Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 195/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 195/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 1482/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 195
Ședința publică din data de 19.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
GREFIER – A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de către procuror G. F..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul M. I., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Dezbaterile si sustinerile participanților procesuali prin raportare la art. 300 Cpp au avut loc în sedinta publica de la data de 13.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data când, Tribunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 19.12.2013, când, după deliberare, a hotărât următoarele următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constată urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.41/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Ilfov emis la data de 19.04.2013, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp.
La termenul de judecată din 13.12.2013 instanța a pus în discuția participanților la proces regularitatea actului de sesizare în speță, prin raportare la art. 300 Cpp, sustinerile participanților procesuali prin raportare la art. 300 Cpp având loc în sedinta publica de la data de 13.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data când, Tribunalul, avand nevoie de timp pentru a delibera dar și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 19.12.2013.
1. La acest moment, deliberand in prezenta cauză prin raportare la disp. art.300 C.p.p., având în vedere și disp. art. 263 C.p.p., vazând si disp.art.203 Cpp și art. 260 C.p.p., prezenta instanță constata ca orice rechizitoriu trebuie sa cuprinda, printre altele, descrierea faptei retinute in sarcina oricarui ( fiecarui) inculpat, precum si incadrarea juridica a respectivei fapte penale.
Față de imprejurarea ca, prin raportare la art. 317 C.p.p., cercetarea judecatoreasca trebuie să se limiteze la persoana (inculpată…) și la fapta aratata in actul de sesizare a instantei ( adică: la fapta descrisă in rechizitoriu !...), o relevanță deosebita prezinta acele mentiuni (din rechizitoriu) în care fapta imputată inculpatului este descrisă în materialitatea acesteia. Astfel, sub acest aspect, expozitivul rechizitoriului trebuie să cuprindă descrierea faptei retinute in sarcina inculpatului, prin indicarea tuturor imprejurarilor de loc, de timp si de mijloace, cu precizarea modului si scopului in care a fost savarșita fapta, in masura in care aceste din urmă aspecte au consecințe asupra încadrarii juridice a respectivei fapte penale. In acest sens este art.263 alin.1 C.p.p., este unanimitatea doctrinei de specialitate precum și practica judiciară in materie, un exemplu recent in acest sens fiind sentința pen. nr. 394 / F din 12.09.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, sentință dată în dosarul_, sentință prin care s-a dispus, în conformitate cu disp. art. 300 alin.2 C.p.p., restituirea cauzei la P. în vederea refacerii rechizitoriului…
Descrierea completa a faptei ( retinute in sarcina inculpatului ) este, in opinia prezentei instanțe, cea mai importantă mențiune ce trebuie sa fie facută in cuprinsul expozitivului rechizitoriului, deoarece descrierea faptei este esențială pentru determinarea obiectului judecății ( art.317 C.p.p.).
Dar, mai important, descrierea faptei (imputate oricărui inculpat) este esențială pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului, drept prevazut in art.6 C.E.D.O., art.21 alin.3 din Constituția României și art.6 C.p.p. Pentru că doar daca fapta imputata este cu claritate descrisă, inculpatul, în măsura in care contesta acuzația, va ști cu claritate ceea ce are de combătut, în masura in care doreste sa se prevaleze de dreptul de a aduce argumente ( prin declaratiile sale sau prin cereri sau memorii) de natura logico-juridică împotriva rechizitoriului sau de dreptul de a cere administrarea de probe „ în aparare”, in masura in care inculpatul doreste acest lucru.
Si, tot astfel, doar daca fapta imputata este cu claritate descrisa, inculpatul, in masura in care recunoaște acuzația ( inclusiv in procedura prev. de art.3201C.p.p.), va ști cu claritate ceea ce procurorul de caz ( in calitate de reprezentant al statului, al societatii….) ii „reproșează” în fapt, și astfel inculpatul va fi in masură sa știe cu claritate care este „greșeala” ( faptă penală !) pe care a comis-o si, prin urmare, va putea fi in masură să aibă reprezentarea exactă a ceea ce recunoaște că a facut, precum si care va fi consecința in planul dreptului penal - adică regimul sancționator la care trebuie să se aștepte.
2. Or, față de consideratiile cu caracter teoretic mai sus enunțate, prezenta instanță constata ca in rechizitoriul intocmit in speta de față (rechizitoriul nr.41/P/2012 din 19.04.2013) procurorul de caz a încălcat art. 263 alin.1 C.p.p. deoarece nu a facut deloc o descriere a faptei penale imputate inculpatului M. I..
