Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 6152/1748/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.202 R
Ședința publică din data de: 02.10.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – J. C.
JUDECĂTOR –R. M. R.
JUDECĂTOR – G. C.
GREFIER – C. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați B. I. și R. A. M. împotriva încheierii penale din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați B. I. și R. A. M., personal, aflați în stare de arest și asistați de apărătorii desemnați din oficiu, av.M. M. care depune delegația de substituire a doamnei avocat M. M. F., respectiv de av.N. I. M., care depune delegația de asistență judiciară_/2013 .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
La interpelarea Tribunalului, atât reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorii inculpaților arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Tribunalul ia act că nu sunt de formulat cereri sau chestiuni prealabile și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ C.p.p.
Apărătorul recurentului inculpat B. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, arătând că judecarea cauzei poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate. Precizează că inculpatul urmează să se prevaleze de dispozițiile art.3201 C.p.p. iar lăsarea inculpatului în stare de libertate nu poate prejudicia buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta are patru copii minori în întreținere.
Apărătorul recurentului inculpat R. A. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, arătând că inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate. Arată că inculpatul a recunoscut fapta comisă iar perioada de arest preventiv este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor pentru care este cercetat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpații au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate C. R. și, prin forțarea unei uși de acces, au pătruns într-o anexă de unde au sustras mai multe bunuri. Precizează că pentru inculpatul B. I. s-a reținut starea de recidivă prev. de art.37 lit.b C.pen. Mai arată că inculpații au pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate D. N. și Ș. E. de unde au sustras bunuri iar la două zile au încercat să sustragă bunuri din locuința numitului D. N., faptă rămasă în fază de tentativă, aceste fapte repetate denotând perseverență infracțională. Referitor la aspectele invocate de către apărare, în sensul că inculpatul B. I. are o familie de întreținut, arată că acesta nu este un criteriu pentru care inculpatul să fie judecat în stare de libertate. Totodată, arată că inculpații se află în stare de arest preventiv de nici o lună de zile, astfel că nu se poate aprecia că s-au depășit limitele rezonabile ale arestului preventiv. Față de cele ce preced, arată că nu este oportună la acest moment procesual punerea în libertate a inculpaților. În temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat B. I., având ultimul cuvânt, arată că nu a știut că inculpatul R. A. M. este minor, are patru copii minori în întreținere și solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat R. A. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că are diabet și recunoaște săvârșirea faptei.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele: în baza art. 3001 alin. 1 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților B. I. și R. A. M.; în baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților B. I. și R. A. M.; s-au respins cererile privind revocarea măsurii arestării preventive formulate de către avocații inculpaților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5088/P/2013 din data de 26.09.2013 al Parchetului pe langa Judecatoria Cornetu înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 27.09.2013, sub nr._ 13 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C. pen. aplic. art. 37 lit. b) C.pen. și R. A. M. pentru săvârșirea în concurs real a unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C. pen. aplic. art. 99 și urm. C.pen, a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. i) C.pen. fiecare cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și a unei infracțiuni de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. i) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit.a) C.pen.
În sarcina inculpatului B. I. s-a reținut în fapt în actul de sesizare că în noaptea de 17/18.08.2013 împreună cu inc. R. A. M. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate C. R. și, prin forțarea unei uși de acces, au pătruns într-o anexă de unde au sustras mai multe bunuri.
În sarcina inculpatului R. ALERXANDRU M. s-a reținut că în noaptea de 17/18.08.2013 împreună cu inc. B. I. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate C. R. și, prin forțarea unei uși de acces, au pătruns într-o anexă de unde au sustras mai multe bunuri; în zilele de 10.09.2013 și 12.09.2013 a pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate D. N. și Ș. E. de unde a sustras bunuri, iar în data de 12.09.2013 a încercat să sustragă bunuri din locuința numitului D. N..
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit. f) C.pr.pen., prin încheierea penală din data de 13.09.2013 a Judecătoriei Cornetu, măsura nefiind prelungită.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/1 C.pr.pen. instanța de fond a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații B. I. și R. A. M..
Examinând incidența dispozițiilor art. 143 C.p.pen., raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 C.pr.pen, prima instanță a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care este trimis în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de depistare, declaratii parti vatamate, declaratii inculpati prin intermediul cărora si-au recunoscut faptele, declaratii martori, procese verbale de cercetare la fata locului, procese verbale de conducere in teren, planse foto, fise de cazier, precum si celelalte inscrisuri existente la dosar.
