Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 273/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 5607/1748/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 273 / R
Ședința publică din data de 18.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. M. R.
JUDECATOR: J. C.
JUDECATOR: P. R.
GREFIER: D. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecatoria Cornetu împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu in dosarul nr._ 13 privind pe intimatii – inculpati G. D. G. si L. F..
La apelul nominal făcut in ședința publica au răspuns intimatii - inculpati G. D. G. si L. F. personal, in stare de arest si asistati de aparator ales – avocat C. M., care depune imputernicirea avocatiala nr._/18.12.2013 .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – inlocuirea masurii preventive si stadiul procesual – recurs si invedereaza Tribunalului faptul ca P. de pe lângă Judecatoria Cornetu a depus la dosarul cauzei motive de recurs, după care:
La interpelarea Tribunalului, atat aparatorul intimatilor – inculpati, cat si reprezentantul Ministerului Public, avand pe rand cuvantul, arată ca nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat sau alte probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul in dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciaza cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpati ca neintemeiate, fata de circumstantele si imprejurarile comiterii infractiunilor de catre acestia si fata de atitutinea procesuala de nerecunoastere a faptelor. Apreciaza ca, in stare de libertate, exista riscul ca inculpatii să influenteze martorii pentru a-si schimba declaratiile in cursul cercetarii judecatoresti si pentru ca acestia să isi favorizeze situatia si ar fi incurajati in mod tacit să comita noi infractiuni.
Arată ca inculpatul G. D. este recidivist, acesta dand dovada de perseverenta infractionala.
Solicita admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecatoria Corentu si respingerea cererilor formulate de intimatii – inculpati ca neintemeiate.
Aparatorul ales al intimatilor – inculpati, avand cuvantul, arată ca inculpatii sunt arestati de 6 luni si, fata de faptul ca acestia nu au recunoscut faptele retinute in sarcina lor, apreciaza ca nu inseamna ca acestia au o atitudine nesincera.
Arată ca inculpatul L. F. nu este cunoscut cu antecedente penale si, la data comiterii presupusei infractiuni din data de 25.03.2013, acesta se afla in Germania. Apreciaza ca, in mod legal Judecatoria Cornetu, prin incheirea de sedinta din data de 16.12.2013 a retinut faptul ca sustinerile apararii sunt veridice. Arată ca exista un martor care a declarat faptul ca in noaptea de 3-4 iulie 2013, inculpatul L. F. nu a participat la complicitate la infracțiunea de furt, astfel ca nu este rezonabila mentinerea in stare de arest preventiv a unor persoane despre care nu se stie cert ca au savarsit infractiunile retinute in sarcina lor. Arată ca daca se incalca perioada rezonabila a masurii arestarii preventive prevazuta de CEDO se tinde spre executarea unei pedepse care nu a fost pronuntata.
Arată ca, initial, Judecatoria Cornetu a respins propunerea de luare a masurii arestarii preventive a inculpatilor si, in recurs, Tribunalul Ilfov a apreciat oportun ca inculpatii să fie arestati preventiv. Solicita să se constate ca inculpatii s-au prezentat in vederea executării mandatului imediat ce au aflat de masura dispusa, astfel ca nu exista un pericol ca acestia s-ar sustrage de la judecarea cauzei sau ca ar incerca să influenteze vreo parte din proces. Arată ca instanta de fond in mod corect a retinut faptul ca inculpatul G. D. G. a antedatat contractul de vanzare – cumparare a autovehiculului cu privire la fapta din data de 31.01.2013 si care, in contextul altor inscrisuri aflate la dosarul cauzei, apar ca fiind veridice.
