Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 11714/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.133
Ședința publică din data de 20.06.2013
Tribunalul constituit din
PREȘEDINTE - J. C.
JUDECĂTOR - G. C.
JUDECĂTOR - P. R.
GREFIER – A. V. F.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și recurenta-parte civilă B. R. împotriva Sentinței penale nr.625 din data de 27.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile participanților au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.06.2013, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.625 pronunțată la data de 27.12.2012, în dosarul nr._, Judecătoria B., în temeiul art.11 pct. 2 lit. a) rap. la art.10 alin. 1 lit. b¹ C.p.p. cu aplicarea art.18¹ alin. 3 C.p., art. 90 C.p. și art. 91 C.p. l-a achitat pe inculpatul C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de vatamare corporala din culpă, faptă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal și a dispus aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ – amendă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgență Bucuresti și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.136,39 lei, reprezentând daune materiale, asiguratorul . SA, răspunzând în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
În baza art. 115 Cp s-a respins cererea formulată de apărătorul părții civile de luare față de inculpat a măsurii de siguranță a interzicerii exercitării activității de conducător auto, ca neîntemeiată.
In baza art. 38 cpp si art. 320¹ alin. 5 C.p.p. s-a disjuns actiunea civila formulata de partea civila B. R..
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.5844/P/2010 din data de 20.09.2012 a fost trimis în judecată inculpatul C. I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin. 1 si 3 C.p.
În fapt s-a reținut că, la data de 02.10.2010, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov au fost sesizați cu privire la faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 14.38, pe DN 1, în raza comunei Balotești, ., a avut loc un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a două persoane. Cu ocazia cercetării la fața locului, conform procesului - verbal întocmit în cauză, s-a constatat că accidentul rutier s-a produs pe DN 1, în zona kilometrului 22+300 de metri din . de deplasare către București, iar în acesta au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, conduse de către inculpatul C. I. și, respectiv, de numitul S. VIFOREL.
S-a mai constatat ca inculpatul C. I. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a doua a sensului de deplasare către București al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona kilometrul - 22+300 de metri din comuna Balotești, . păstrat o distanța corespunzătoare față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care, rulând în fața sa, oprise în dreptul unei treceri de pietoni.
În urma coliziunii, autoturismul inculpatului a lovit partea din stânga spate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, după care a acroșat balizele care despart cele două sensuri de circulație, iar din acest ultim impact a ricoșat pe trecerea de pietoni, lovindu-i astfel pe numiții B. R. și P. R. N., care se angajaseră în traversarea regulamentară a părții carosabile.
La locul producerii accidentului rutier a fost identificat indicatorul “trecere de pietoni”, constatându-se totodată că suprafața părții carosabile era uscată, vizibilitatea era bună, fără a exista denivelări în carosabil. În urma accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonilor B. R. și P. R. N., aceștia fiind transportați la unități medicale din București, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală eliberat de S.M.L Ilfov sub nr. Al/J/12/2011, „numita B. R. a prezentat la data de 02.10.2010 leziuni traumatice posibil produse prin lovire cu și de corp dur, în condițiile unui accident rutier și care necesită 30-35 de zile de îngrijire medicală. Leziunile traumatice suferite de susnumita nu i-au pus în primejdie viața”.
Ulterior, la solicitarea părții vătămate B. R. a fost efectuat un supliment al raportului de expertiză medico-legală susmenționat, din concluziile acestuia rezultând următoarele:
“Numita B. R. a prezentat la data de 02.10.2010 leziuni traumatice posibil produse prin lovire cu și de corp dur, în condițiile unui accident rutier. Așa cum rezultă din noile acte medicale, numita B. R. a fost internată în secția de ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență București în perioada 15.04._11, cu diagnosticul la externare „plică parapatelară internă dreapta, subluxație externă rotulă dreapta condropatie grad II rotuliană”, pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se artroscopie genunchi drept, rezecție plică parapatelară, secționare aripioară externă rotuliană, motiv pentru care suplimentăm cu circa 15 zile, numărul de zile de îngrijire medicală acordat inițial, leziunile traumatice suferite de susnumita la data de 02.10.2010 necesitând în totalitate 45-50 de zile de îngrijire medicală. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața”.
