Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 78/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 78/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-07-2013 în dosarul nr. 1959/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALA NR.78/F
Ședința publică de la data de 26.07.2013
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: J. C.
GREFIER: B. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat prin procuror R. E..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată ( art.278 ind.1 C.p.p.) formulată de petenta S.C. Ț. L. IFN SA prin avocat C. E. C. în contradictoriu cu intimații . și C. M. B.- administrator al ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedură de citare nelegal îndeplinită cu intimatii prin restituirea citatiilor cu mentiunile „firme mutate”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei - plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată ( art.278 ind.1 C.p.p.) si stadiul procesual - fond și învederează faptul ca s-au efectuat verificari la ONRC din care reiese faptul ca adresa intimatei . este aceeasi, după care:
Tribunalul pune in discutia partilor exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov in solutionarea prezentei cauze.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicita admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov in solutionarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr._, petenta . SA prin avocat C. E. C., in contradictoriu cu intimatii . și C. M. B.- administrator al ., a solicitat desființarea rezolutiei nr.2464/P/2010 din data de 25.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de . si fata de intimatul C. M. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de incredere, prev. de art.213 alin.1 Cod Penal.
In motivare, s-a aratat in esenta ca prin rezolutia atacata organele de cercetare penala au retinut faptul ca litigiul este eminamente de natura civila, ca intre parti a existat un contract ale caror clauze nu au fost respectate, iar aceasta imprejurare angajeaza exclusiv raspunderea contractuala civila. contract civila. In urma analizarii probatoriului nu a rezultat o intentie frauduloasa sau folosirea vreunor manopere dolosive m intelesul legii penale, astfel incat situatia de fapt nu exceed sferei ilicitului civil.
Apreciaza petenta ca atat solutia pronuntata de catre procurorul de caz si de catre prim procuror sunt netemeinice si nelegale, fiind in contradictie evidenta cu starea de fapt ce trebuia retinuta in cauza, fiind rezultatul efectuarii unei activitati de urmarire penala superficiala in cauza si interpretarii eronate a dispozitiilor legale incidente.
Din analiza rezolutiei atacate, arata ca se poate observa ca in cauza au fost incalcate dispozitiile art. 202 C.proc.penala care impun organului de urmarire penala obligatia sa stranga toate probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia.
In cazul petentei, se arata ca este evident ca tocmai aceasta obligatie a fost incalcata de catre procurorul de caz, activitatea de urmarire penala fiind una superficiala, nici chiar din cuprinsul rezolutiei atacate nerezultand care ar fi acele acte premergatoare in baza carora a fost dispusa neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorii.
Referitor la teza potrivit careia fapta nu este prevazuta de legea penala, nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 10 lit.b, avand in vedere faptul ca petenta a dovedit ideplinirea tuturor elementelor constitutive ale infractiunii de abuz de incredere.
Prin urmare, arata ca organele de cercetare penala au pronuntata o sotutie care pe langa faptul ca este motivata formal fara sa aiba in vedere actele existente la dosar si probele administrate de subscrisa in cauza, nu au efectuat nici un act de cercetare in cauza.
In acest sens, in ceea ce priveste infractiunea de abuz de incredere sub aspectul laturii obiective, aceasta se poate savarsi prin insusire, dispunere pe nedrept sau prin refuzul de a restitui bunul, elemente care in speta nu se poate sustine ca nu subzista.
Se mai arata ca este evident ca, in ceea ce priveste subzistenta laturii obiective si subiective a infractiunii, ne aflam in prezenta unui refuz de restituire a bunului aflat in proprietatea se Tiriac Lesing IFN SA, faptuitorul fiind somat in numeroase randuri sa restituie bunul de fiecare data acesta refuzand ca urmare a rezilierii contractului de leasing.
Potrivit somatiilor adresate de catre petenta si clauzelor contractuale, in cazul rezilierii contractului de leasing (conform art.15 din contract) utilizatorul avea obligatia de restituire a bunului, astfel incat desi acestuia i-a fost reziliat contractul de leasing si a fost notificat prin notificarea de reziliere si de obligatia de a restitui bunul ce face obiectul contractului de leasing, bunul nu a restituit nici pana in prezent.