Apreciaza ca trebuie să existe probe ca lasarea inculpatilor in stare de libertate ar crea un pericol public, astfel cum a retinut si Judecatoria Cornetu, acestia nu au refuzat să fie testati poligraf, inculpatul L. F. cerand să fie reprogramat la o ora mai tarzie din cauza oboselii. Arată ca incheierea instantei de fond este legala si temeinica si, conform hotararii C. contra Romaniei pronuntate de CEDO, autoritatile judiciare nu au furnizat motive pertinente si suficiente pentru a justifica necesitatea mentinerii starii de arest. Arată ca rezultatul testarii poligraf a martorului N. T. nu a fost atasat la dosarul cauzei.
În concluzie, solicita, in temeiul disp.art.38515 alin.1, pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, respingerea ce nefondat a recursului formulat de P. de pe lângă Judecatoria Cornetu si mentinerea ca legala si temeinica a incheierii din data de 16.12.2013 a Judecatoriei Cornetu.
Intimatul - inculpat G. D. G., având ultimul cuvânt, solicita judecarea sa in stare de libertate, aratand ca are in intretinere 2 copii minori, este bolnav de hepatita C, se va prezenta ori de cate ori va fi chemat in fata instantei de judecata si nu va incerca să influenteze martorii.
Intimatul - inculpat L. F., având ultimul cuvânt, solicita judecarea sa in stare de libertate, aratand ca va prezenta ori de cate ori va fi chemat in fata instantei de judecata si nu se va sustrage cercetarii judecatoresti.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de sedinta din data de 16.12.2013 pronuntata in dosarul nr._ 13, Judecatoria Cornetu, în baza art. 3002 Cod proc.pen., a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților G. D. si L. F., dar, în baza art. 3002 rap. la art.160 b alin.2, și art.139 alin.1 rap. la art.145 Cpp a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. D. G. si L. F. cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 145 al.11 C.pr.pen., a stabilit în sarcina inculpaților următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați,
- să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde își are fiecare domiciliul, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată,
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12 C.pr.pen.a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu comunice între ei, cu partile vatamate ori cu martorii din dosar, direct sau indirect.
În baza art. 145 al.22 C.pr.pen. a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor stabilite, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpaților G. D. G. si L. F., dacă nu sunt arestați în altă cauză.Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere, inculpaților și organelor prevăzute de art.145 alin.21 C.p.p. cu mentiunea ca devine executorie la data ramanerii definitive a prezentei incheieri.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta solutia prima instanta a constatat urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.878/P/2013 emis la data de 03.09.2013 de către Ministerul Public– P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, a fost trimis în judecată inculpatul G. D. G. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat și două infracțiuni de violare de domiciliu, fapte prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și lit. i) și art. 192 alin. (1) și alin. (2) din C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a), din C.pen., si inculpatul L. F., sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la furt calificat și complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu fapte prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și lit. i), și art. 26 rap. la art. 192 alin. (1) și alin. (2) din C.pen., și o infracțiune de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și lit. i), cu aplicarea art. 33 lit. a), din C.pen.
În cursul urmăririi penale față de acești inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarea situație de fapt :
In ceea ce-l priveste pe inculpatul G. D. G. s-a retinut in sarcina acestuia faptul ca la data de 31.01.2013, in intervalul orar 17.00-18.00 a patruns prin fortarea usii de acces, impreuna cu o persoana ramasa neidentificata, in locuinta partii vatamate Vasiica P., situata in P., ..21, jud. Ilfov, de unde a sustras un laptop, marca HP si a incercat sa mai sustraga un TV plasma, cauzand un prejudiciu de aproximativ 3000 lei, iar la data de 18.04.2013, in intervalul orar 12.00-15.30 a patruns prin fortarea unei ferestre, impreuna cu numitul D. L. si alte doua persoane ramase neidentificate, in locuinta partii vatamate I. C. situata in P., ., jud. Ilfov, de unde a sustras mai multe bijuterii din aur alb si aur galben cauzand un prejudiciu de aproximativ 15.000 lei.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul L. F. s-a retinut in sarcina acestuia faptul ca la data de 25.03.2013, in intervalul orar 09.20-18.45, a asigurat paza locului faptei, in timp ce persoane ramase neidentificate au patruns prin fortarea unei ferestre in apartamentul partii vatamate T. N. G., situat in Popesti Leordeni, jud. Ilfov, de unde au sustras sumele de 1000 euro si 500 LEI, cauzand un prejudiciu de 5000 lei, iar in noaptea de 03/04.07.2013, in intervalul orar 23.00-06.00 a patruns impreuna cu persoane ramase neidentificate, prin fortarea unei ferestre in locuinta partii vatamate C. A. I., situata in P., ., jud. Ilfov, de unde a sustras o masina de spalat rufe, un frigider marca Zanussi, cuptor electric si mai multe scule folosite in constructii, cauzand un prejudiciu de aproximativ 12.000 lei.