De asemenea, din cuprinsul concluziilor certificatului medico-legal eliberat de S.M.L Ilfov sub nr. A2/J/963/2010, a rezultat că „numitul P. R. N. a prezentat leziuni traumatice, posibil produse prin lovire cu și de corp dur, în condițiile unui accident rutier. Leziunile pot data din 02.10.2010 și necesită circa 8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei”.
Din declarația părții vătămate B. R. a rezultat că la data de 02.10.2010, în jurul orelor 14.38, s-a angajat ca pieton alături de prietenul său, P. R. N., în traversarea regulamentară a DN1, în zona kilometrului 22+300 de metri din comuna Balotești, . momentul în care se aflau în dreptul benzii a doua a sensului de deplasare către București, au fost loviți de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul C. I..
Fiind audiat în cauză, numitul P. R. N. a expus aceeași situație de fapt ca partea vătămată B. R., declarațiile acestora coroborându-se sub toate aspectele.
Cu prilejul audierii în calitate de martor, numitul S. VIFOREL a susținut că la data de 02.10.2010, în jurul orelor 14.30, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a doua a sensului de deplasare către București al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona trecerii de pietoni de la kilometrul 22+300 de metri din ., în scopul de a le acorda prioritate celor două persoane angajate în traversarea acesteia.
În aceste împrejurări, autoturismul martorului a fost lovit în partea din stânga spate de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, condus pe aceeași bandă de către inc. C. I., după care a fost proiectat pe banda întâi, în timp ce autovehiculul inculpatului, într-o primă fază, a acroșat balizele care despart cele două sensuri de circulație, iar din acest ultim impact a ricoșat pe trecerea de pietoni, lovindu-i astfel pe numiții B. R. și P. R. N., angajați în traversarea regulamentară a părții carosabile.
Fiind audiat, inculpatul C. I. a susținut că la data de 02.10.2010, în jurul orelor 14.30, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a doua a sensului de deplasare către București al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona kilometrului 22+300 de metri din comuna Balotești, . păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care, rulând în fața sa, oprise în dreptul unei treceri de pietoni. Din cuprinsul aceleiași declarații a mai rezultat că în urma coliziunii, autoturismul inculpatului a lovit în partea din stânga spate autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, după care a acroșat balizele care despart cele două sensuri de circulație, iar din acest ultim impact a ricoșat pe trecerea de pietoni, lovindu-i astfel pe numiții B. R. și P. R. N., care se angajaseră în traversarea regulamentară a părții carosabile.
Pentru justa stabilire a situației de fapt, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, din cuprinsul acestuia rezultând următoarele:
„Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul S. VIFOREL - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 2 a sensului de mers dinspre Ploiești către București.
Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de inculpatul C. I. - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 2 a sensului de mers dinspre Ploiești către București, rulând în spatele autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Pietonii B. R. și P. R. N. se aflau în traversare pe marcajul pietonal, de la dreapta la stânga în raport cu sensul de mers al autoturismelor.
Locul impactului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ a fost poziționat pe DN 1, în comuna Balotești, ., pe banda nr. 2 de mers dinspre Ploiești către București, înaintea marcajului pietonal. Locul impactului dintre autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (condus de învinuitul C. I. - s.n.) și pietoni a fost la kilometrul 22+300 de metri, pe banda nr. 2 a sensului de mers către București, pe marcajul pietonal, fiind determinat de următoarele coordonate:
Coordonata transversală - la cca. 5 metri de bordura trotuarului din dreapta, raportat la sensul de deplasare al autoturismului.
Coordonata longitudinală - pe marcajul pietonal, la kilometrul 22+300 de metri.
Din analiza ansamblului materialului probator, s-a apreciat că numitul S. VIFOREL, conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, se afla în decelerare, valoarea vitezei sale fiind de cca. 5-10 km/h.
S-a apreciat că viteza autoturismului cu nr. de înmatriculare_ (condus de inculpatul C. I. - s.n.) putea fi în momentele producerii impactului cu pietonii de cca. 45 km/h.
