Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 1106/93/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 56/ R
Ședința publică din data de 25.03.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: P. R.
JUDECATOR: P. R. I.
JUDECATOR: R. M. R.
GREFIER: B. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul – inculpat F. S. împotriva încheierii de ședință din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._ /1748/2012.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat F. S., personal, in stare de arest si asistat de apărător ales – avocat S. I. ce depune împuternicirea avocațială nr._/25.03.2013, de asemenea răspunde interpret de limba persana Heidari Abdolreza ce depune autorizația nr._/14.06.2006 emisă de Ministerul Justiției.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsură de arestare preventivă si stadiul procesual - recurs, după care:
Tribunalul învederează interpretului de limbă persană să traducă recurentului inculpat F. S. dezbaterile ce vor avea loc, conform art. 128 Cpp rap.la art. 38513 Cpp.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau alte probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul ales al recurentului inculpat Famis S., având cuvântul, critică soluția instanței de fond apreciind că în mod nelegal și netemeinic s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Arată că motivarea încheierii face referire la art.148 lit.f Cpp și la faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă. Arată că la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că, in stare de libertate, inculpatul ar prejudicia buna desfășurare a procesului penal, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ar săvârși o nouă faptă penală sau ar încerca să se sustragă de la cercetarea judecătorească, astfel că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, conform art.148 lit.f teza a II-a Cpp.
Precizează apărarea că la data de 15.03.2013, partea vătămată, audiată fiind la instanța de fond, a dat declarații contradictorii cu cele din faza de urmărire penală și martora B. L. a declarat că a fost forțată de către polițiști să dea declarație astfel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului s-au schimbat și procesul penal se poate desfășura cu inculpatul în stare de libertate.
Critică soluția instanței de fond in sensul că pericolul concret pentru ordinea publică este motivat raportat la gravitateafaptelor, modalitatea de săvârșire și gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat și circumstanțele personale ale acestuia. Arată că inculpatul a fost condamnat pentru trafic de droguri însă aceste aspecte nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual decât la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, solicită revocarea măsurii arestării preventive iar pentru o bună desfășurare a procesului penal, dacă se apreciază că se impune o altă măsură mai puțin restrictivă de drepturi, solicită să se dispună interdicția de a nu părăsi localitatea cu obligațiile judiciare și extrajudiciare în sarcina inculpatului și atragerea atenția acestuia că în cazul nerespectării se va revoca liberarea și va fi arestat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică ce rezultă din multitudinea bacnotelor puse în circulație, respectiv 100 bacnote de câte 100 dolari americani și pericolul social al acestuia rezultă din perseverența sa infracțională, infracțiunea de care este cercetat fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie fiindu-i aplicate prevederile art.37 lit.b Cod Penal.
Pentru aceste motive solicita respingerea recursului formulat de catre inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.
Recurentul inculpat F. S., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța în cauză.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 15.03.2013 pronuntata in dosarul nr._/1748/2012, Judecatoria Cornetu, în baza art. 3002Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului F. S..
În baza art. 3002 cu referire la art. 160b alin. 3Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului F. S. (fiul lui A. și R., născut la data 2.04.1971 în Iran, C.N.P._), deținut în Penitenciarul Rahova, în baza MAP nr. 117/UP/16.10.2012 emis de Judecătoria Sectorului 5 București.
A respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că, la data de 20.08.2011, în incinta Complexului Comercial “Dragonul R.” din localitatea Dobroiești, județ Ilfov, a indus-o pe partea vătămată Lin Yongxiang în eroare cu privire la autenticitatea a 100 de bancnote de câte 100 dolari americani pe care i-a vândut, prezentându-i bancnotele vândute ca fiind dolari autentici, astfel inculpatul vânzând părții vătămate suma de 10.000 dolari americani falși pentru suma de 29.900 lei.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de gravitatea faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatului ar fi acționat (cu premeditare), natura relațiilor sociale lezate și urmările infracțiunilor (faptele prezentând o gravitate deosebită), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte și buna desfășurare a procesului penal, circumstanțele personale ale inculpatului (perseverența infracțională a inculpatului F. S. care a suferit două condamnări anterioare pentru comiterea unor infracțiuni grave).
Instanța a avut în vedere și faptul că, după presupusa comitere a infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze, și-ar fi continuat activitățile infracționale în ceea ce privește punerea în circulație de valută falsificată, având întâlniri cu un martor cu identitate protejată la un restaurant din București unde au discutat despre această tranzacție.