In acest sens, se constata ca rechizitoriul intocmit in speța de față (rechizitoriul nr.41/P/2012 din 19.04.2013) este redactat pe 10 pagini ( filele 3-12 la ds. instantei), expozitivul acestui rechizitoriu cuprinzând 8 pagini si jumatate. Dintre acestea, în primele 5 pagini din rechizitoriu sunt prezentate mijloace de probă ( plângeri penale, procese verbale de control intocmite de Garda Financiara Ilfov, note de constatare ale aceleiasi entitați) care contureaza pretinse activitați de evaziune fiscala ( prev. de art.9 alin.1 lit.b din Lg.241/2005) comise de catre învinuita R. V., in calitate de administrator al . SRL, data pretinselor fapte fiind „ anii financiari 2009 - 2010” ( fila 4, paragraful 4 la ds. instantei). Dar, dupa încă doua pagini de rechizitoriu, judecătorul învestit cu solutionarea prezentului dosar află că, de fapt, . SRL s-a înființat la data de 24.02.2009 ( fila 6, penultimul paragraf, la ds.instantei). Prin urmare, prezenta instanță deduce că data pretinselor fapte este în realitate perioada martie 2009 - decembrie 2010.
Apoi, inițial, prejudiciul imputat învinuitei R. V. este de 1.041.210 lei ( fila 5, penultimul paragraf, la ds.instantei). Apoi însă, peste încă o pagină, aflăm că, de fapt, aceeași invinuită R. V. ar mai fi produs încă un prejudiciu ( „impozit pe profit suplimentar” ) de 535.141 de lei, la care s-ar mai adauga dobanzi de intarziere de 310.146 lei și penalități de întârziere de 80.271 de lei ( fila 6, antepenultimul paragraf, la ds.instanței). Procurorul de caz nu face totalul ( prin calcul aritmetic) celor 3 prejudicii „ suplimentare” mai sus prezentate.
Apoi, peste încă jumătate de pagina aflăm că, de fapt, R. V. ar mai datora statului ( tot ca prejudiciu al activitatii sale infractionale ?....) T.V.A. in cuantum de 635.480 de lei, dobânzi aferente acestui TVA de 368.298 de lei si penalitați aferente de 95.322 de lei ( fila 7, al 2-lea paragraf la ds.instanței). Nici de aceasta dată procurorul de caz nu face totalul celor 3 „ noi prejudicii” mai sus prezentate.
Dar, după 5 pagini de rechizitoriu îndreptat impotriva numitei R. V., aflăm că la data de 26.03.2013 s-a început urmarirea penala in cauza și împotriva învinuitului M. I., in calitate de administrator de fapt al aceleiași . SRL, pentru activitățile de evaziune fiscala desfașurate „ în perioada 2009-2010 ” ( fila 8, primul paragraf, la ds. instanței). Or, în acest moment prezenta instanță nu poate trece peste paradoxul: dacă . SRL s-a inființat la data de 24.02.2009 ( pagina 4 din rechizitoriu), cum e posibil ca și învinuitul M. să comită acte de evaziune fiscala și în perioada ianuarie – februarie 2009 prin intermediul aceleiași . SRL ?....
Apoi, în continuarea ,,descrierii situației de fapt”, procurorul de caz prezintă, de fapt, conținutul unor mijloace de probă : o adresa de la Raiffaisen Bank ( din care aflam ca M. I. a fost „ imputernicit pe cont” si ca doar el a facut „ retrageri de numerar” - și deducem că ar fi vorba de faptul că a fost „ imputernicit pe cont” al . SRL și că din contul acestei societăți comerciale a facut M. retrageri de numerar…) și o adresa de la DGFP Ilfov ( din care rezultă că . SRL a produs un prejudiciul statului in cuantum de 1.170.621 de lei).
În acest moment al lecturării ,,descrierii situației de fapt”, prezenta instanță are cel puțin trei nelămuriri:
a) Care e de fapt prejudiciul produs de . SRL: cel de 1.041.210 lei ( fila 5, penultimul paragraf, la dosarul instanței de fond) sau cel de 1.170.621 de lei ( fial 8, paragraful 3, la dosarul instanței de fond) ?
b) Ce „înseamnă” ( și în ce context) cele 3 prejudicii „suplimentare” de la fila 6, antepenultimul paragraf, la dosarul instanței, precum și cele 3 prejudicii „ generate de T.V.A.” de la fila 7, al 2-lea paragraf, la dosarul instanței ?
c)De fapt, cine e răspunzător de toate aceste prejudicii? M. I. pentru prejudiciul de 1.170.621 de lei ( pag. 6 din rechizitoriu) și R. V. pentru celelalte 7 prejudicii ( prezentate în primele 5 pagini din rechizitoriu)?...
