Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 23/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 15909/94/2012/a2
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 23/ R
Ședința publică din data de 14.02.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: P. R.
JUDECATOR: P. R. I.
JUDECATOR: R. M. R.
GREFIER: B. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror N. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții – inculpați M. G. F. si A. R. V. împotriva încheierii de ședință din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat M. G. F., personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat N. I. M. cu delegația avocațială nr._/13.02.2013 si recurentul inculpat A. R. V., personal, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat P. S. ce depune delegația avocațială nr._/13.02.2013.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsură de arestare preventiva si stadiul procesual - recurs, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat M. G. F., având cuvântul, solicită revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului apreciind ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzista si nu exista indicii in sensul ca, in stare de libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal sau ar încerca să se sustragă cercetării judecătorești.
Arata ca inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penala si nu se poate retine in sarcina acestuia intenția sau săvârșirea faptei. Arata ca pana la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar perioada arestului preventiv este suficienta astfel ca inculpatul se poate judecata in stare de libertate.
Solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta măsură neprivativă de libertate.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat A. R. V., având cuvântul, solicita revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului in raport de faptul ca acesta a avut o atitudine sincera pe parcursul urmăririi penale iar la acest moment procesual nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita respingerea recursurilor formulate de catre inculpații trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate si tâlharie cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, respectiv starea de recidivă postexecutorie.
Apreciază ca, față de pericolul social concret pe care inculpații il reprezintă pentru ordinea publică, cercetarea judecătorească nu se poate desfasura decât cu acestia in stare de arest preventiv.
Recurentul inculpat M. G. F., având ultimul cuvânt, ctitică soluția instanței de fond și Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. Solicita judecarea sa in stare de libertate aratând faptul ca sotia sa a nascut, are probleme medicale grave si trebuie sa efectueze o interventie chirurgicala și mai arată că are 2 copii minori in intretinere.
Recurentul inculpat A. R. V., având ultimul cuvânt, solicită să se aibe in vedere pozitia sa sociala și faptul că partea vatamata are probleme cu legea. Solicită judecarea sa in stare de libertate arătând ca nu este cunoscut cu antecedente penale, muncește de la varsta de 18 ani și sotia sa nu poate intretine familia.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședința din data de 06.02.2013 pronunțata in dosarul nr._ 12, Judecătoria B., în baza art. 300 ind. 2 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților: M. G. F. și A. R. V. , măsură pe care a menținut-o.
În temeiul art.145 C.p.p. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului M. G. F..
În temeiul art.145 C.p.p. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului A. R. V..
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
În temeiul art.192 al.3 c.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul emis la 14.12.2012 în dosarul de urmărire penală nr. 6947/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor M. G.- F. și A. R. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate și tâlhărire prev. de art.189 al.1 și 2 C.pen., art.211 al.1, al.2 lit.b,c, al.2 ind.1 lit.a C.pen. cu aplic.art.37 lit.b C.pen., și respectiv cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 24.11.2012, orele 20,55, lucratorii de politie din cadrul Sectiei Regionale de Police Transporturi Bucuresti - Biroul de Police Aeroport International Henri Coanda Bucuresti, au fost sesizați prin apelul de urgenta 112 cu privire la faptul ca numitul Ș. PARDALIAN I., a fost lipsit de libertate si deposedat, sub amenintarea cu acte de violența, de suma de 500 euro, de catre doua persoane necunoscute care s-au prezentat ca fiind polițisti si care s-au folosit in activitatea infractionala de un autoturism marca Opel Vectra cu nr. de inmatriculare_ .
Ulterior, in urma a vizionarii imaginilor captate de sistemul de supraveghere video al aeroportului, s-a stabilit faptul ca unul dintre autori este numitul M. G. F..
In urma cercetarilor efectuate de catre organele de police s-a stabilit ca cealalta persoana este invinuitul A. R.-V..