S-a estimat că în momentele premergătoare impactului cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul S. VIFOREL - s.n.), autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ putea circula cu cca. 50 km/h. Starea de pericol a fost creată de către conducătorul auto C. I., care nu a păstrat distanța de siguranță suficientă față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care rula în fața sa, în aceeași direcție și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a drumului public. În momentele premergătoare producerii impacturilor, numitul C. I. nu a păstrat distanța de siguranță suficientă față de autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, care rula în fața sa, în aceeași direcție și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a drumului public.
Conducătorul auto C. I. nu a respectat prevederile art. 51 din OUG nr. 195/2002, conform cărora „conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”, și nici pe cele ale art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conform cărora: „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (...) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”. Conducătorul auto C. I. ar fi avut posibilități de evitare a accidentului rutier dacă ar fi păstrat o distanță suficientă față de autovehiculul care rula în fața sa, în aceeași direcție și ar fi oprit pentru a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii.
În momentele premergătoare impactului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul S. VIFOREL, se afla în proces de decelerare înainte de marcajul pietonal pentru a acorda prioritate pietonilor aflați în traversare. Numitul S. VIFIOREL nu a dispus de posibilități tehnice pentru evitarea impactului cu autoturismul numitului C. I..
În momentele anterioare producerii accidentului, pietonii B. R. și P. R. N. se aflau în traversarea drumului public pe marcajul trecerii de pietoni și nu au avut posibilități de evitare a accidentului”.
Pe parcursul urmaririi penale inculpatul a avut o atitudine sincera.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a accidentului rutier și fotografii judiciare; plângere prealabilă a persoanei vătămate; declarații învinuit; declarații parte vătămată; declarații martori; raport de expertiză medico-legală; supliment al raportului de expertiză medico-legală; raport de expertiză tehnică judiciară; înscrisuri medicale; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare urmăririi penale.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu aplicarea art. 320¹ C.p.p. Inculpatului i-a fost asigurată apărarea de către avocatul ales.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
În drept, fapta inculpatului constand in aceea ca în data de 02 octombrie 2010, orele 14:38, in timp ce conducea autoturismul cu numarul de inmatriculare_ pe sensul de deplasare catre Bucuresti al DN1, in zona kilometrului 22+300 metri din ., si care, incalcand prev art.51 din OUG 195/2002 rep. si art. 135 lit h) din ROUG 195/2002 rep., a provocat un accident rutier din care a rezultat vatamarea corporala a partii civile B. R., aceeasta necesitand un numar de 45-50 de zile de ingrijiri medicale, este prevăzută de art. 184 alin. 1 si 3 c.pen, fiind intrunita prima trasatura esentiala a infractiunii. De asemenea, instanta a apreciat ca in cauza este intrunita si cea de-a doua trasatura a infractiunii, anume vinovatia inculpatului, sub forma culpei, intrucat acesta trebuia si putea sa prevada rezultatul produs.
Însa, in raport de criteriile stabilite de art. 181 alin. 2 Cp - atingerea minima adusa valorii sociale ocrotite de lege, imprejurarile de savarsire a faptei, persoana si conduita faptuitorului (care nu are antecedente penale si nici alte contacte cu legea penala), rezultatele minime produse (fapta producand doar vatamarea corporala a partii civile, fara a ii pune acesteia in primejdie viata si fara a produce vreo infirmitate permanenta in intelesul legii penale), instanta a constatat ca prin atingerea minima adusa valorilor ocrotite de lege si prin continutul concret fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Instanta . mai sus forma de vinovatia a culpei in sarcina inculpatului, acesta incalcand prev art. 51 din OUG 195/2002 rep. si art. 135 lit. h) din ROUG 195/2002 rep. si savarsind fapta in asemenea conditii, insa nu s-a putut face abstractie de faptul ca aceasta culpa este una fara prevedere, inculpatul nici un moment acesta nu s-a gandit ca ar putea exista pietoni angajati in traversarea drumului, chiar si in fata autoturismelor care circulau inaintea sa, astfel ca a dat dovada de o minima imprudenta nepastrand distanta regulamentara fata de autoturismul din fata sa, astfel neavand suficient spatiu si timp pentru franare, in momentul in care acest autoturism a franat.