Procurorul de caz nu ne lămurește sub niciunul dintre aceste 3 aspecte.
În schimb, în continuarea „ descrierii situației de fapt”, procurorul de caz ne prezintă conținutul altor mijloace de probă: ni se redau, în esență, declarațiile martorilor P. P. și P. B. . Niciunul nu iși amintește cine a reprezentat în fapt pe . SRL în relațiile comerciale în care au fost implicate cele 2 firme ale celor doi martori mai sus menționați. La acest moment al rechizitoriului, procurorul de caz nici măcar nu enunță (darămite să mai argumenteze…) de ce în speță a dispus trimiterea în judecata doar a învinuitului M., nu și a învinuitei R. V..
În schimb, in continuarea „ descrierii situatiei de fapt” din rechizitoriu, procurorul de caz ne prezintă demersurile ( verificările) efectuate în cauză relativ la situația patrimonială a celor doi învinuiți: învinuita R. nu este proprietara niciunui imobil ( fila 8, ultimul paragraf, la dosarul instanței), în schimb invinuitul M. deține un teren extravilan, o casa și un autoturism ( Dacia 1310, neînmatriculat). Apoi, în continuarea „descrierii situatiei de fapt” ( prezenta instanță are în vedere că, pe pagina întâi din rechizitoriu, este un titlu de secțiune, subliniat de către procurorul de caz, titlu de secțiune care se intitulează chiar așa: „În fapt”…) procurorul de caz ne spune că organele de anchetă au dispus sechestrul asigurător asupra mai sus menționatului teren extravilan, apoi ,,faptul” că „ în consecință, urmează a se dispune scoaterea de sub urmărire a învinuitei R. V. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b) din Legea 241/2005” și „faptul” că „ cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.a) din Legea 241/2005, constat că nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracțiunii față de învinuiți, sub aspectul laturii obiective”. Fără alte precizări „ în fapt”.
Apoi în rechizitoriu urmează secțiunea „ persoana învinuiților”, apoi secțiunea „în drept” ( fila 10 paragraful 5, la dosarul instanței). Deși nu e obligatoriu ( pentru ca nu e prevăzut în niciun text de lege…), majoritatea procurorilor, pentru a fi și mai clari în ceea ce privește situația de fapt pentru care urmează să dispună trimiterea in judecată, fac o sinteză a situației de fapt ( anterior descrise pe larg…) în această secțiune ( intitulata fie „în drept” fie „încadrarea juridică…”), prezentând din nou, într-un rezumat de 3 - 5 rânduri, situația de fapt imputată inculpatului. În ,,dosarele de evaziune fiscală”, această sinteză este de genul: fapta inculpatului X care, în perioada aprilie 2010 - iunie 2011, prin acte materiale repetate, în calitate de administrator de fapt al ., în realizarea aceleiași rezoluții delictuale, a omis să evidențieze în actele contabile ale . un număr de …operațiuni comerciale, in scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate statului, și astfel a produs ANAF- DGFP a Jud. Ilfov un prejudiciu in cuantum total de …. lei, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit.b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.
Chiar daca o astfel de sinteză nu este obligatorie, având in vedere multiplele deficiențe de redactare ale secțiunii „în fapt” din rechizitoriul in speță ( astfel cum le-am prezentat mai sus…) în cazul de față o astfel de sinteză ar fi fost necesară, pentru că, practic, „ar fi ținut loc” de „descrierea situației de fapt” imputate inculpatului M., descriere care lipsește cu desăvârșire din rechizitoriul în speță. (Printre altele și pentru că, repetăm, primele 5 pagini din rechizitoriu se referă doar la învinuita R.…). Dar procurorul de caz nu a făcut ( nici măcar) o astfel de sinteză a „ descrierii situației de fapt”, mărginindu-se ca in secțiunea „în drept” să indice exclusiv încadrarea juridică a faptei de evaziune fiscală pretins „ descrisă în cuprinsul rechizitoriului”… Dar unde ,,în cuprinsul rechizitoriului” este descris în concret vreun act material ce i se impută inculpatului M. ???...
