Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 152/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-07-2013 în dosarul nr. 2783/93/2013
Dosar nr._
ROMANIA
JUDETUL ILFOV
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 152 / R
Ședința publică de la data de 30.07.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – J. C.
JUDECĂTOR - R. M. R.
JUDECĂTOR – C. A. M.
GREFIER – A. V. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. A. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat K. R. A. Ahmed împotriva încheierii din data de 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat K. R. A. Ahmed, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales P. A. în baza legitimației nr._/2013 și de interpretul de limba arabă Ghourra-Al-Bacha Khaled cu autorizația nr._/09.09.2008 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – menținere măsura de arestare preventiva si stadiul procesual – recurs, după care:
Tribunalul pune în vedere recurentului inculpat K. R. A. Ahmed să precizeze datele de stare civilă.
La solicitarea apărătorului ales, Tribunalul acordă acestuia o scurtă luare de contact cu recurentul inculpat K. R. A. Ahmed.
Nefiind cereri sau excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbaterea recursului, conform art._ Cpp.
Apărătorul ales al recurentului inculpat K. R. A. Ahmed, avocat P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la parchet în vederea prezentării materialului de urmărire penală în prezența apărătorului ales. Critică încheierea recurată în sensul că judecătorul de fond nu a motivat concret care sunt probele sau indiciile care justifica menținerea stării de arest preventiv a inculpatului invocând cazul de nulitate absolută, prev. de art.197 alin.2 Cpp.
Arată că la data de 20.05.2013, în jurul orei 11:00 a fost sunat la cabinetul său de avocatură pentru a i se comunica faptul că trebuie să se prezinte la parchet în vederea prezentării materialului de urmărire penală, însă el se afla la Târgu M. implicat într-o altă cauză penală. Menționează că a încercat să ia legătura cu procurorul de caz pentru a-l ruga să amâne cu o zi prezentarea materialului de urmărire penală însă acesta nu a fost de acord și a luat măsura desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpat. În acest context inculpatul a refuzat să ia la cunoștință infracțiunile reținute în sarcina sa solicitând ca toate actele de urmărire penală să fie efectuate în prezența apărătorului său ales . Ulterior s-a întocmit un proces verbal în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.254 Cpp și că în mod nejustificat avocatul ales nu s-a prezentat. Cere a se avea în vedere faptul că a încheiat un contract de asistență juridică cu inculpatul încă din data de 17.05.2013. Apreciază că s-au încălcat prevederile legale prevăzute de art.159 Cpp și art.160 alin.1 Cpp, în sensul că parchetul nu a respectat termenul de înaintare a dosarului către instanță în vederea verificării temeiniciei și legalității menținerii stării de arest preventiv a inculpatului iar în acest sens nici instanța dar nici el nu au avut timp suficient pentru a studia dosarul.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă având în vedere că inculpatul D. C., care este cercetat în stare de libertate, a recunoscut că a săvârșit fapta singur fără implicarea inculpatului K. R. A. Ahmed. Mai arată că la luarea măsurii arestării preventive nu au fost avute în vedere prevederile art.136 alin.1 și 8 Cpp. Cere a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, are o familie închegată și este singurul întreținător al acesteia. Arată de asemenea că inculpatul este cetățean iordanian, în această perioadă este Ramadanul iar penitenciarul nu-i poate asigura inculpatului alimentația corespunzătoare acestei tradiții religioase. Învederează că cei doi inculpați s-au întâlnit la o stație de benzinărie deoarece inculpatul K. R. A. Ahmed avea o datorie de 800 lei la inculpatul D. C. pentru achiziționarea unor lemne. Arată că nu sunt probe certe din care să rezulte că marfa aparținea inculpatului K. R. A. Ahmed sau că acesta l-ar fi ajutat pe inculpatul D. C. la transportul de țigarete.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara având în vedere că inculpatul are domiciliul în județul Suceava. În situația în care instanța va admite recursul formulat de inculpat, apărarea învederează faptul că acesta se va prezenta ori de câte ori va fi chemat. În susținerea recursului depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cpp, solicită respingerea recursului formulat de recurentul inculpat K. R. A. Ahmed și menținerea încheierii din data de 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. în temeiul art. 3002 Cpp, aceasta fiind legală și temeinică față de maniera concretă de săvârșire a faptei precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist.