In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de inselaciune, arata ca nu se poate sustine faptul ca in cauza nu sunt indeplinite elementele constitutive, de vrem ce a rezultat in mod clar ca faptuitorul a actionat in scopul fraudarii petentei, de vreme ce a achitat avansul pentru a putea intra in posesia autoturismului si un numar de cateva rate, pentru ca, ulterior,sa instraineze autoturismul in Republica M..
Se arata ca, procedand astfel, faptuitorul a creat in sarcina petentei un prejudiciu total de 135.127,27 RON, determinat de cuantumul sumei care era de achitat in vederea acoperirii integrale a valorii autoturismului, suma pe care subscrisa a achitat-o integral catre fumizorul autoturismului.
Practic, faptuitorul a urmarit achizitionarea unui autoturism a carui valoare totala a fost de peste 60.000 de Euro, la o suma mult mai mica decat valoarea reala a acestuia, pentru ca ulterior autoturismul sa nu mai poata fi identificat, fiind instrainat si inmatriculat, din informatiile pe care le detinem, in Republica M..
Precizeaza petenta ca superficialitatea si subiectivismul organelor de urmarire penala sunt cu atat mai evidente cu cat acestia nu au efectuat nici un act de cercetare penala in cauza, nu au audiat nici faptuitorii si nici partea vatamata, nu au implementat bunul in sistemul furturi auto, nu au efectuat nici un act de cercetare in vederea identificarii si restituirii bunului proprietate . SA.
Mai mult decat atat, organele de cercetare penala au la cunostiinta faptul ca bunul se afla in Republica M., inmatriculat cu acte false pe numele altei persoane, fiind inadmisibil ca in cauza de fata sa considere ca este vorba de un simplu litigiu civil, de vrem ce intentia faptuitorului a fost clara, a achitat avansul si cateva rate si ulterior a vandut bunul in baza unor ducumente falsificate ..
Prin urmare, se arata ca in cauza putem discuta de savarsirea infractiunii de abuz in serviciu si inselaciune, de vereme ce organele de politie au la cunostiiinta de savrasirea infractiunii de abuz de incredere, inselaciune, fals in inscrisuri sub semnatura privata savarsite de faptuitori, insa nu efectueaza nici un acte de cercetare penala in acest sens, considerand ca in cauza nu a fost savarsita nici o infractiune.
Avand in vedere aceste aspecte, mentioneaza ca este evident faptul ca nu poate fi pusa in discutie lipsa vreunui element constitutiv al infractiunii de abuz de incredere, sau de inselaciune, devreme ce contractul de leasing a fost reziliat, faptuitorul nu si-a achitat debitul restant, a fost instiintat de rezilierea contractului si de obligatia de restituire a bunului, luand la cunostiinta de aceste obligatii insa a refuzat restituirea bunului. Totodata, faptuitorul a actionat cu intentia de fraudare a societatii de leasing, achitand doar avansul si cateva rate, ulterior instrainand bunul fara acordul proprietarului si in baza unor documente false ..
Dintr-o alta perspectiva, se mai arata ca nu se poate sustine ca in cauza ar fi vorba de un litigiu civil, intrucat faptuitorul nu mai are nici un titlu in baza caruia ar detine bunul, de vreme ce acestuia, asa cum am precizat i-a fost reziliat contractul de leasing de mai bine de un an si jumatate si nici pana in prezent nu a restituit bunul proprietate . SA pe are il detine pe nedrept.
Avand in vedere aceste aspecte, arata petenta ca este evident faptul ca nu poate fi pusa in discutie rezolvarea aspectelor semnalate pe calea unei actiuni civile, intrucat daca am accepta o asemena teza, dispozitiile art.213 C.penal si 215 C.penal nu si-ar mai gasi aplicabilitatea, infractiunile in discutie avand o latura obiectiva de
sine statatoare ce nu poate fi asimilata unor situatii ce ar genera un litigiu civil pe de o parte, iar pe de alta parte atat timp cat potrivit dispozitiilor arte 8 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing ,contractele de leasing sunt titluri executorii, nu se mai impune astfel interventia instantelor civile, fiind lipsit de interes un asemenea demers juridic, atat timp cat prin efectul legii detinem un titlu executoriu impotriva debitoarei.