Fața de inculpații M. G.-F. si A. R.-V. s-a luat masura retinerii pe o durata de 24 ore, începand cu data de 25.11.2012, ora 18,00, pana la data de 26.11.2012, ora 18,00.
La data de 25.11.2012, a fost inceputa urmarirea penala fata de inculpații M. G.-F. si A. R.-V. pentru savarsirea infractiunilor de lipsire de libertate si talharie .
La data de 26.11.2012, P. de pe langa Judecatoria B. a propus și luarea masurii arestarii preventive fața de cei doi inculpati, propunere care a fost respinsa prin incheierea de ședinta nr. 50 din data de 26.11.2012.
Prin incheierea nr. 107 R din data de 03.12.2012 emisa in dosarul nr. 14._, Tribunalul Ilfov a dispus arestarea preventiva a inculpatilor M. G.-F. și A. R.-V. pe o durata de 29 de zile de la data punerii in executare a mandatelor, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.10R/03.12.2012 și respectiv 11/R/03.12.2012.
Instanța a reținut că în ceea ce privește arestarea preventivă, jurisprudența relevantă a Curții EDO, precum cea din cauzele Assanidzé împotriva Georgiei cererea nr. _/01, P. împotriva Romaniei, I. P. și alții contra Romaniei Cererile nr. 6289/03, 6297/03 și 9115/03, Scundeanu împotriva Romaniei Cererea nr._/02 sau C. împotriva României, cererea nr._/02 din 1 iulie 2008, prevede că art. 5 § 1 lit. c) din Convenție a fost încălcat de fiecare dată cand instanțele nu au furnizat, motivele concrete care le-au determinat să adopte o astfel de măsură în conformitate cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. De asemenea, Curtea observă că instanțele interne au obligația de a examina în mod individual situația inculpatului, profilul său personal și situația sa familială și posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, conform art. 5 și 3 din Convenție, care conține cerința ca autoritățile să țină seama de asemenea măsuri în măsura în care se pot aplica situației în cauză, iar acuzatul oferă garanții privind prezentarea la audiere.
Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitandu-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip. De asemenea, Curtea a stabilit că menționarea stării de recidivă a reclamantului nu este suficientă pentru a justifica o arestare preventivă și că pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice, pe motive „relevante și suficiente” pentru a justifica necesitatea menținerii sau plasării inculpatului în arest preventiv.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, potrivit art. 3002 C.pr.pen., instanța a constatat că această măsură a fost dispusă în mod legal, iar în prezent sunt întrunite în continuare temeiurile pentru menținerea arestului preventiv, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.1 C.pr.pen., că inculpații au săvârșit infracțiunea prev. de art. 189 alin 1 și 2 C. p. și art 211 alin 1, alin 2 lit b și c, alin 2¹ lit a C.p., fiecare cu aplic art 33 lit a cod penal în ceea ce privește încadrarea juridică a inculpatului A. R. V., respectiv art. 189 alin 1 și 2 C. p. și art 211 alin 1, alin 2 lit b și c, alin 2¹ lit a C.p., fiecare cu aplic art 33 lit a cod penal în ceea ce privește încadrarea juridică a inculpatului M. G. F..
În acest sens instanța a constatat că la data de 24.11.2012, orele 20:55 lucratorii de politie din cadrul Sectiei Regionale de Politie Transporturi Bucuresti – Biroul de Politie Aeroport International Henri Coanda Bucuresti au fost sesizati prin apelul de urgenta 112 cu privire la faptul ca numitul S. PARDALIAN I. a fost lipsit de libertate si deposedat, sub amenintarea cu acte de violenta, de suma de 500 euro, de catre doua persoane necunoscute care s-au prezentat ca fiind politisti si care s-au folosit in activitatea infractionala de un autoturism marca Opel Vectra nr._ .
Instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare și temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, instanța a avut în vedere trecutul infracțional al inculpatului M. G. F., care a mai fost condamnat anterior. Or, față de această împrejurare prezenta faptă apare săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b C. pen., fapt ce denotă perseverență infracțională din partea inculpatului. Este evident că acesta nu înțelege gravitatea faptelor sale și nici nu a înțeles să profite de clemența ce i-a fost arătată până în prezent, fapt ce duce la concluzia că, lăsat în libertate, acesta va continua să săvârșească infracțiuni. Este adevărat că simpla existență a antecedentelor penale nu justifică prin ea însăși luarea măsurii arestării preventive, dar în acest caz denotă un grad foarte mare de indiferență și o totală lipsă de respect față de normele legale, o persistență infracțională deosebită, ce conduce la presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate acesta ar putea săvârși din nou infracțiuni.
Instanța a respins cererea apărătorului inculpatului M. G. F. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ca neîntemeiată. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu dă dovadă de îndreptare necorijându-și conduita infracțională, nu are vreo altă sursă de venit, iar prin lăsarea sa în libertate acesta poate săvârși alte fapte antisociale contra patrimoniului în același scop al obținerii de venituri, profitând de situații precum cea din prezenta cauză. Instanța a considerat că luarea uneia dintre aceste măsuri nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și a faptelor sale, acesta prezentand un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea sa în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Instanța a respins cererea apărătorului inculpatului A. R. V. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ca neîntemeiată. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu dă dovadă de îndreptare necorijându-și conduita infracțională, nu are vreo altă sursă de venit, iar prin lăsarea sa în libertate acesta poate săvârși alte fapte antisociale contra patrimoniului în același scop al obținerii de venituri, profitând de situații precum cea din prezenta cauză. Instanța a considerat că luarea uneia dintre aceste măsuri nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și a faptelor sale, acesta prezentand un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea sa în libertate nefiind bine venită la acest moment.
În consecință, în temeiul art. 3002 C.pr.pen, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive si a menținut măsura privativă de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatii M. G. F. si A. R. V., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov- Secția Penală sub nr._ la data de 13.02.2013.
Examinand incheierea recurata, conform art.385/6 Cpp, Tribunalul constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. au fost trimiși în judecată,în stare de arest preventiv inculpații M. G. F. și A. R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și tâlhărie prevăzute de art.189 alin.1 și 2 Cod pernal,art.211 alin.1,alin.2/1 litera a Cod penal,cu aplicarea art.37 litera b Cod penal și art.33 litera a Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că, la data de 24 noiembrie 2012 numitul Ș. PARDALIAN I. a fost întâmpinat la Aeroportul București Otopeni de cei doi inculpați care s-au prezentat ca fiind polițiști și l-au forțat să se urce în autoturismul Opel Vectra cu număr de înmatriculare_ .Prin acte de violență și amenințare cei doi inculpați au deposedat pe partea vătămată de suma de 500 EUR.
Prin încheierea nr.107R/3.12.2012 s-a dispus – în recurs – arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatelor.
La data de 14.12.2012 s-a emis în cauză și rechizitoriul,cei doi inculpați fiind trimiși în judecată în stare de arest preventiv,măsura arestării fiind ulterior verificată și menținută de instanță.
La data de 6.02.2013 s-a dispus de asemenea,în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod Procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Tribunalul este învestit cu recursurile celor doi inculpați,recursuri ce se subsumează prevederilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală,în sensul că,în speță,recursul are caracter devolutiv,analiza legalității și temeiniciei încheierii atacate nerezumându-se exclusiv la motivele de recurs invocate.
Tribunalul reține de asemenea că,la analiza legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța trebuie să aibă în vedere toate condițiile legale ce reglementează materia arestării preventive,fiind deci necesar să existe un examen efectiv și exhaustiv al speței sub acest aspect.
Cu referire la legalitatea măsurii arestării preventive,Tribunalul constată că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la condițiile legale de luare a măsurii,arestarea s-a dispus prin încheierea Tribunalului Ilfov – în recurs.