Instanta a mai retinut că astfel de fapte i se pot intampla oricarei persoane cu foarte mare usurinta, astfel ca din punct de vedere penal nu se impune aplicarea unei pedepse, existand si alte alternative in momentul de fata, care pot conduce mult mai eficient la indreptarea conduitei inculpatului, in raport de o eventuala pedeapsa cu inchisoarea cu suspendarea conditionata a executarii acesteia sau chiar si in raport de o pedeapsa cu amenda penala, care constituie totusi antecedent penal.
De asemenea, instanta a retinut faptul ca asemenea fapte savarsite din culpa sunt vazute in opinia publica uneori la fel de grave ca cele producatoare de vatamari corporale, savarsite cu intentie, desi legiuitorul in mod cert a dorit sa reglementeze un regim sanctionator mult mai bland pentru primele. Aceste concluzii se desprind atat din coroborarea dispozitiilor din partea generala a codului penal (a se vedea modul de asezare a art 19 c.p., precum si alte institutii – art. 38 c.p. art. 59¹ c.p., art.83 c.p. etc) cu cele din partea speciala a acestuia, unde legiuitorul a prevazut sanctiuni mult mai blande pentru faptele comise din culpa, care au totodata o sfera de incidenta mult mai redusa decat cele savarsite cu intentie (art. 178 comparativ cu art. 174 si urm c.p., art. 184 comparativ cu art. 180 – art. 182 c.p, art. 249 comparativ cu art. 246, 248 c.p. etc).
Totodata, instanta a mai retinut ca uneori, in raport de imprejurarile concrete, chiar pentru fapte comise cu intentie, ce au produs un rezultat similar cu cea care face obiectul cauzei se dispun solutii de scoatere de ssub urmarire penala sau achitare, intemeiate pe disp art. 10 lit. b¹ C.p.p. cu aplic art. 90 C.p. si art. 91 C.p., prin urmare, cu atat mai mult, in raport de circumstantele concrete, pentru o infractiune de acest gen savarsite din culpa, se pot aplica aceleasi prevederi legale. In practica judiciara au fost intalnite si situatii cand o fapta similara cu aceasta, desi era concurenta cu alte fapte mai grave, iar inculpatul avea antecedente penale, instanta a putut face aplicarea disp art. 18¹ C.p. (a se vedea solutia pronuntata in recurs de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr._/300/2011).
Desi inculpatul s-a prevalat la termenul din 19.12.2012 de disp. art. 320¹ C.p.p. instanța a considerat că prevederile art. 320¹ alin. 7 C.p.p. trebuie a fi coroborate cu prevederile art. 345 alin. 2 C.p.p., neputandu-se pronunta solutia condamnarii, in lipsa intrunirii conditiilor cerute de acest din urma text legal. De asemenea, nu avea niciun sens aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. 8 C.p.p. atata timp cat din actele si lucrarile dosarului instanta era pe deplin lamurita in ceea ce priveste pericolul social al faptei, neavand sens astfel administrarea altor probe in vederea dovedirii acestui aspect.
Astfel, s-a apreciat ca nu se impune condamnarea inculpatului, iar având în vedere că probele deja existente la dosarul cauzei sunt suficiente, nemaifiind necesară administrarea de noi probe, instanta de fond l-a achitat pe inculpat in baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 C.p.p., ținând cont și de recunoașterea vinovăției acestuia.
Pentru aceste aspecte instanta de fond i-a aplicat inculpatului in baza art. 18 ind. 1 si art. 91 lit. c C.p. amenda administrativa in cuantumul maxim de 1000 lei, considerand ca, in raport de circumstantele specifice ale faptei si inculpatului, sanctiunea este suficient de aspra pentru a-l determina pe acesta sa își modifice atitudinea fata de ordinea sociala si sa respecte dispozitiile legale in viitor.