Situația de fapt menționată mai sus, a fost reținută în actul de sesizare a instanței pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plangeri parti vatamate, declaratii inculpati, procese verbale de redare convorbiri, comunicari, localizare, planse fotografice, caziere judiciare, procese verbale perchezitii domiciliare, proces verbal de vizualizare inregistrari video, procese verbale de cercetare la fata locului, proces verbal de efectuare perchezitie asupra auto, proces verbal de recunoastere auto din plansa fotografica, proces verbal de recunoastere din plansa foto, proces verbal de recunoastere din grup, declaratii martor, fotocopie contract de vanzare cumparare, procese verbale de ridicare si sigilare auto, procese verbale de recunoastere bunuri de catre partile vatamate, procese verbale de predare primire bunuri catre partile vatamate, copii conforme cu originalul procese-verbale de redare ale convorbirilor telefonice, rapoarte de constatare tehnico-stiintifice dactiloscopice, procese verbale de cautare inv. D. L., procese verbale de refuz testare poligraf, precum și celelalte înscrisuri existente la dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 13 a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatilor G. D. G. si L. F., iar prin decizia penală nr. 228 / R/05.11.2013 au fost respinse recursurile declarate de inculpatii G. D. G. si L. F. împotriva încheierii din data de 23.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 13.
Potrivit dispozițiilor art.3002 Cod proc.pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispoz. art. 160b cod proc. pen., respectiv dacă măsura arestării preventive este legală sau dacă se mențin temeiurile inițiale sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive, o va menține, iar în caz contrar, o va revoca.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia subzistă în acest sens, se are în vedere că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 681 rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, că inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt inculpați, relevante în acest sens fiind mijloacelor de probă mai sus indicate.
În egală măsură, față de cele ce urmează a fi prezentate, instanța nu a putut să nu constate o modificare a acestor temeiuri, determinate de timpul scurs de la momentul arestării, cu impact asupra rezonabilității acesteia, de necesitatea menținerii acestei stări preventive față de natura și specificul actelor de procedură ce urmeaza a fi efectuate in cauza.
Această verificare, în concret, se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, ce au condus instanța de control judiciar (Tribunalul Ilfov-prin incheierea penala nr.66/R din 08.07.2013) la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților dar și prin raportare la particularitățile cauzei.
Procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în speță, cererile celor doi inculpați aflați la acest moment în stare de arest preventiv sunt întemeiate, scopul măsurii preventive putând fi atins prin înlocuirea măsurilor cu unele mai puțin restrictive iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpații în stare de libertate.
Cât privește oportunitatea aplicării acestei măsuri, instanța a avut în vedere circumstanțele cauzei și datele ce îi caracterizează pe fiecare inculpat.