Inculpatul K. R. A. Ahmed, personal dar și prin interpret, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, de 16 ani locuiește în România iar în toți acești ani nu a fost sancționat nici măcar cu o amendă administrativă. Solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece are trei copii în întreținere, va veni sărbătoarea Ramadanului și dorește să fie alături de familie. Învederează că se va prezenta în fața instanței de câte ori va fi chemat, lăsând la aprecierea instanței soluția se va da în cauză.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin încheierea de ședința din data de 15.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cornetu, în temeiul art.3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cpp, a mentinut starea de arest preventiv a inculpatilor:
K. R. A. AHMAD (fiul lui A. și M., născut la data de 28.10.1975 în Iordania, CNP -_, arestat în baza M.A.P. nr. 23/25.04.2013, deținut în arestul Penitenciarului Rahova) si D. C. (fiul lui F. si V., nascut la data de 09.11.1967 in ., CNP -_, arestat in baza MAP 24/25.04.2013, deținut în arestul Penitenciarului Rahova).
A respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea/tara formulate de inculpatii K. R. A. AHMAD si D. C., ca neîntemeiate și în baza art.1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului D. C., ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpații D. C. și K. R. A. Ahmad au fost obligati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.345/P/2013 din data de 20.05.2013 al Ministerului Public – P. de pe langa Judecatoria Cornetu s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpatilor K. R. A. AHMAD si D. C..
Prin incheierea din data de 25.04.2013 pronuntată in dosarul nr._ a Judecatoriei Cornetu s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpatilor K. R. A. AHMAD si D. C. pe o perioadă de 29 zile incepand cu data 25.04.2013 la data de 23.05.2013, inclusiv, reținandu-se ca sunt indeplinite conditiile art.143 Cpp, mandatele de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 148 lit. f Cpp (MAP nr.23/25.04.2013, inculpatul K. R. A. Ahmad) si (MAP nr.24/25.04.2013, inculpatul D. C.).
Inculpatul K. R. A. AHMAD a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 270 alin.3 ( contrabanda asimilata) rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit. a C.p. si prev. de art. 296 ind.1 alin.1 lit.1 din Legea 571/2003 cu aplic. art.41 alin.2 si art. 37 alin.1 lit. a C.p., ambele cu aplic. art.33 lit. a C.p., existând motive verosimile de a se crede că, în perioada martie – aprilie 2013 inculpatul K. R. A. Ahmad, personal si prin intermediul inculpatilor D. C. si Al Owe Ibrahim Ie a colectat, transportat, predat si vandut diverse cantitati de tigarete de provenienta din Ucraina in judetul Ilfov si in Bucuresti invinuitilor B. M. si B. R. V. cat si altor persoane.
Inculpatul D. C. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 270 alin.3 ( contrabanda asimilata) rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.41 alin.2 si prev. de art. 296 ind.1 alin.1 lit.1 din Legea 571/2003 cu aplic. art.41 alin.2, ambele cu aplic. art.33 lit.a C.p., existând motive verosimile de a se crede că, în data de 24.04.2013, dupa o intelegere prealabila cu inculpatul K. R. A. Ahmad, a transportat cantitatea de 185.400 tigarete avand aplicat timbru fiscal emis de autoritatile din Ucraina cu autoturismul marca Mercedes Sprinter cu numar de inmatriculare P.3830.AT, fiind depistat pe raza comunei Afumari, judetul Ilfov.
Potrivit art. 160b C.pr.pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanta de fond a constatat că presupunerea săvârșirii de către inculpati a faptelor pentru care au fost trimisi în judecată este susținută de procesul verbal de sesizare din oficiu (f.61 vol.I DUP), declaratiile inculpatilor (f.260, 262, 271, 273, 279 vol.I DUP), declarartiile invinuitilor (f.286, 295 vol.I DUP), plansele foto (f.68-101, 104-118, 157-181 vol.I DUP), procesele verbale de oprire in trafic a inculpatului D. C. (f.150, 153 vol.I DUP), procesul verbal de perchezitie domiciliara (f.220 vol.I DUP), declaratie martor (f.300 vol.I DUP), procesele verbale de redare convorbiri telefonice (f.64-71, 95-146 vol.II DUP), precum si de celelalte inscrisuri existente la dosar. A constatat de asemenea că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.148 lit. f C.p.p atât sub aspectul minimului de gravitate prevăzut de lege cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
În ceea ce a privit condiția ca lăsarea în libertate a inculpatilor să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. f Cpp, a fost desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt acuzati inculpatii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu s-a putut avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, atitudinea de recunoastere si regret a devinit irelevantă față de natura și gravitatea faptei, fiind vorba de o infracțiune intenționată, in forma continuata cu consecinte negative asupra bugetului de stat.
