Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 2087/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 2 / F
Ședința publică din data de 10.01.2013.
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. M. R.
GREFIER – F. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul S. V. A., având ca obiect - cerere de întrerupere a executării pedepsei.
Dezbaterile și susținerile participanților au avut loc în ședința publică din data de 04.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, dată fiind complexitatea cauzei, dar și pentru a da posibilitate participanților să depună concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod procedură penală a amânat pronunțarea la data de 10.01.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului M. Teritorial București, la data de 25.07.2012, sub nr._, petentul condamnat S. V. A. a învederat faptul că execută o condamnare de 15 ani de închisoare și a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând motive medicale și susținând totodată că afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în regimul spitalelor din penitenciar.
Prin sentința penală nr. 30/20.08.2012 a Tribunalului M. Teritorial București s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 14.09.2012, sub nr._ .
În cadrul cercetării judecătorești, Tribunalul Ilfov a dispus s-au administrarea următoarelor probe: proba cu înscrisuri (adresa nr._/2012 a Ministerului Justiției, fotocopie după ordinul nr. 1279/C/2000 din 12.06.2000 al Ministerului Justiției ) precum și raportul de expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012 emis de Institutul Național de Medicină Legală București.
De asemenea, prezenta instanță a avut în vedere întregul material probatoriu administrat în dosarul nr._ al Tribunalului M. Teritorial București, precum și cele cinci dosare atașate la acesta, dosare provenind de la diferite instanțe militare.
Față de raportul de expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012 emis de Institutul Național de Medicină Legală București, avocatul ales al petentului a formulat obiecțiuni, solicitând efectuarea în cauză a unui nou raport de expertiză medico – legală. Instanța a respins motivat această cerere de probatoriu, astfel cum au fost consemnate aceste motive în considerentele încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 04.01.2013.
Analizând pe fond materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 455 al. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, potrivit art. 455 al. 1 C.pr.pen.cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prev. de art. 139 ind.1 C.pr.pen., care se aplică în mod corespunzător.
Din examinarea dispozițiilor legale enunțate mai sus rezultă că instituția juridică a întreruperii executării pedepsei implică o executare în curs a pedepsei într-un loc de deținere. Această condiție este îndeplinită în speță, petentul fiind în executarea unei pedepse de 15 ani de închisoare, la fila 13 din dosarul nr._ al Tribunalului M. Teritorial București existând, în fotocopie, mandatul de executare a pedepsei nr.1 / 2007, din 15.10.2008, emis pentru executarea pedepsei mai sus menționate.
Pe de altă parte, în prezenta cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către INML București, iar prin raportul de primă expertiză nr. A5/_/2012 din 28.11.2012 s-a concluzionat că petentul condamnat S. V. A. prezintă un număr de șapte diagnostice, evidențiate în detaliu la fila 55 la dosarul Tribunalului Ilfov.
Instanța apreciază că existența unei boli nu determină automat întreruperea executării pedepsei, ci este necesar să se dovedească, pe baza unei expertize medico-legale, faptul că această boală împiedică executarea pedepsei în regim de detenție. În acest ultim sens, în concluziile raportului de primă expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012 s-a învederat faptul că, în ceea ce îl privește pe petentul condamnat S. V. A. nu se impune întreruperea executării pedepsei privative de libertate din motive medicale (fila 55 la dosarul Tribunalului Ilfov ).
Față de aceste mențiuni cuprinse în concluziile raportului de primă expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012, prezenta instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 455 C.pr.pen.cu referire la disp.art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen. și, pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat S. V. A.. În acest sens, instanța constată că concluziile raportului de primă expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012, expertiză întocmită la INML București, sunt foarte clare, nelăsând loc de dubii sau de interpretări. De altfel, față de prevederile exprese ale dispozițiilor art. 455 al. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen. (,, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei… ), preznta instanță constată, în acord de altfel cu toată practica judiciară din domeniu, că concluziile unei astfel de expertize medico-legale nu pot fi combătute în mod temeinic (adică: în așa fel încât să poată fi avute în vedere de instanță ca având o forță probantă superioară) decât printr-un raport de nouă expertiză medico-legală. Dar administrarea în speță a probei cu o nouă expertiză medico-legală a fost respinsă de către prezenta instanță în mod motivat, astfel cum au fost consemnate aceste motive în considerentele încheierii de ședință de la termenul de judecată din data de 04.01.2013.