Referitor la circumstanțele cauzale s-a amintit că inculpatul G. D. G. este cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat și două infracțiuni de violare de domiciliu, iar inculpatul L. F. este cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la furt calificat și complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu, cat si pentru savarsirea unei infracțiuni de furt calificat, prejudiciul reținut de procuror fiind unul deloc nesemnificativ, respectiv 18.000 lei cu privire la inculpatul G. D. G. si, respectiv, 17.000 lei cu privire la inculpatul L. F.. Din această perspectivă se va observa că, la prima analiză, o asemenea soluție nu ar părea oportună, însă, un argument precumpănitor în alegerea ei a reprezentat-o împrejurarea că organele de urmărire penală nu au făcut cercetări suficiente în legătură cu o . aparari pertinente ale inculpatilor (din aceasta perspectiva si fara a se antama fondul cauzei, cu titlu de exemplu, instanta remarca apararile inculpatului G. D. G. cu privire la antedatarea contractului de vanzare cumparare a unui autovehicul, aparari formulate in legatura cu fapta din 31.01.2013 si care, in contextul altor inscrisuri existente la dosarul cauzei, apar ca fiind veridice), rezumându-se la a corobora diferite susțineri ale părților sau făcând raționamente juridico-logice, pe baza cărora le-a atribuit participarea la aceste fapte inculpaților. În atare situație, instanța a apreciat că aspectele de fapt, pe acest segment de activitate reținută nu au fost pe deplin lămurite de anchetatori, motiv pentru care aceste imprejurari urmeaza a fi elucidate pe parcursul cercetarii judecatoresti, care presupune o întindere în timp, iar menținerea stării de arest a inculpaților, din această perspectivă nu le este culpabilă.
De asemenea, s-au avut în vedere și circumstanțele personale ale acestora, exemplificate prin lipsa antecedentelor penale in privinta inculpatului L. F., a vârstei pe care o au, a prezentei acestora in fata instantei de control judiciar in momentul in care nu erau arestati in cauza – aspecte care se pot constitui în elemente care să creeze instanței convingerea că nu există riscul sustragerii, a zădărnicirii aflării adevărului, a influențării unor martori.
Și din perspectiva rezonabilității duratei arestării preventive, element important în analiza de față, instanta a apreciat că la acest moment durata prevenției a fost suficientă pentru a asigura garanțiile bunei desfășurări a procedurilor judiciare și, deși, nu au existat perioade de inactivitate a procedurilor judiciare, iar această durată trebuie analizată prin raportare la complexitatea cauzei, a numărului de inculpați, a volumelor de urmărire penală, a motivelor care au generat amânările, - s-a apreciat că prin raportare la procedurile ce urmeaza a fi administrate în faza cercetării judecătorești, in special audierea unui numar insemnat de martori, menținerea inculpaților în stare de arest poate crea aparența unei executări de pedeapsă, și nu a unei detenții provizorii.
Instanța a apreciat că deși subzistă temeiurile de fapt avute în vedere la luarea și menținerea stării de arest, respectiv persistența motivelor plauzibile de a crede că inculpații au săvârșit o infracțiune, care este o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cu toate acestea, după o anumită perioadă de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea de libertate (W c. Elvetiei si Stasaitis c. Lituaniei).
Astfel, cu privire la cazul prev. de art. 148 lit. „f” C.p.p., instanta a apreciat că una din condițiile cumulative prev. de acest text de lege s-a schimbat, aceea potrivit căreia lăsarea în libertate a inculpaților ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
La dosar nu există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate cu excepția modului în care au fost săvârșite infracțiunile cercetate și a prejudiciului care se presupune a fi fost cauzat.
Prin hotărârea Scundeanu c. România din 16 februarie 2010, CEDO a sancționat utilizarea excesivă a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în situații abstracte. În cauza menționată, Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri.
În cauza J. c. România, din martie 2010, Curtea constată că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp. Acest pericol însă descrește pe măsura trecerii timpului, iar autoritățile trebuie să motiveze de o manieră concretă necesitatea menținerii stării de arest (I.A. c. France, 23 septembre 1998, §§ 104-105, Recueil des arrets .). Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar (Smirnova c. Russie, nos_/99 et_/99, § 61, CEDH 2003 IX (extraits)).