În egală măsură instanța a reținut că modul în care inculpatii au acționat denotă o lipsă totală de atașament pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, dar și un ridicat grad de potențial infractional.
Instanta a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpatilor nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
La acel moment procesual temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii privative de libertate nu s-au modificat și au impus în continuare privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.160 ind. b alin.3 C.p.p, motiv pentru care, instanta a menținut arestarea preventivă a inculpatilor K. R. A. Ahmad si D. C..
Pentru aceleasi considerente, a respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea/tara formulate de inculpati, considerand ca singura masura preventiva apta sa asigure buna desfasurare a procesului penal este masura arestarii preventive.
In ceea ce a privit cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul D. C., instanța de fond a constatat urmatoarele:
In sedinta publica din data de 12.07.2013, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar aratand ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a cererii cat si faptul ca cererea de liberare provizorie este intemeiata, neexistand date pentru neaplicarea acestei masuri conform art.160 ind.2 alin.2 C.proc.pen. În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 Cod procedură penală, raportat la pedeapsa stabilita de legiuitor pentru infractiunile retinute in sarcina sa, in sensul ca pedepsele pentru infractiunile savarsite cu intentie nu depasesc 18 ani. Pe fondul cererii se solicita a se observa ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de cooperare cu organele de urmarire penala, are un domiciliu stabil in localitatea Moldovita, judetul Suceava si o familie organizata, nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, iar persoanele fata de care s-a inceput initial urmarirea penala se afla in prezent cercetate in stare de libertate.
Asupra admisibilității în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond, verificand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, a constatat ca sunt indeplinite din punct de vedere formal conditiile pentru ca inculpatul sa poata beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar avand in vedere ca pedeapsa prevazuta de lege pentru faptele retinute in sarcina sa nu depaseste 18 ani.
In consecinta, instanta de fond a analizat daca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este intemeiata.
Potrivit art.160 C.p.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanta de judecata atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii, la cerere, cand sunt indeplinite conditiile prevazute in art.160alin.1 si 2 C.p.pen. Rezulta din interpretarea dispozitiilor legale ca instanta nu este obligata sa dispuna liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute in art.160 alin.1 si 2 C.p.pen, (acestea constituind conditii de admisibilitate in principiu) admiterea in fond a cererii ramanand la aprecierea instantei. Verificarea daca cererea de liberare provizorie sub control judiciar este intemeiata se face prin raportare la criteriile prevazute de art.143 C.proc. pen. si art.148 C.proc.pen. ce au condus la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Or, procedand la verificarea aspectelor mentionate anterior, instanta de fond a apreciat ca, desi cererea inculpatului a fost admisibila in principiu, scopul masurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar al acestuia, intrucat asigurarea bunei desfasurari a procesului penal impune judecarea in continuare a inculpatului in stare de arest, in conditiile in care subzista temeiurile de arestare prev. de art.148 lit. f C.proc.pen.
Instanta a avut in vedere natura si gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările în care este suspectat inculpatul a fi comis faptele, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatul ar fi acționat (după o înțelegere prealabilă, cu inculpatul K. R. A. Ahmad), natura relațiilor sociale lezate (relațiile sociale care implică respectarea regimului vamal), gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, impactul negativ puternic indus în cadrul comunității de comiterea unor astfel de fapte, cat si amploarea deosebita pe care a luat-o acest fenomen infractional si, nu in ultimul rand, urmările efectiv produse asupra bugetului de stat.
F. de infracțiunile prevazute de art.207 alin.3 ( contrabanda asimilata) rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art 41 alin.2 C.p. si art.296 ind.1 lit.1 din legea nr.571/2003 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. cu aplic. art.33 lit.a C.p.reținute în sarcina inculpatului, cât și față de modul de operare retinut in actele de urmarire penala, instanta a considerat ca nu au disparut temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive a inculpatului si ca punerea in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica prin crearea unui sentiment de temere si insecuritate in cadrul comunitatii, asa incat se apreciaza ca se justifica in continuare privarea lui de libertate.