In acest sens, arata ca P. de pe langa Judecatoria Medgidia, . a statuat ca o clauza contractuala nu poate inlatura raspunderea penala pentru comiterea unei fapte penale iar clauzele contractului de leasing nu pot fi interpretate in sensul inexistentei unei fapte penale, din moment ce la data refuzului de a restitui bunul in litigiu, contractul era reziliat.
Pentru aceste motive solicita petenta, in temeiul dispozitiilor art. 278" alin.8 lit.b C.proc.penala, admiterea plangerii desfiintarea ordonantei atacate, trimiterea cauzei la parchet in vederea inceperii urmaririi penale fata de faptuitorii ., cu sediul in Popesti Leordeni, ., jud. Ilfov, avand Nr.Reg..; CVI R_ precum si impotriva administratorului C. M. - B. pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta de dispozitiile art.213 C.penal., si infractiunii de inselaciune, in cauza impunandu-se ca organul de cercetare penala sa completeze probatoriul existent in cauza, cu audierea partii vatamate si a faptuitorului, sa stabileasca in raport de data la care faptuitorul a fost notificat si i s-a cerut in mod expres sa restituie autoturismul. totodata modalitatea cum a fost instrainat autotursimul.
In subsidiar, in masura in care instanta apreciaza ca probele existente la dosar sunt suficiente. in temeiul dispozitiilor art. 2781 alin.8 lit. c . solicita admiterea plangerii si retinerea cauzei spre judecare in complet legal constituit pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prevazuta de dispozitiile arte213 C.penal si infractiunii de inselaciune, fapta prevazuta si pedepsita de dispozitiile art. 215 C.penal.
Deliberând, cu privire la excepția invocată din oficiu, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov – Secția Penală, la data de 29.05.2013, petentul . SA a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 25.09.2012 emisă în dosarul cu nr 2464/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de . și C. M. B. sub aspectul comiterii infracțiunii prev și ped de art 213 C:pen.
La termenul de astazi, 26.07.2013, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov.
Analizând actele si lucrarile dosarului, cu privire la excepția necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov, instanța constată că această excepție este întemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Astfel, față de art.278 ind.1 alin.1 Cod procedură penală, se constată că orice plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată trebuie să fie judecată de către instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Raportând acest text de lege la dosarul în speță, se constată că în dosarul de față procurorul de caz a pronunțat o soluție de netrimitere în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213 C.pen, infracțiune pentru care instanța căreia îi reveni competența să judece cauza în fond este Judecatoria, conform art. 25, art.27 pct.1 și art.28 ind.1 pct.1 din Codul de procedură penală .
In consecinta, se constata ca in cauza competenta materiala revine Judecatoriei.
Sub aspectul competentei teritoriale urmează sa se aibă in vedere dispozițiile art. 30 Cod proc. penală, competenta teritoriala revenind în speță Judecătoriei Cornetu.
In raport cu acestea, văzând si dispozițiile art. 39 alin. 1 Cod procedura penala, art. 42 Cod procedura penala și art. 278 ind.1 alin. 1 Cod procedură penală, prezenta instanța urmează sa admită excepția necompetentei materiale, invocata din oficiu, urmând sa decline competenta de soluționare in favoarea Judecătoriei Cornetu.
In raport cu soluția data, conform art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
În baza art.39 Cod procedura penala, admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului Ilfov.
În baza art. 42 Cod procedura penala raportat la art.278 ind.1 alin.1 Cod procedură penală declină competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Cornetu.
În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26.07.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
J. C. B. I.
Red.si tehnored Jud.J.C./26.07.2013/2.ex
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