Sub aspectul laturii civile, apreciind ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, anume existenta faptei, a prejudiciului, a legaturii de cauzalitate, precum si a vinovatiei inculpatului sub forma culpei, si avandu-se in vedere ca partea civila Spitalul Clinic de Urgență Bucuresti si-a dovedit pretentiile de natura civila prin inscrisurile depuse la dosar, instanta, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, a admis acțiunea civila formulata de partea civila Spitalul Clinic de Urgență Bucuresti și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 2.136,39 lei, reprezentând daune materiale, asiguratorul . SA, răspunzând în condițiile Legii nr.136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
În baza art. 115 C.p. a respins cererea formulată de apărătorul părții civile de luare față de inculpat a măsurii de siguranță a interzicerii exercitării activității de conducător auto, ca neîntemeiată, avand in vedere solutia pronuntata sub aspectul laturii penale, si avand in vedere ca masura de siguranta este menita a inlatura o stare de pericol, datorată incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care îl fac impropriu pe inculpat sa exercite activitatea de conducator auto, nefiind cazul in prezentul dosar.
In baza art. 38 C.p.p. si art. 320¹ alin. 5 C.p.p. a disjuns actiunea civila formulata de partea civila B. R..
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civila B. R., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor scrise de recurs, Ministerul Public a criticat sentința instanței de fond sub aspectul omisiunii de a se pronunța asupra aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, s-a invocat greșita achitări a inculpatului și judecarea în continuare a cererilor noi formulate după închiderea dezbaterilor și pronunțarea hotărârii.
Partea civilă B. R. a invocat greșita achitare a inculpatului, încălcarea dispozițiilor art. 72 C.p. și stabilirea cheltuielilor avansate de stat într-un cuantum exagerat de mic.
Examinând actele dosarului și sentința penală atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Tribunalul constată că ambele recursuri formulate sunt fondate, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Modalitatea în care a procedat prima instanță este nelegală, întrucât ea a omis a se pronunța, în mod neechivoc, asupra cererii inculpatului C. I. de aplicare a procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C.p.p. ori a procedurii de drept comun. Consecința aceste omisiuni este imposibilitatea instanței de control judiciar de a stabili dispozițiile procesuale ce au guvernat, în fapt, prezenta procedură judiciară și de a cenzura în consecință hotărârea recurată.
În acest sens, se constată că la termenul de judecată din data de 19.12.2012, inculpatul a solicitat în mod expres aplicarea procedurii simplificate de judecată, declarând personal că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare, în condițiile prevăzute de art. 3201 C.p.p. O atare poziție neechivocă impunea instanței de fond să evalueze probatoriul administrat în faza de urmărire penală și să opteze pentru o singură soluție alternativ prevăzută de dispozițiile art. 3201 alin. 4, 8 C.p.p. (astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 121/2011), respectiv:
- fie parcurgerea procedurii simplificate de judecată, ceea ce presupunea constatarea suficienței probatoriului administrat în faza de urmărire penală pentru a se concluziona asupra existenței tuturor faptelor, caracterului lor infracțional și a săvârșirii lor de către inculpat;
- fie respingerea cererii de parcurgere a procedurii simplificate și continuarea judecății potrivit normelor de drept comun, în ipoteza în care probatoriul era apreciat insuficient pentru a se stabilit că toate faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat.
O, în cauza de față, încheierea din data de 19.12.2012 nu cuprinde vreo dispoziție expresă a instanței cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 3201 C.p.p. în situația inculpatului C. I..
Din examinarea încheierii din 19.12.2012 și a sentinței pronunțate în cauză, rezultă că instanța de fond pare a fi parcurs totuși procedura simplificată de judecată, în condițiile în care nu a procedat la începerea și desfășurarea efectivă a cercetării judecătorești, în condițiile prevăzute de art. 322 și urm. C.p.p. O concluzie certă sub acest aspect este însă imposibilă în condițiile în care instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de lege în cazul judecării cauzei potrivit procedurii simplificate iar la termenul de judecată din data de 19.12.2012 instanța a constatat terminată cercetarea judecătorească în temeiul dispozițiilor art. 339 C.p.p..