A fost invocata situatia familiala a inculpatului. Faptul ca provine dintr-o familie organizata, are un domiciliu stabil si venituri obtinute in mod licit, cat și faptul că nu are antecedente penale nu justifica admiterea cererii intrucat acesta situatie preexista inainte de savarsirea infractiunilor, imprejurare ce nu l-a impiedicat pe inculpat sa savarseasca faptele, intrand . nu-i face cinste. Tocmai aceste aspecte trebuiau avute in vedere, usurinta cu care a aderat la grup si usurinta cu care a savarsit faptele retinute in sarcina sa.
Toate aceste aspecte au constituit in tot atatea argumente in sustinerea ideii ca in cauza nu au fost indeplinite conditiile cu privire la acordarea liberarii provizorii sub control judiciar, lasarea in libertate a inculpatului prezentand pericol pentru ordinea publica.
Cat a privit rezonabilitatea arestarii preventive, a fost indiscutabil ca, asa cum a statuat si Curtea Europeană a Drepturilor Omului (D, 27.august 1992, Tomasi c/G), „unul dintre factorii pertinenți care legitimează o lungă detenție preventivă îl reprezintă existența și persistenta unor indicii grave de vinovăție, respectiv o banuiala puternica de participare la savarsirea unei infractiuni grave.”
De asemenea, în raport de aceleasi exigente, nu a trebuit ignorata nici imprejurarea ca durata rezonabila nu se apreciaza in abstracto, ci raportat la complexitatatea cauzei, dar și la conduita autoritaților și părților. Ori cauza a fost de complexitate mărită, în ilicitul penal, fiind implicate mai multe persoane, inculpați în aceeași cauză. Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța a reținut că nu există oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate, masura arestării inculpatului fiind luată la data de 25.04.2013 și ca atare, perioada de arest preventiv nu este nerezonabilă.
Față de toate aspectele învederate, în baza art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală, instanța a respins cererea privind liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului D. C., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul K. R. A. Ahmed, cauza fiind înregistrată la data de 26.07.2013 pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală, sub nr._ .
Procedând, în baza art. 3002 C.p.p. rap. la art. 160b C.p.p., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului K. R. A. Ahmad, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.345/P/2013 din data de 20.05.2013 al Ministerului Public – P. de pe langa Judecatoria Cornetu s-a dispus trimiterea in judecată in stare de arest preventiv a inculpaților K. R. A. AHMAD si D. C..
Prin încheierea din data de 25.04.2013 pronunțată in dosarul nr._ a Judecătoriei Cornetu s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a inculpaților K. R. A. AHMAD si D. C. pe o perioadă de 29 zile începând cu data 25.04.2013 la data de 23.05.2013, inclusiv, reținându-se ca sunt îndeplinite condițiile art. 143 C.p.p., mandatele de arestare preventivă fiind emise pentru cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p (MAP nr.23/25.04.2013 – inculpatul K. R. A. Ahmad) si (MAP nr.24/25.04.2013 – inculpatul D. C.).
Inculpatul K. R. A. AHMAD a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 270 alin.3 ( contrabanda asimilata) rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.41 alin.2 si art.37 alin.1 lit.a C.p. si prev. de art. 296 ind.1 alin.1 lit.1 din Legea 571/2003 cu aplic. art.41 alin.2 si art. 37 alin.1 lit.a C.p., ambele cu aplic. art.33 lit.a C.p., existând motive verosimile de a se crede că, în perioada martie – aprilie 2013 inculpatul K. R. A. Ahmad, personal si prin intermediul inculpaților D. C. si Al Owe Ibrahim Ie a colectat, transportat, predat si vândut diverse cantitati de tigarete de provenienta din Ucraina in judetul Ilfov si in Bucuresti învinuiților B. M. si B. R. V. cat si altor persoane.
