cele 37 de zile petrecute de către inculpat in arest, organele de urmărire penala au avut timp suficient pentru administrarea probelor necesare.
De asemenea învederează principiul celerității procesului penal, arătând ca urmărirea penala a fost începută din toamna anului 2012 și până în prezent trebuiau administrate orice probă pe care organele de urmărire penală le considerau necesare în vederea aflării adevărului.
Apărarea solicită instanței să aibă în vedere și principiul egalității de tratament, arătând că în prezența cauză inculpatul L. P. este judecat în stare de libertate.
Apreciază apărarea că liberare provizorie sub control judiciar reprezintă o alternativă la arestarea preventivă și în opinia sa ar asigura buna desfășurare a procesului penal, mai arată că inculpatul conștientizează situația în care se află și că este in interesul său să respecte toate obligațiile pe care instanța i le pune în vedere.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii și împrejurările săvârșirii acesteia, a faptului că inculpatul a săvârșit infracțiunile împreună cu alte doua persoane, pe o perioadă îndelungată, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat și în baza art.192 alin.2 Cod procedura penala obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat
Recurentul - inculpat M. I. având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar, arată că are cunoștință de obligațiile in cazul admiterii cererii. Arată că dorește să fie judecat in stare de libertate să se poată trata, întrucât are hepatita B, are mama bolnavă și viitoarea soție nu lucrează. Menționează că nu recunoaște infracțiunile reținute în sarcina sa.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosar penal nr._, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M. I..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 21.02.2013, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr._, cererea formulată de inculpatul M. I. prin care a solicitat instanței să dispună liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, neexistand niciun fel de probe din care să rezulte în mod necesar privarea de libertate a inculpatului, nu există indicii că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau prin alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, subliniindu-se că nu este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
La termenul fixat de către instanță pentru soluționarea cererii, respectiv 08.03.2013 inculpatul și-a însusit cererea formulată de avocatul său și a declarat că are cunoștintă de cazurile în care, potrivit legii, se dispune revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Asupra admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a apreciat-o ca întemeiată, pentru următoarele considerente:
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale cap. 3 din secțiunea V a titlului IV din Codul de procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 Cod procedură penală), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Analizând actele și lucrările din dosarul de fond, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 07.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 07.02.2013 până la data de 07.03.2013 inclusiv, măsură ce a fost prelungită prin încheierea de ședință din data de 05.03.2013 apreciindu-se că în cauză sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, braconaj în formă continuată (vânătoarea fără autorizație legală, mai multe persoane și pe timp de noapte) și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere”, fapte prevăzute și pedepsite de articolul 279 al.1 din Codul penal, articolul 42 al.1 lit.a și a ind.1 și al.2 lit.a și d din Legea 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, art.86 al.1 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, toate cu aplic. art. 33 lit.a) din Codul penal, constând în aceea că, a deținut si folosit fara drept o arma neletala din categoria supuse autorizării cu care a braconat in mod repetat si a condus autovehicule pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere pentru nici o categorie.
Instanța a constatat că,fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală privind limitele de pedeapsă a infracțiunii cu privire la care se face cercetări și existența pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, luând în considerare împrejurările în care este suspectat inculpatul a fi comis infracțiunile (practicând vânătoarea pe timp de noapte, fără a avea autorizație, sub “îngăduința” paznicilor D. N., folosind câini ogari pentru hăituirea vânatului și arme neletale pentru care nu deținea autorizație împreună cu alte persoane care practicau vânătoare cu arme letale deținute fără drept, pe o perioada îndelungată de timp (din anul 2012 până în prezent) în care este suspectat că ar fi practicat braconajul alături de alți coinculpați – L. M. C., S. C. – care sunt de asemenea arestați preventiv și alții care se află în stare de libertate, față de aceștia luându-se măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu), gravitatea deosebită a faptelor bănuit că a fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatul ar fi acționat (după o înțelegere prealabilă, în timpul nopții), natura relațiilor sociale lezate (relațiile sociale care implică respectarea regimului legal al armelor și munițiilor, protecția fondului cinegetic), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte, urmările efectiv produse și circumstanțele personale ale acestuia.
Încheierile din data de 07.02.2013, respectiv 22.02.2013 pronunțate de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ și în dosarul nr._ au rămas definitive prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpați, prin încheierile din data de 14.02.2013 și 07.03.2013 a Tribunalului Ilfov – Secția Penală.
Deliberând asupra temeiniciei cererii formulate de inculpatul M. I., instanța a constat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, din interpretarea textului invocat, se poate observa că liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o vocație, nu un drept pentru inculpat, și îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie nu atrage în mod automat admiterea pe fond a cererii, concluzie susținută de prev.art.1608a Cod procedură penală care fac referire la verificarea de către instanță a temeiniciei cererii.
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, cât și împrejurarea dacă mai subzistă sau nu temeiurile inițiale ale arestării preventive a inculpatului, în contextul circumstanțelor sale personale și în ce măsură liberarea provizorie cu instituirea unor obligații în sarcina acestuia, poate să asigure scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Din această perspectivă, instanța a constat că punerea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică- având în vedere natura infracțiunilor de care este bănuit a le fi comis și de împrejurările concrete în care se reține că acestea ar fi fost săvârșite, așa cum au fost reținute de instanța care a luat măsura arestării preventive.
