Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 12249/94/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.215/R
Ședința publică din data de: 17.10.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE –J. C.
JUDECĂTOR –P. R.
JUDECĂTOR – R. M. R.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de recurentul-inculpat G. I. împotriva încheierii penale din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat G. I. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu - av. M. M. F., cu delegația avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a încercat contactarea apărătorului ales, av.S. Anișoara, însă legătura telefonică nu a putut fi stabilită si au fost înaintate actele solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria B., după care:
Tribunalul, față de lipsa apărătorului ales al recurentului-inculpat, dispune lasarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat G. I., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu - av. M. M. F., precum și de către apărător ales - av. S. Anișoara, cu împuternicirea avocațială la fila 13 a dosarului cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul, în baza art.171 alin.5 C.p.p., constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. și, față de împrejurarea că acesta a studiat dosarul, în baza art.189 C.p.p., dispune avansarea sumei de 50 de lei cu titlu de onorariu parțial din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroul Ilfov.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul recurentului - inculpat G. I., având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este nefondată și nemotivată, motivarea în fapt și în drept rezumându-se la constatarea existenței temeiurilor care au stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă. Totodată, s-a constat că scopul prevăzut de art.136 C.p.p nu se poate realiza decât cu inculpatul în stare de detenție având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea contra patrimoniului. Pe de altă parte s-a invocat existența unui prejudiciu destul de mare. În dosarul de urmărire penală se află adresa prin care Romtelecom s-a constituit parte civilă, fila 98, cu suma de 32 000 de euro, pentru faptul că în data de 23.09.2013 s-au furat cabluri telefonice. Dacă raportăm acest prejudiciu la infracțiunea pentru care inculpații au fost cercetați și arestați preventiv se va constata că acest prejudiciu pe care instanța de fond l-a reținut ca și motiv al respingerii cererii ca nefondate nu corespunde realității. De asemenea, din declarația martorului C. C., angajat al Romtelecomului, aflată la fila 97, reiese că în zona lizierei s-au găsit doar două bucăți de cablu. Totodată, acest martor a declarat că a anunțat organele de poliție de existența unei defecțiuni la orele 13,00 în zona Chitilei pe . poliție au omis să precizeze în procesul verbal de cercetare la fața locului că în apropierea lizierei se ridică o stație peco, făcându-se săpături în apropierea carasobilului și în data de 22.09.2013 se efectuau săpături care puteau să conducă la producerea acelei defecțiuni. Mai arată, că s-a invocat de către Ministerul Public faptul că toți cei patru inculpați au acționat în grup împreună cu un minor, lucru care este eronat, din declarații rezultând că nu a existat nicio legătură între inculpați. Mai solicită să se observe că instanța de fond a apreciat că judecarea inculpaților în stare de libertate ar putea să împiedice bunul mers al procesului penal, dar nu a arătat în ce anume ar consta această împiedicare. Precizează că urmărirea penală a fost încheiată, inculpaților urmând să li se prezinte materialul de urmărire penală, astfel că aceștia nu ar putea să împiedice buna desfășurare a procesului penal. Scopul prevăzut de art.136 alin.2 C.p.p. poate fi atins și cu inculpații în stare de libertate sub control judiciar sau pe cauțiune, cu respectarea obligațiilor prevăzute de lege. Față de cele învederate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fondul cauzei admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, având în vedere gravitatea faptei comise precum și perioada scurtă de arest preventiv. Totodată, arată că este necesară menținerea stării de arest preventiv pentru a se asigura prezența acestuia în fața instanței.
Recurentul-inculpat G. I., având ultimul cuvânt, arată că mama sa este bolnavă și nu are pe nimeni.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 1608 Cpp s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art. 1608a alin. 6 Cpp s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a obligat inculpatul la 100 lei cheltuielile judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 de lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei B. la data de 10.10.2013, inculpatul G. I., prin avocat, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că din punctul său de vedere îndeplinește condițiile prevăzute de lege și pentru motive ce le va prezenta în fața instanței de judecată
La termenul din data de 11.10.2013, instanța, în baza art. 1608 Cod proc.pen., a pus in discutie admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul a aratat ca isi insuseste cererea formulata de aparatorul ales al acestuia.
Instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după care s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constat următoarele:
Prin încheierea nr. 103 din data de 30.09.2013 data de Judecatoria B. in dosarul nr._/94/2013, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului G. I. pe o perioada de 29 de zile de la data punerii in executare.
Prevăzută de actuala legislație ca o măsură strâns legată de libertatea persoanei prin care se poate suspenda măsura arestării preventive, liberarea provizorie sub control judiciar se aplică în condițiile constatării de către instanță a unei stări de arest preventiv luate legal și temeinic și constituie o garanție cu efectul încetării temporare a stării de arest, condiționată de respectarea unor obligații impuse prin lege inculpatului. În acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite prin decizia 17/2011 când, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala a stabilit că:”Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Astfel, instanța a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive se mențin, scopul prev. de art. 136 Cpp nu se poate realiza prin punerea în libertate a inculpatului și că este necesară astfel privarea în continuare de libertate a acestuia față de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat - infracțiune contra patrimoniului cu un prejudiciu relativ mare.
Totodată, instanța a apreciat că prin punerea în libertate a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată.
Instanța a apreciat astfel că se impune în continuare privarea sa de libertate la acest moment procesual.
Față de aceste considerente în raport de dispozițiile art 160 ind 8 c.p.p a admis in principiu cererea, apreciind ca sunt indeplinite conditiile admisibilitatii in principiu ale acesteia, insa, pe fond, in baza art. 1608a alin 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 100 de lei
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G. I., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr._, la data de 14.10.2013.
Examinând hotărârea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că, raportat la imprejurarile si modul de desfasurare a activitatii infractionale, cu siguranta gravitatea faptei si limitele de pedeapsa prevazute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publica; asa cum s-a statuat in mod constant in jurisprudenta CEDO. Masura arestarii preventive este o masura exceptionala, astfel ca luarea, ca si mentinerea ei, trebuie dispuse doar in cazuri temeinic justificate, însă prezervarea ordinii publice este apreciata ca un element pertinent si suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea respectivei persoane ar tulbura in mod real ordinea publica.
Tribunalul constata că este adevărat ca pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, dar aceasta nu înseamna ca in aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta abstractie de gravitatea faptei, sub acest aspect Tribunalul constatând ca in speta existenta pericolului public rezulta si din pericolul social al infractiunii pentru care este cercetat inculpatul, caracterul deosebit de grav al acesteia, avandu-se totodata in vedere reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni si posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane in lipsa unei reactii ferme fata de cei banuiti ca fiind autori ai unor asemenea fapte.
Prin urmare, Tribunalul apreciaza că la stabilirea pericolului public trebuie avute in vedere datele referitoare la faptă, date care in speta sunt de natura a crea un sentiment de insecuritate, credinta ca justitia nu actioneaza indeajuns impotriva infractionalitatii, in lipsa luarii, respectiv mentinerii masurii arestarii preventive.
Astfel, Tribunalul retine că rezulta fara echivoc ca lipsa de reactie a autoritatilor ar echivala cu o incurajare tacita la savarsirea altor fapte similare cu consecinta scaderii increderii populatiei in capacitatea de protectie a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea starii de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
F. de cele ce preced, constatand ca solutia pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat, facand totodata aplicarea disp.art.192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat G. I. ( fiul lui A. și A., născut la data de 28.09.1986 în Municipiul București, Sector 5, cetățean român, domiciliat în Comuna Mogoșoaia, ., Județul Ilfov, CNP:_, arestat în baza MAP nr. 23/R emis la data de 30.09.2013 de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr._/94/2013) împotriva încheierii din data de 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat G. I. la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_. Onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului Ilfov. Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului Ilfov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
J. C. P. R. R. M. R.
Pentru presedinte de
complet aflat in CO
semneaza presedintele
Sectiei Penale,
Jud.P. R.
GREFIER
C. V.
Red. și tehnored. jud. P.R./26.11.2013/2 ex.
Jud. B. / jud.L.C.M
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