Inculpatul D. C. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 270 alin.3 ( contrabanda asimilata) rap. la art.274 din Legea nr.86/2006 cu aplic. art.41 alin.2 si prev. de art. 296 ind.1 alin.1 lit.1 din Legea 571/2003 cu aplic. art.41 alin.2, ambele cu aplic. art.33 lit.a C.p., existând motive verosimile de a se crede că, în data de 24.04.2013, dupa o intelegere prealabila cu inculpatul K. R. A. Ahmad, a transportat cantitatea de 185.400 tigarete avand aplicat timbru fiscal emis de autoritatile din Ucraina cu autoturismul marca Mercedes Sprinter cu numar de inmatriculare P.3830.AT, fiind depistat pe raza comunei Afumari, judetul Ilfov.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că măsura arestării preventive este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și la acest moment procesual.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că, în perioada martie – aprilie 2013 inculpatul K. R. A. Ahmad, personal si prin intermediul inculpaților D. C. si Al Owe Ibrahim Ie a colectat, transportat, predat si vândut diverse cantitati de țigarete de proveniența din Ucraina in județul Ilfov si in București învinuiților B. M. si B. R. V. cat si altor persoane.
Raportat la natura infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, intervalul de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul faptelor cu caracter infracțional reținute în sarcina sa dar și circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, în prezent fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile în care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad sporit de periculozitate ar fi cercetate în stare de libertate, instanța apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică. În ceea ce privește circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, acestea nu pot diminua pericolul concret pentru ordinea publică și vor fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei.
De asemenea, instanța reține că măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive cât și la atitudinea autorității judiciare care a desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
Aceasta soluție este în acord si cu prevederile din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care a subliniat că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, masurile privativa de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Pentru considerente expuse, instanța apreciază că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, astfel că va menține măsura arestării preventive a inculpatului K. R. A. Ahmad și pe cale de consecință va respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Cu privire la cererea de restituire a dosarului la organul de urmărire penală în vederea prezentării materialului de urmărire penală, Tribunalul reține că, potrivit art.332 alin 4 C.proc.pen. împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Prin Încheierea din 12.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cornetu, s-a respins cererea formulată, constatând că sesizarea s-a realizat în mod legal, conform art. 300 C.proc.pen. Având în vedere respingerea cererii de restituire a dosarului la organul de urmărire penală, Tribunalul constată caracterul inadmisibil al recursului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a dosarului la organul de urmărire penale, eventuale critici urmând a fi soluționate odată cu soluționarea recursului fondului cauzei, potrivit art.3851 C.proc.pen.
Cu privire la nerespectarea termenului prevăzut de art. 159 C.proc.pen. privind depunerea, de către procuror, a dosarului cauzei la instanța, împreuna cu propunerea de prelungire a arestării preventive, nu atrage nulitatea sesizării, deoarece nu este vorba despre un termen de decădere, ci de recomandare.
Conform art. 185 C.proc.pen., nerespectarea unui termen pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul dreptului si nulitatea actului făcut peste termen. Sesizarea instanței pentru prelungirea arestării preventive nu este însa un drept al procurorului, ci un act îndeplinit de acesta, o condiție esențiala pentru a se putea dispune prelungirea arestării preventive.
În ceea ce privește cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestului preventiv, Tribunalul constată caracterul nefondat al acesteia, întrucât nu subzistă nici unul din cazurile prevăzute de art. 140 C.proc.pen privind încetarea de drept a măsurii arestului preventiv iar, termenul de 5 zile prevăzut de art. 160 alin 1 C.proc.pen, privește ipoteza în care procurorul dispune prin rechizitoriu trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest preventiv, caz în care dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arest preventiv sau după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat K. R. A. Ahmad împotriva încheierii de ședința din data de 15.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul cuvenit interpretului autorizat de limba arabă, urmând a fi avansat si plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
In temeiul art.38515 pct.1 lit. b Cod procedura penala respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul - inculpat K. R. A. AHMAD (fiul lui A. și M., născut la data de 28.10.1975 în Iordania, CNP:_, arestat în baza M.A.P. nr.23/25.04.2013, deținut în Penitenciarului Rahova.
In temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
In temeiul art.190 Cod procedura penala, onorariul cuvenit interpretului autorizat de limba arabă se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica, astazi, 30.07.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
J. C. R. M. R. C. A. M.
GREFIER
A. V. F.
- Red. și tehnored. Jud. J.C/30.07.2013/2 ex.
- Jud. Cornetu – jud. C.D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 173/2013.... → |
|---|