Soluția este în acord cu dipozitiile art. 5 par. 3 din CEDO potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prev. de par. 1 lit. c al aceluiasi articol are dreptul sa fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii; această ultima teză însă este aplicabilă în măsura în care durata arestării a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Or, astfel cum s-a apreciat mai sus, starea de pericol pentru ordine publica subzistă, iar termenul în care inculpatul a fost în stare de detenție (respectiv din data de 7.02.2013) raportat la circumstanțele faptelor și la cele personale, nu poate fi considerat unul nerezonabil la acest moment procesual.
Mai mult decât atât, având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului – art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală și data luării acestei măsuri, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat odată cu judecarea prezentei cereri (angajamentul că va respecta dispozițiile instanței, faptul că trebuie să se căsătorească în luna iulie anul acesta și dorința de a fi alături de familie) și obligațiile prevăzute în art. 1602 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nefiind în măsură a înlătura pericolul public concret pentru ordinea publică evaluat la data de 7.02.2013 odată cu luarea măsurii arestării preventive și la data 22.02.2013, odată cu judecarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, precum și cu ocazia judecării recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri, când de altfel s-au avut în vedere inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului prezentate astăzi în susținerea cererii.
În legătură cu necesitatea lăsării în libertate a inculpatului, invocată de apărătorul ales, având în vedere că inculpatul are o locuință stabilă, o familie și este singurul întreținător al acesteia, instanța reține că aceste aspecte nu sunt în măsură să atenueze gravitatea circumstanțelor reale de comitere a faptelor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar protejarea valorilor sociale de interes general, a ordinii publice, prevalează în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale și intereselor de natură personală ale inculpatului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M. I., ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penala sub nr._ din data de 13.03.2013.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor aduse și din oficiu,conform art.385/6 alin. 3 Cod proc. pen., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.160 ind.2 alin.1 Cod proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului si circumstanțele reale în care s-ar fi comis infracțiunile deduse judecății.
În evaluarea condițiilor prevăzute de art.1602 Cod de procedură penală, Tribunalul reține că deși inculpatul are vocație pentru a fi liberat sub control judiciar, totuși activitatea infracțională pretins desfășurată, natura și gradul ridicat de pericol social al faptei, împrejurările comiterii acesteia, perseverența în atingerea scopului infracțional, relațiile sociale lezate, necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și prezervarea materialului probator, măsura arestării este măsura preventivă adecvată acestui moment procesual.
Conform art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, însă în cazul de față nu ne aflăm în situația ca inculpatul să fi fost arestat pe o durată excesivă de timp, fiind sub imperiul măsurii preventive de aproximativ o lună, până la momentul formulării prezentei cereri.
Toate aceste aspecte coroborate cu datele privind persoana inculpatului, analizate prin prisma împrejurărilor faptice și a conduitei procesuale, justifică aprecierea sub aspectul periculozității sociale concrete a acestuia și a acțiunilor lui.
Apărările inculpatului fundamentate pe absența antecedentelor penale, vârsta tânără, situația personală ,inexistența vreunui indiciu că lăsat în libertate ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal prin influențarea probelor și zădărnici aflarea adevărului, nu pot determina punerea provizorie în libertate întrucât gravitatea faptei prin natura ei,circumstanțele concrete ale cauzei și datele privind persoana inculpatului, circumstanțiată prin elementele relevate anterior, susțin în acest stadiu procesual, netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, este necesar să rezulte că din cauza unor împrejurări legate în special de persoana inculpatului și de comportarea sa în proces, nu mai este necesară privarea de libertate. Chiar dacă inculpatul nu posedă antecedente penale, conduita sa procesuală manifestată până în prezent, nu poate conduce, plecând de la premisa subzistenței indiciilor de comitere a faptei, la concluzia că procesul penal s-ar desfășura în bune condiții în situația lăsării în libertate a acestuia, că aflarea adevărului nu ar fi zădărnicită, inculpatul neprezentând suficiente garanții în acest sens, garanții care ar putea plasa pe plan secund necesitatea protejării ordinii publice prin privarea sa de libertate. Garanțiile pe care inculpatul trebuie să le ofere pentru buna desfășurare a procesului penal, se raportează la complexitatea cauzei care este determinată de specificul situației de fapt reținute în sarcina inculpatului și al probatoriului precum și de conduita sa procesuală .
Pentru considerentele arătate, Tribunalul consideră că scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen., nu poate fi realizat prin liberarea provizorie sub control judiciar, în consecință recursul inculpatului urmând a fi respins.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat M. I. (fiul lui C. și P., născut la data de 20.07.1986 în București, sector 5, cu domiciliul în București, sectorul 5, ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 8/7.02.2013 emis de Judecătoria Cornetu).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat( în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal_).
Definitiva.
Pronunțată in ședința publica, astăzi, 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. R. G. C. C. L.-E.
GREFIER
F. C. M.
Red. și tehnored. jud. C.G.01.04.2013 /2 ex.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 7/2013.... → |
|---|