Instanța de fond a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin modalitatea de comitere raportat la împrejurările în care sunt suspectați inculpații a le fi comis – pătrunzând în locuințele părților vătămate, pentru obținerea unei foloase necuvenite, atât în timpul zilei, cât și noaptea, fără teama că ar putea fi descoperiți de proprietari sau de organele de poliție, acționând în total dispreț față de valorile sociale protejate și la circumstanțele personale ale acestora (inc. B. I. are vârsta de 34 de ani, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, prin sentința penală nr. 146/2009 a Judecătoriei B.), nu are ocupație sau loc de muncă, iar inc. R. A. M. are vârsta de 17 ani, nu are loc de muncă, neșcolarizat, necunoscută cu antecedente penale, cei doi fiind prieteni și făcând din aceste activități o modalitate de obținere a veniturilor, în loc să muncească, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f) C.pr.pen., aceasta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpaților. Este imperios necesară existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unor probe, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă, dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare și din cercetarea efectuată în faza de urmărire penală, reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, creând o stare de teamă și neliniște în rândul cetățenilor rezultând din caracterul grav al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite, atitudinea inculpaților față de valorile sociale care este una de dispreț și nepăsare, acționând nestingheriți în timpul zilei, sustrăgând bunurile părților vătămate după ce au pătruns în locuințele lor, fără a le păsa de sentimentul de frică și insecuritate pe care o astfel de faptă îl crează, cu siguranță, în rândul cetățenilor.
Mai mult, cercetarea judecătorească este încă în plină derulare, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție instanța de fond a apreciat că este necesară în continuare privarea de libertate a acestora.
Totodată, având în vedere că instanța de judecată de fond a fost investită cu soluționarea prezentei cauze la data de 27.09.2013, nu se poate susține că s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive (fiind arestați preventiv de nici o lună, respectiv din data de 13.09.2013), prin prisma tuturor criteriilor consfințite prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații R. A. M. și B. I. s-au schimbat, astfel încât să se justifice revocarea acestei măsuri.
Din aceste considerente, în baza art. 3001 C.pr.pen. instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați și a menținut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatul B. I. și R. A. M. criticând soluția pronunțata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie. Recursurile au fost motivat oral in ziua judecății, conform art. 385/10 alin. 3 Cod procedura penala, motivele de recurs fiind consemnate, in esență, in practicaua prezentei decizii.
Examinând încheierea recurată, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, din materialul probator administrat până în prezent rezultă în continuare indicii temeinice, in sensul art. 68/1 Cod procedura penala, că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, conform art. 148 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 143 din Codul de procedură penală.
Aceste indicii rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare, declarații parți vătămate, declarații inculpați prin intermediul cărora si-au recunoscut faptele, declarații martori, procese verbale de cercetare la fata locului, procese verbale de conducere in teren, planșe foto, fișe de cazier, precum si celelalte înscrisuri existente la dosar.
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate subzistă, nu s-a diminuat și rezulta din natura și gravitatea faptelor comise, împrejurarea și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise (pătrunzând în locuințele mai multor părți vătămate, pentru obținerea de foloase necuvenite, atât în timpul zilei, cât și noaptea, fără teama că ar putea fi descoperiți de proprietari sau de organele de poliție, acționând în total dispreț față de valorile sociale protejate), rezultatul produs, precum și circumstanțele personale ale inculpaților (inc. B. I. are vârsta de 34 de ani, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, iar inc. R. A. M. are vârsta de 17 ani, nu are loc de muncă și este neșcolarizat).
În raport cu acestea, având în vedere perseverența infracțională a inculpaților, Tribunalul constată că inculpații au arătat o atitudine profund anti-socială, așa încât replica autorităților se impune a fi una în acord cu aceasta pentru a restabili raporturile juridice, de securitate, în rândul comunității.
Așadar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat si nici s-au schimbat, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților, conform art. 300 ind.1 alin. 3 Cod procedură penală.
Prin urmare, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul va respinge recursurile ca nefondate, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpați la plata a câte 200 de lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 100 de lei fiecare, urmând a fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. I. (fiul lui E. C. N. și E., născut la data de 15.07.1979, în ., domiciliat în com. C., ., CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 58/13.09.2013 emis de Judecătoria Cornetu, deținut în Arestul Secției 5 Poliție București) și R. A. M. ( fiul lui N. și I., născut la data de 02.10.1996, în ., domiciliat în ., CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 59/13.09.2013 emis de Judecătoria Cornetu) împotriva încheierii penale din data de 30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați la plata a câte 200 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_.
Onorariile avocaților din oficiu în cuantum de câte 100 de lei fiecare, se avansează din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
J. C. R. M. R. G. C.
GREFIER
C. V.
- Red. și tehnored. - jud. R.M.R.- 21.11.2013-2 ex.
- Jud. Cornetu / jud.I.C.N.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