Tribunalul observă că în cauză nu a intervenit nicio modificare a ansamblului probatoriu avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive,astfel încât apreciază tribunalul întrunită în continuare condiția prevăzută de art.143 alin.1 referitor la existența indiciilor temeinice.
De asemenea,tribunalul constată că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil al arestării preventive,inculpații fiind arestați de mai puțin de trei luni.
Asupra persistenței pericolului social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta eventuala lăsare în libertate a inculpaților,Tribunalul reține în primul rând că analiza acestui pericol terbuie făcută pentru fiecare inculpat în parte.
Cu privire la inculpatul M. G. F. Tribunalul reține că acesta este recidivist în modalitatea prevăzută de art.37 litera b Cod penal – text ce reglementează recidiva post – executorie.
Instanța de fond a dat în mod corect eficiența cuvenită acestei împrejurări.
Astfel,pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului se analizează în raport de ai mulți factori,atât cu privire la faptă cât și cu privire la inculpat. Numai analiza coroborată a tuturor acestor date poate conduce la o concluzie judicioasă cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Or,starea de recidivă în care se găsește inculpatul creează prezumția puternică a unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin executarea anterioară a unei pedepse pune probleme speciale în combaterea fenomenului infracțional și atestă,în opinia Tribunalului,un risc crescut al repetării faptelor ilicite.
Așa fiind,în mod corect a apreciat instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului M. GHEORGHHE F. – recidivist și suspectat de comiterea unor infracțiuni de tâlhărie și respectiv lipsire de libertate – ambele în forme agravate – prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință recursul acestui inculpat va fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 385/15 alin.1 litera b Cod procedură penală.
Cu privire la inculpatul A. R. V.,pe de altă parte,Tribunalul apreciază că recursul acestuia este fondat.
Astfel,Tribunalul observă că instanța de fond a analizat deopotrivă situația inculpatului M. G. F. și pe cea a inculpatului A. R. V. prin prisma existenței în cazul ambilor inculpați a riscului repetării de infracțiuni.
Or,nu există nici un element de fapt în sprijinul concluziei în sensul că acest inculpat nu ar da dovadă de îndreptare necorijându-și conduita infracțională.
Din actele dosarului – fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală - rezultă că inculpatul A. R. V. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Prin urmare,situația celor doi inculpați este departe de a fi aceeași.
Astfel,la analiza pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestui inculpat trebuie avute în vedere aceleași criterii ca și în cazul celuilalt,respectiv date cu privire la fapta concretă de care acesta este suspectat,precum și date cu privire la persoana inculpatului.
Dacă aprecierile cu privire la faptele concrete sunt aceleași pentru ambii inculpați,nu aceeași este situația și în privința datelor personale.
Astfel,spre deosebire de inculpatul M. G. F. inculpatul A. R. V. nu este cunoscut cu antecedente penale,astfel că nu există,la acest moment,nici un temei pentru a aprecia că acesta ar săvârși – odată lăsat în libertate – noi fapte penale.
În plus,Tribunalul apreciază că detenția inculpatului nu se mai justifică în prezent,de vreme ce rezonanța socială a faptei s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
De asemenea,în cauză deja a început cercetarea judecătorească,fiind audiați,la termenul de judecată din data de 6 februarie 2013 atât partea civilă cât și inculpații,la următorul termen de judecată urmând a fi audiați și martorii.
Tribunalul apreciază,în aceste condiții,că lăsarea în libertate a inculpatului A. R. V. nu ar mai putea împiedica,la acest moment,buna desfășurare a procesului penal,astfel că apreciază că nu se mai poate privi ca îndeplinită condiția prevăzută de art.136 alin.1 Cod Procedură Penală.
Observă Tribunalul că măsura arestării preventive nu se mai poate aprecia ca fiind singura care ar putea servi unei bune soluționări a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite, ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol social grav (cauza Contrada c. Italiei, hotărârea din 14 ianuarie 1997; cauza Dinler c. Turciei, hotărârea din 31 mai 2005), acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier c. Franței, hotărârea din 26 iunie 1991)
Persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția. Totuși, după o anumită perioadă de timp, ea nu mai este suficientă, fiind necesar ca instanțele să aducă alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.