Toate acestea justifică o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.
Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, așa cum au fost redate mai sus, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului și la starea incipientă a procesului penal, instanța a reținut în continuarea caracterul rezonabil al acesteia (cauza Pantano c. Italiei), constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății (cauza Letellier c. Franței).
Judecătoria nu a reținut argumentația avocatului inculpatului potrivit căreia este necesară înlocuirea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului au încetat, întrucât scopul măsurilor preventive vizează bunul mers al întregului proces penal, nu numai al fazei de urmărire penală.
Totodată, susținerile avocatului inculpatului care arată că nu există temeiuri noi ale menținerii măsurii preventive decât cele avute în vedere la momentul dispunerii acesteia, nu pot fi primite întrucât, potrivit disp. art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive se poate dispune dacă există temeiuri noi care impun privarea de libertate sau dacă instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, cele două cerințe netrebuind îndeplinite cumulativ.
Analizând posibilitatea luării față de inculpat a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea sa, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de faza incipientă a procesului penal, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri.
Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și având în vedere caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi, față de circumstanțele cauzei, instanța a respins cererea privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către avocatul inculpatului, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului F. S. și a menținut această măsură.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F. S., criticand solutia pronuntata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov- Secția Penală sub nr._ la data de 22.03.2013.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate si din oficiu, conform art. 385/6 Cod procedura penala, Tribunalul constata că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul este învestit cu recursul inculpatului, recurs ce se subsumează prevederilor art.385/6 alin.3 Cod procedură penală,în sensul că,în speță,recursul are caracter devolutiv,analiza legalității și temeiniciei încheierii atacate nerezumându-se exclusiv la motivele de recurs invocate.
Tribunalul reține de asemenea că,la analiza legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța trebuie să aibă în vedere toate condițiile legale ce reglementează materia arestării preventive,fiind deci necesar să existe un examen efectiv și exhaustiv al speței sub acest aspect.
Cu referire la legalitatea măsurii arestării preventive,Tribunalul constată că nu au fost încălcate prevederile legale referitoare la condițiile legale de luare a măsurii,arestarea s-a dispus prin încheierea judecătorului, încheiere menținută în recurs.
Instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a materialului probatoriu existent la dosar până la acest moment și corect a reținut că asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că, la data de 20.08.2011, în incinta Complexului Comercial “Dragonul R.” din localitatea Dobroiești, județ Ilfov, a indus-o pe partea vătămată Lin Yongxiang în eroare cu privire la autenticitatea a 100 de bancnote de câte 100 dolari americani pe care i-a vândut, prezentându-i bancnotele vândute ca fiind dolari autentici, astfel inculpatul vânzând părții vătămate suma de 10.000 dolari americani falși pentru suma de 29.900 lei.
Tribunalul nu poate reține argumentele apărării în sensul că s-ar fi schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive: astfel, apărarea pretinde că există contradicții între declarațiile date de partea civilă în fața organelor de urmărire penală și declarația dată în fața instanței, fără a circumstanția exact în ce constau aceste contradicții. Analizând declarațiile aflate la fila 97 dosar fond și declarația părții civile din dosarul de urmărire penală Tribunalul observă că partea civilă a relatat, în esență, un același mod de desfășurare a evenimentelor. Chiar dacă există, într-adevăr, o tendință de prescurtare în declarația dată în fața instanței,aceasta este firească, de vreme ce această declarație este dată la aproape doi ani de la data săvârșirii faptei de care este acuzat inculpatul. Aceeași este și situația declarațiilor formulate de martora B. L..
Tribunalul remarcă faptul că declarațiile formulate în fața instanței – deși mai succinte și mai puțin bogate în amănunte față de cele inițiale, având în vederea timpul scurs de la săvârșirea faptei – nu sunt de natură a contura nici convingerea că martora și partea civilă nu declară adevărul, nici că situația de fapt prezumată rezonabil până în prezent s-ar fi schimbat.
În aceste condiții, tribunalul reține că instanța de fond a apreciat corect că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri privite sub aspect obiectiv.