A raționa în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în libertate a inculpaților în condițiile descrise mai sus, sau rezonanța faptei în colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta, natura și gravitatea acesteia și prejudiciul reținut, fără a lua în considerare durata măsurii arestării și efectele ei, ar însemna ca instanța să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumate nevinovată.
Concluzionând, în raport de toate elementele prezentate, instanța a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților: G. D. G. si L. F., însă a apreciat că se impune luarea unei măsuri alternative prevăzute de lege, neprivativă de libertate, aceea de obligare de a nu părăsi localitatea de domiciliu (în condițiile în care cei doi inculpați au domiciliul în județul Ilfov).
În consecință, în baza art. 3002 rap. la art.160 b alin.2, și art.139 alin.1 rap. la art.145 Cpp a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații G. D. G. si L. F. cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 145 al.11 C.pr.pen., a stabilit în sarcina inculpaților obligațiile mai sus amintite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Judecatoria Cornetu, criticând soluția pronunțata in cauza pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 17.12.2013.
Examinând incheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.3856 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a reținut că din actele si lucrările efectuate in cauză rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis infracțiunile de furt calificat (ca autori sau, după caz, complici) în speță. În acest sens, și la acest moment Tribunalul apreciaza ca din probele administrate rezulta ca cei doi inculpați se afla in situatia prevazuta de art.148 lit.f Cpp, intrucat au savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand probe ca lasarea acestora in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Existenta pericolului concret rezulta din pericolul social al infractiunii de care sunt acuzați cei doi inculpați, de reactia publica la comiterea unor astfel de infractiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, in lipsa unei reactii corespunzatoare fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte.
Pericolul pentru ordinea publica rezulta, de asemenea, din starea de neliniste, sentimentul de insecuritate resimtit in randul societatii civile, generate de frecventa cu care se comit astfel de fapte de furt calificat (mai ales în mediul rural, așa cum este și cazul în speță) si rezonanta sociala negativa a faptului ca persoanele asupra carora planeaza acuzatii grave sunt cercetate in stare de libertate.
În raport cu mijloacele de probă administrate până în prezent în cauză Tribunalul apreciază, în dezacord cu judecătorul fondului, că înlocuirea arestării preventive este, cel puțin în prezent, o măsură nefondată. Pentru a decide astfel Tribunalul are in vedere, în privința condiției prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., pericolul concret pentru ordinea publică (pericol care se apreciază în raport cu gravitatea faptei cercetate, cu impactul pe care astfel de infracțiuni îl au asupra societății, cu periculozitatea persoanelor cercetate), faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un real pericol concret pentru ordinea publică, pericol regăsit în natura și modalitatea comiterii faptelor. Este vorba de fapte comise împreună cu alți autori, (rămași deocamdată neidentificați, și față de care cei doi recurenți – inculpați refuză să dea date care să poată eventual conduce la identificarea lor); este vorba de fapte de o gravitate deosebită, de furt din locuințe (fiecare inculpat a comis în mod distinct, ca autor sau complice, câte două astfel de fapte, vădind perseverență infracțională) .
De asemenea, Tribunalul are în vedere antecedentele penale ale inculpaților, faptul că inculpații au mai fost cercetați pentru fapte prevăzute de legea penală, inculpatul G. D. G. este recidivist, săvârșind anterior mai multe infracțiuni, conform fișelor de cazier, astfel ca resocializarea acestora nu a reusit in acest mod pana la momentul de fata. Astfel personalitatea inculpaților este conturată prin perseverența infracțională, conducând la concluzia că acestia prezintă o periculozitate sporită și un risc cert pentru ordinea socială dacă ar fi cercetați în stare de libertate. Totodată lăsarea în libertate a inculpaților ar crea o stare de insecuritate a victimei, dar și în rândul comunității locale având în vedere și circumstanțele în care au comis faptele.