Or,Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 5 din Convenție și în situația în care instanțele naționale nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, pentru a asigura prezentarea inculpatului la proces, cum ar fi eliberarea pe cauțiune, interdicția de a părăsi țara sau orașul (cauzele Khudoyorov c. Rusiei, hotărârea din 8 noiembrie 2005; Vrencev c. Serbiei, hotărârea din 23 septembrie 2008; Lelievre c. Belgiei, hotărârea din 8 noiembrie 2007; Kankowski c. Poloniei, hotărârea din 4 octombrie 2005)
În speță,așa cum s-a văzut,scopul bunei desfășurări a procesului penal poate fi atins și fără privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Așa fiind,în temeiul art.385/15 alin.1 punctul 2 litera a Cod procedură penală Tribunalul va admite recursul,va casa încheierea recurată și,rejudecând,va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu în conformitate cu prevederile art.136 alin.1 litera b ,art.139 alin.1 și art.145 Cod Procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.145 alin.1/1 și alin.1/2 Cod Procedură Penală Tribunalul va obliga pe inculpat ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea,să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanță ori de cate ori este chemat.
2. să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
3.să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata.
4. să nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme.
5. să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, martorii din cauza, celălalt inculpat și să nu comunice cu aceștia direct ori indirect.
În temeiul prevederilor art.145 alin.2/2 Cod Procedură Penală Tribunalul va pune in vedere inculpatului că, în caz de nerespectare cu rea credință a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre măsura obligării de a nu părăsi localitatea se va înlocui cu măsura arestării preventive.
În temeiul 139 alin.2 teza finală Cod Procedură penală Tribunalul va dispune punerea de îndată in libertate a inculpatului A. R. V. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.11 R/3.12.2013 emis de Tribunalul Ilfov - dacă inculpatul nu este arestat în altă cauză.
Tribunalul va menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate în temeiul art.385/17 alin.1 și art.385/6 Cod Procedură Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Tribunalul va obliga pe recurentul inculpat M. G. F. la 200 de lei cheltuieli judiciare statului din care 100 de lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul inculpatului M. G. F. (fiul lui G. și S., născut la data de 28.12.1978 în orașul Băicoi, județul Prahova, domiciliat în comuna Cocărăștii Mislii, ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 10R/03.12.2012 al Tribunalului Ilfov) împotriva încheierii de ședința din data de 06.02.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ 12, ca nefondat.
Admite recursul inculpatului A. R. V. (fiul lui M. și E., născut la data de 18.01.1982 în orașul Câmpina, județul Prahova, domiciliat în ., ..281, județul Prahova, CNP_, arestat în baza MAP nr. 11/R/03.12.2012 al Tribunalului Ilfov) împotriva încheierii de ședința din data de 06.02.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ 12.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanță ori de cate ori este chemat.
2. să se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
3.să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata.
4. să nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme.
5. să nu se apropie de partea vătămată, membrii familiei acesteia, martorii din cauza, celălalt inculpat și să nu comunice cu aceștia direct ori indirect.
Pune in vedere inculpatului că, în caz de nerespectare cu rea credință a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre măsura obligării de a nu părăsi localitatea se va înlocui cu măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată in libertate a inculpatului A. R. V. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.11 R/3.12.2013 emis de Tribunalul Ilfov - dacă inculpatul nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Obligă pe recurentul inculpat M. G. F. la 200 de lei cheltuieli judiciare statului (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. - cod fiscal_) din care 100 de lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.02.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
P. R. P. R. I. R. M. R.
GREFIER,
B. I.
Red. si tehnored. Jud.P.R.I./ 06.03.2013/2 EX.
JUD.B. – JUD. R.C.I.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 195/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2013.... → |
|---|