Instanța de fond a apreciat corect prezența pericolului concret pentru ordinea publică ca fiind reflectată de gravitatea faptelor bănuit că ar fi fost comise, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatului ar fi acționat (cu premeditare), natura relațiilor sociale lezate și urmările infracțiunilor (faptele prezentând o gravitate deosebită), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte și buna desfășurare a procesului penal, circumstanțele personale ale inculpatului (perseverența infracțională a inculpatului F. S. care a suferit două condamnări anterioare pentru comiterea unor infracțiuni grave).
Instanța de fond a dat în mod corect eficiența cuvenită condamnării suferite anterior de inculpat.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului se analizează în raport de mai mulți factori, atât cu privire la faptă cât și cu privire la inculpat. Numai analiza coroborată a tuturor acestor date poate conduce la o concluzie judicioasă cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Or,starea de recidivă în care se găsește inculpatul creează prezumția puternică a unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin executarea anterioară a unei pedepse pune probleme speciale în combaterea fenomenului infracțional și atestă,în opinia Tribunalului,un risc crescut al repetării faptelor ilicite
Contrar susținerilor apărării, tribunalul observă că antecedentele penale ale inculpatului sunt de natură a atesta faptul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol constând în riscul reluării activității infracționale, apreciindu-se dovedită perseverența infracțională a inculpatului.
În mod legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere și faptul că, după presupusa comitere a infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze, inculpatul și-ar fi continuat activitățile infracționale în ceea ce privește punerea în circulație de valută falsificată, având întâlniri cu un martor cu identitate protejată la un restaurant din București unde au discutat despre această tranzacție.
S-a analizat și caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, așa cum au fost redate mai sus, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului și la starea incipientă a procesului penal - primul termen de judecată pe fondul cauzei fiind la data de 25.01.2012.Într-adevăr.se constată în continuare caracterul rezonabil al detenției provizorii (cauza Pantano c. Italiei), constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății (cauza Letellier c. Franței).
Judecătoria a înlăturat motivat argumentele apărării. Reține tribunalul de asemenea că instanța de fond a analizat exhaustiv argumentele prezentate, cauza fiind examinată efectiv și sub toate aspectele. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică în special în sarcina « instanței » obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților, fără a le aprecia pertinența (Perez împotriva Franței, B. contra României). Articolul 6 alin. 1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument. În speță, Tribunalul apreciază că încheierea atacată corespunde acestor cerințe de examen efectiv, astfel că, și sub acest aspect, hotărârea se privește ca legală.
În fine, Tribunalul remarcă faptul că instanța de fond a analizat și oportunitatea luării unei alte măsuri preventive, mai puțin invazive în libertatea inculpatului, dar de natură a garanta buna desfășurare a procesului penal. Arestarea preventivă reprezintă o măsură excepțională care privează de libertate o persoană, iar luarea acesteia trebuie dispusă numai după ce se ajunge la concluzia că s-ar afecta grav buna desfășurare a procesului penal și ar avea urmări imediate și directe asupra ordinii publice. Analiza posibilității de a se lua împotriva inculpatului o măsură preventivă alternativă reiese, de asemenea, din jurisprudența CEDO( C. c.României). În speță, așa cum s-a arătat, instanța de fond a analizat posibilitatea luării altei măsuri, fără ca vreuna din aceste moduri prevăzute de lege să poată răspunde obiectivului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod Procedură Penală referitor la buna desfășurare a procesului penal. Așa cum rezultă din circumstanțele personale ale inculpatului, în acord cu judecătorul fondului, și Tribunalul apreciază că nu există nici un temei care să determine concluzia că inculpatul ar avea o atitudine corespunzătoare, posterior eventualei puneri în libertate, și care să garanteze continuarea anchetei în bune condiții.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul art.385/15 alin.1 punctul 1 litera b Cod Procedură Penală Tribunalul va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 Cod Procedură penală va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare statului,inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.
În baza art.192 alin.6 Cod Procedură Penală onorariul cuvenit traducătorului se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul F. S. (fiul lui A. și R., născut la data 2.04.1971 în Iran, C.N.P._), deținut în Penitenciarul Rahova, în baza MAP nr. 117/UP/16.10.2012 emis de Judecătoria Sectorului 5 București) împotriva încheierii de ședință din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._/1748/2012, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 de lei cheltuieli judiciare statului (în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_).
Onorariul traducătorului rămâne in sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
P. R. P. R. I. R. M. R.
GREFIER,
B. I.
Red. si tehnored. Jud.P.R.I./11.04.2013 /2 EX.
JUD.Cornetu – JUD.M.N.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 14/2013.... → |
|---|