În dezacord cu avocatul ales al petentului, prezenta instanță nu consideră că concluziile din raportul de primă expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012, expertiză întocmită la INML București, ar avea, din punct de vedere juridic, caracter speculativ. Și aceasta deoarece o afirmație de genul ,,..în evoluția bolilor de care suferă S. V. A. pot surveni complicații imposibil de cuantificat (…) cu mai mare probabilitate dacă nu sunt respectate recomandările medicale …” este o afirmație care privește viitorul petentului; or viitorul oricărei persoane este incert. Pe de altă parte, în același raport de primă expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 din 28.11.2012, expertiză întocmită la INML București, se arată că, în prezent, asistența medicală a petentului ,,poate fi asigurată și în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor ” ; or, prin raportare la art. 317 Cpp, dar și prin raportare la disp. art. 455 al. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., instanța trebuie să aprecieze dacă se impune sau nu întreruperea executării pedepsei la momentul prezent, acest ,,prezent ” trebuind să fie situat în timp cât mai aproape de momentul redactării expertizei medico – legale. Și cum raportul de expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 a fost redactat la data de 28.11.2012, prezenta instanță consideră că în speța de față s-a respectat această ultimă exigență.
De asemenea, tot în dezacord cu avocatul ales al petentului, prezenta instanță nu consideră că ,,de plano” se poate afirma că tratamentul medical ce se asigură în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor este inferior din punct de vedere calitativ față de tratamentul medical ce se asigură în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, deoarece este discutabil dacă Spitalul Penitenciar Jilava (acolo unde își ispășește petentul S. pedeapsa) are dotări inferioare calitativ celor din alte spitale din București sau din România, sau are personal medical mai slab pregătit. De altfel, acest gen de argumentare, cu caracter axiologic, nu trebuie să facă obiectul deliberării instanței (în sensul cuantificării juridice a unui astfel de argument de către instanță) prin raportare la art. 317 Cpp, atâta timp cât, prin raportare la disp. art. 455 al. 1 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., concluziile raportului de expertiză medico – legală nr. A5/_/2012 sunt foarte clare: în prezent, asistența medicală a petentului ,,poate fi asigurată și în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor ”, indiferent dacă tratamentul medical ce se asigură în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor este inferior sau nu din punct de vedere calitativ față de tratamentul medical ce s-ar putea asigura în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
În sfârșit, prin raportare la disp. art. 2 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (CEDO), prezenta instanță constată că la acest moment (în prezent), executarea în continuare a pedepsei aplicate în mod definitiv petentului nu este de natură să ducă la decesul acestuia în penitenciar ; și aceasta deoarece asistența medicală a petentului poate fi asigurată și în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, în concret – în Spitalul Penitenciar Jilava. De altfel, în aceeași ordine de idei, prin raportare la disp. art. 5 pct.1 litera a) din CEDO, prezenta instanță constată că la acest moment (în prezent) petentul ,,este deținut legal ”, situație (juridică) prevăzută expres în CEDO (disp. art. 5 pct.1 litera a) din CEDO, mai sus indicate).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat S. V. A..
Față de culpa procesuală a petentului, în baza art.192 alin. 2 C.pr.pen., instanța va obliga pe petentul condamnat la plata sumei de 352 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză, din care suma de 152 de lei, reprezentând taxa expertizei medico-legale efectuată în cauză, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul I.N.M.L. ,,M. Minovici”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 455 C.pr.pen. cu referire la art. 453 al.1 lit. a) C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat S. V. A. (fiul lui C. și A., născut la data de 10.05.1928 în orașul T., jud. G., CNP:_) .
În baza art.192 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe petentul condamnat la plata sumei de 352 lei ( în contul pentru Tribunalul Ilfov- RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - cod fiscal_) reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză, din care suma de 152 de lei, reprezentând taxa expertizei medico-legale efectuată în cauză, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul I.N.M.L. ,,M. Minovici”.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petentul condamnat și de la pronunțare pentru Ministerul Public.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
R. M. R. F. C. M.
- redact. și tehnored.- jud. RMR- 14.01.2013. – 2 ex.
- Tribunalul Ilfov.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 14/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
