Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 277/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 4249/93/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 277/R
Ședința publică din data de: 23.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – P. R.
JUDECĂTOR – J. C.
JUDECĂTOR – O. E. M.
GREFIER – A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat M. T. împotriva încheierii din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2013/a2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpatM. T. personal, în stare de arest și asistat de apărător ales-avocat S. Cuculiș, conform împuternicirii avocațiale atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei-cerere de liberare provizorie sub control judiciar și stadiul procesual – recurs, după care:
La interpelarea Tribunalului, dacă sunt cereri sau excepții prealabile, apărătorul ales al recurentului-inculpat M. T., av. S. Cuculiș, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității recursului întrucât recursul care vizează încheierea de ședință din data de 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., a fost deja soluționat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.12.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/94/2013/a2, s-au dispus următoarele:
În baza art. 1608 Cpp s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art. 1608a alin. 6 Cpp s-a respins pe fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. T., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat inculpatul M. T. la plata a 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 50 din data de 30.10.2013 pronunțată de Judecatoria B. in dosarul nr._/94/2013, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului M. T. pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 30.10.2013 pana la data de 27.11.2013.
Instanța a arătat că, prevăzută de actuala legislație ca o măsură strâns legată de libertatea persoanei prin care se poate suspenda măsura arestării preventive, liberarea provizorie sub control judiciar se aplică în condițiile constatării de către instanță a unei stări de arest preventiv luate legal și temeinic și constituie o garanție cu efectul încetării temporare a stării de arest, condiționată de respectarea unor obligații impuse prin lege inculpatului. În acest sens s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite prin decizia 17/2011 când, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 1608a alin. 2 teza a II-a si alin. 6 teza a II-a din Codul de procedura penala a stabilit că:”Instanta de judecata, in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este ori nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune a invinuitului ori inculpatului.″
Astfel, instanța a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive se mențin, scopul prev. de art. 136 Cpp nu se poate realiza prin punerea în libertate a inculpatului și că este necesară astfel privarea în continuare de libertate a acestuia față de natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat - infracțiune contra patrimoniului cu un prejudiciu relativ mare.
Totodată, instanța a apreciat că prin punerea în libertate a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată.
În privinta motivului de impartialitate invocat de catre petent instanta a constatat ca acesta nu este intemeiat, masura fiind verificata sub aspectul legalitatii si temeiniciei de instanta de control judiciar, care a si mentinut-o. De asemenea, acest judecator a devenit incompatibil, in prezent cauza fiind judecata de un alt complet de judecata.
Instanța a apreciat astfel că se impune în continuare privarea sa de libertate.
Față de aceste considerente în raport de dispozițiile art 160 ind 8 C.p.p, instanța a admis in principiu cererea, apreciind ca sunt indeplinite conditiile admisibilității in principiu ales acesteia, însa, pe fond, in baza art. 1608a alin 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. T., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 19.12.2013.
La termenul de astăzi, apărătorul ales al recurentului-inculpat M. T. a invocat inadmisibilitatea recursului, împrejurare consemnată în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la admisibilitatea recursului dedus judecății în cauza de față, Tribunalul constată următoarele:
Din actele dosarului rezultă că prin decizia nr. 268/R pronunțată la data de 13.12.2013 de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. _/94/2013/a2 a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. T. împotriva încheierii date de Judecătoria B. la 11.12.2013 în dosarul nr._/94/2013/a2 (filele 10-13 la prezentul dosar).
Prezenta cauză are ca obiect recursul declarat de același inculpat împotriva aceleiași încheieri de ședință, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea recursului. Aceasta, întrucât inadmisibilitatea, ca sancțiune procedurală, intervine în cazul în care părțile exercită drepturi procesuale epuizate deja prin alte căi procesuale similare.
D. urmare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat M. T. în prezenta cauză.
În raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala, va obliga pe recurentul-inculpat M. T. la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul inculpat M. T.( fiul lui G. și M., născut la data de 21.12.1969, în localitatea Gruiu, județul Ilfov, domiciliat în ., .. 22, județul Ilfov, CNP_, arestat în baza MAP nr. 59/UP/30.10.2013 emis de Judecătoria B.), împotriva încheierii de ședință din data de 11.12.2013 a Judecătoriei B..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat M. T. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B., Cod fiscal -_).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.12.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
P. R. J. C. O. E. M.
Pentru jud.detașat la
Curtea de Apel C.
semnează președintele de
complet, jud.P. R.
GREFIER
A. M.
Red. și tehnored. jud. P.R./21.01.2014/2 ex.
Jud. B. / jud. E.D.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