3. În sfârșit, alte deficiențe (minore, prin comparație cu cea mai sus prezentată) ale rechizitoriului nr. 41/P/2012 din data de 19.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov mai sunt: lipsa unei secțiuni „ latura civilă” ( în care procurorul de caz să menționeze care este, totuși, cuantumul prejudiciului reținut in cauză, dintre cele 8 prejudicii indicate in primele 6 pagini din rechizitoriu, și dacă s-a constituit sau nu „ cineva” – de exemplu: ANAF-DGFP a jud. Ilfov – ca parte civilă în cauză), lipsa din „citativul rechizitoriului” ( fila 12 dosar instanță) a denumirii părții civile ( ANAF- DGFP a jud. Ilfov) și a părții responsabile civilmente (. SRL) precum și a adreselor ( sediile sociale) la care acestea să fie citate.
Acestea din urmă sunt însă deficiențe minore. Dar lipsa cu desăvârșire a descrierii situației de fapt imputate inculpatului M. ( in sectiunea „ în fapt” din prezentul rechizitoriu sunt prezentate, nici măcar analizate, conținutul unor mijloace de probă, care vizează în principal activitatea infracțională a învinuitei R. V., față de care, în final, se dispune netrimiterea in judecată…) este o deficiență majoră care afectează grav dreptul la apărare al inculpatului M..
De asemenea, paradoxul privind data faptei (prezentat pe larg mai sus) și incertitudinea absolută privind cuantumul prejudiciului imputat inculpatului M. (aspect de asemenea prezentat mai sus) afectează grav dreptul la apărare al inculpatului M..
Dacă ar citi cu atenție tot dosarul de urmărire penală ( în special filele 176-178 DUP), poate că inculpatul M. I. ar deduce că activitatea infracțională ce i se imputa nu se întinde pe durata a 24 de luni ( „ perioada 2009-2010”, astfel cum e scris în rechizitoriu, la fila 8, primul paragraf, din dosarul instanței), ci doar pe o perioadă de 15 luni ( aprilie 2009 - iunie 2010, astfel cum a dedus prezenta instanță). Și, de asemenea, poate că inculpatul M. ar deduce că prejudiciul pe care se pretinde că l-ar fi produs statului român este de 1.170.621 de lei, fără a socoti dobânzile și penalitățile, care cresc în fiecare zi, până în ziua plății efective.
Dar nu e obligația inculpatului să „deslușească” neclaritățile, paradoxurile sau contradicțiile din rechizitoriu prin lecturarea atentă și analizarea ulterioară a întregului material de urmărire penală. In schimb e obligația „de serviciu” a oricărui procuror care întocmește rechizitorii ca, după analizarea întregului material de urmărire penală dintr-un dosar, dacă decide să întocmească rechizitoriu, atunci în acel rechizitoriu să fie clar descrise cel puțin următoarele elemente: perioada infracțională, actele materiale comise ( descrise și acestea în concret, nu doar prin indicarea ,,unui număr de 59 de facturi” – fila 4, paragr.4 la ds. instanței ), cuantumul prejudiciului ( dacă e vorba de „dosare de evaziune fiscală”), chiar dacă A.N.A.F. nu se constituie parte civilă in cauză.
În concluzie, având in vedere că în speță rechizitoriul cuprinde deficiențe majore relativ la descrierea situației de fapt imputate inculpatului M. I., deficiențe majore ce contravin disp. art. 263 alin. 1 C.p.p., deficiențe majore ce sunt echivalente ( din punct de vedere juridic) cu neregularități ale actului de sesizare ce nu pot fi înlăturate decât prin refacerea rechizitoriului in speță, prezenta instanță, în temeiul art. 300 alin.2 Cod proc. pen. va dispune restituirea prezentului dosar la P. de pe lângă Tribunalul Ilfov, în vederea refacerii rechizitoriului în dosarul de urmărire penală nr. 41/P/2012.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Având în vedere decizia de Recurs în interesul legii nr.28 / 2007, prezenta sentință este cu drept de recurs in termen de 3 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 300 alin.2 Cod procedură penală dispune restituirea dosarului la P. de pe lângă Tribunalul Ilfov, în vederea refacerii rechizitoriului în dosarul de urmărire penală nr. 41/P/2012.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 3 zile de la pronunțare pentru procuror și pentru inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată in ședința publică, astăzi, 19.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. R. A. M.
- Red: jud. R.M.R.- 30.12.2013 și 06.01.2014.
-Tehnored: jud. R.M.R. și grf. A.M., F.C.M. și C.V. – 06.01.2014 - 2 ex.
Tribunalul Ilfov
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