O atare manieră de soluționare a cauzei, fără a se stabili explicit procedura parcursă, a condus la pronunțarea unei soluții incompatibile cu exigențele art. 3201 C.p.p., fiind combinate atât elemente specifice acestei proceduri simplificate, cât și procedurii de drept comun. Or, norma de procedură penală este de strictă interpretare și aplicare, conținutul neechivoc al art. 3201 alin. 8 C.p.p. impunând instanței ca, în ipoteza aprecierii insuficient a probatoriului în acuzare, să respingă cererea de aplicare a procedurii simplificate, parcurgând procedura de drept comun.
Greșita aplicare a dispozițiilor art. 3201 alin. 8 C.p.p. în speța de față a avut ca urmare scindarea artificială a cauzei și desfășurarea judecății, în ansamblul său, fără respectarea principiilor fundamentale ce o guvernează, astfel cum sunt prevăzute de art. 289 C.p.p. O atare nerespectare a prevederilor anterior menționate a adus o vătămare semnificativă intereselor legitime ale tuturor părților, de natură a atrage nulitatea hotărârii în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 1, 4 C.p.p. și a impune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță.
Tribunalul subliniază că specificul devolutiv al recursului de față, în virtutea căruia instanța de recurs ar putea suplini anumite omisiuni sau inadvertențe strecurate în hotărârea recurată nu justifică, totuși, efectuarea integrală a unei prime judecăți în fond în acest cadru. Aceasta deoarece, atât inculpatul, cât și părțile civile s-ar afla în imposibilitate de a beneficia efectiv de un grad de jurisdicție, încălcându-se astfel dreptul lor procesual sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă B. R. împotriva Sentinței penale nr. 625/27.12.2012 a Judecătoriei B., va casa sentința penală și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Va menține actele îndeplinite până la data de 19.12.2012, urmând ca, în cursul rejudecării, instanța să stabilească cu prioritate, în mod neechivoc, dacă sunt ori nu incidente prevederile art. 3201 C.p.p. în raport de criteriile expres prevăzute de alin. 4 și 8 ale textului. În situația în care va aprecia că sunt incidente prevederile art. 3201 C.p.p. pentru fapta dedusă judecății, instanța va continua judecata potrivit procedurii simplificate, iar în ipoteza contrară, va parcurge procedura de drept comun, cu respectarea deplină a principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate în recurs de către Ministerul Public și partea civilă, astfel cum au fost expuse pe larg în motivele scrise de recurs.
În baza art. 111 alin 6 din OUG 195/2002, republicată, se va admite solicitarea intimatului inculpat privind prelungirea dreptului de circulație. Tribunalul apreciază că prin acordarea acestui drept nu s-ar crea o stare de pericol pentru normala desfășurare a circulației pe drumurile publice raportat la natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat, împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu și persoana inculpatului.
Se va dispune prelungirea dreptului de circulație al inculpatului pe drumurile publice pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20.06.2013 și până la data de 20.07.2013 inclusiv, drept deținut în baza dovezii cu drept de circulație . nr._ eliberată la data de 02.10.2010.
În baza art.111 alin. 6 din OUG nr.195/2002 republicată, se va dispune comunicarea prezentei către Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov – Serviciul Poliției Rutiere.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă B. R. împotriva Sentinței penale nr. 625/27.12.2012 a Judecătoriei B..
Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria B..
Admite cererea formulată de intimatul inculpat C. I., fiul lui C. și V. I., născut la data de 04.09.1990 în municipiul B., județul B., domiciliat în Predeal, ., ., CNP:_, privind prelungirea dreptului de circulație.
Dispune prelungirea dreptului de circulație al inculpatului pe drumurile publice pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20.06.2013 și până la data de 20.07.2013 inclusiv, drept deținut în baza dovezii cu drept de circulație . nr._ eliberată la data de 02.10.2010.
În baza art.111 alin. 6 din OUG nr.195/2002 republicată, dispune comunicarea prezentei către Inspectoratul Județean de Poliție Ilfov – Serviciul Poliției Rutiere.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
J. C. G. C. P. R., aflat în
CO, semnează președintele
completului
GREFIER
A. V. F.
Red. si tehnored. Jud. G.C./05.07.2013 / 2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 7/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