În al treilea rand, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publica (in ipoteza lasarii in libertate a inculpatilor ) Tribunalul are in vedere atitudinea lor procesuala.
Astfel, audiati pe larg in fata organelor de urmărire penală precum și în fața instanței, precum și în ultimul cuvânt din fața Tribunalului (la termene anterioare de recurs ) niciunul dintre cei doi inculpați nu au recunoscut activitatea infractionala desfășurata, în pofida materialului probatoriu administrat în cauză până în prezent și care a dus la emiterea rechizitoriului în speță. Mai mult, inculpații au propus în apărare martori ,,pro- causa”, care să justifice că în anumite perioade în care sunt acuzați de furturi din locuințe ar fi fost în Germania -cazul inculpatului L.- (asta în lipsa unor bilete de călătorie sau a oricărui alt gen de înscris care să probeze astfel de călătorii…) sau au oferit justificări neverosimile relativ la faptul că în miezul nopții au fost surprinși cu bunuri furate asupra lor ( faptul că la miezul nopții le-ar fi cumpărat de la un vânzător ,,ad-hoc” din parc…).
Pentru a dispune în cazul ambilor inculpați înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prima instanță a avut în vedere, ca singur argument, timpul scurs de la momentul arestării celor doi inculpați, cu impact asupra rezonabilității acestei măsuri preventive. Din această perspectivă, Tribunalul constată că cei doi inculpați sunt arestați preventiv de 6 luni, dar că nu s-a depășit, până în prezent, o durată rezonabilă a privării de libertate.
Astfel, aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se analizează in concreto,în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul probatoriului amplu necesar a fi administrat,complexitatea cauzei,comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții atunci când are loc o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art.6 paragraf 1 din Convenție. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se putea vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care,fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție,are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate. Or,în speță,faptele de furt calificat din locuințe comise de cei doi inculpați (rechizitoriul indică câte două astfel de fapte comise de către fiecare inculpat) impun o cercetare judecătorească complexă, dată fiind și poziția procesuală a celor doi inculpați, de nerecunoaștere a acuzațiilor, ceea ce face ca aprecierea duratei rezonabile a detenției potrivit art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să se facă în cauză cu o exigență sporită.
De asemenea, menținerea măsurii arestării preventive în speță răspunde și necesității de asigurare a unei bune desfășurări în continuare a procesului penal, în conformitate cu art. 136 al. 1 C.p.p.
Pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul constată că în mod incorect a apreciat judecătorul fondului că înlocuirea arestării preventive se impune in ceea ce îi priveste pe cei doi inculpați.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) Cod procedura penala, Tribunalul va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, va casa încheierea recurată și rejudecând, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală, va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și va menține măsura arestării preventive a celor doi inculpați. În consecință, în baza art.139 Cod procedură penală, va respinge ca neîntemeiate cererile celor doi inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE :
În baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu .
Casează încheierea recurată și rejudecând cauza:
În temeiul art. 300 ind.2 Cod procedură penală rap. la art.160b alin. 3 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpaților G. D. G. ( fiul lui S. și L., născut la data de 20.07.1979, în L. Gara, jud. Calarasi, domiciliat în oraș P., ., județ Ilfov, CNP_, arestat in baza MAP nr.17/R/08.07.2013 emis de Tribunalul Ilfov, detinut in Penitenciarul Rahova) și L. F. ( fiul lui M. și C., născut la data de 09.09.1989, în Bucuresti, domiciliat în oraș P., ., județ Ilfov, CNP_, arestat in baza MAP nr.18/R/08.07.2013 emis de Tribunalul Ilfov, detinut in Penitenciarul Rahova).
În temeiul art. 139 Cod procedură penală respinge ca neîntemeiate cererile celor doi inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
R. M. R. J. C. P. R.
GREFIER,
D. I.
- Red. si tehnored. - Jud.R.M.R.- 08.01.2014 - 2 ex.
- JUD.Cornetu – JUD. D.L.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
