Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 315/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-06-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.315/C
Ședința publică din data de 11.06.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul D. N., împotriva sentinței penale nr. 806 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, condamnatul D. N. a fost reprezentat de av.of.Z. A. D., conform delegației avocațiale aflată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că petentul D. N., a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și o cerere prin care solicită să se ia act de retragerea prezentei contestații învederând că nu a fost formulată de el, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. Z. A. D., având cuvântul în apărarea condamnatului D. N., solicită să se ia act de înscrisul depus de petent la dosar și să se dispună în consecință.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită să se ia act de cererea depusă de petent la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 806 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea.
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 18.07.2015.
Petentul condamnat D. C. N. a fost obligatla plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul condamnat D. N. a solicitat (contestând procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate) liberarea sa condiționată.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut din procesul verbal nr. 11/19.03.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată, care însoțește cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, că deținutul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 12.02.2013 și va expira la data de 11.11.2017, transformate în zile pedepsele sunt egale cu 2922 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1948 zile. Deținutul a executat de la data de 12.02.2013 până la data de 19.03.2015, în total 1954 de zile, fiind la prima analiză a comisiei.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a propus amânarea 6 luni.
Analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei petentul a avut un comportament relativ necorespunzător, fiind recompensat de 8 ori dar și sancționat disciplinar de 3 ori pe perioada detenției.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat, în acord cu comisia de propuneri din cadrul PNT Jilava, că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu a fost suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei.
Instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind și prima analiză a comisiei.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 18.07.2015 termen pe care l-a apreciat ca suficient pentru a se verifica din nou dacă comportamentul petentului a fost continuat sau s-a schimbat, ținând cont de comportamentul necorespunzător avut pe perioada detenției, de numeroasele antecedente penale si de pedeapsa ce o are de executat.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul D. N. aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 22.05.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul D. N. a fost condamnat de Tribunalul Ilfov, prin sentința penală nr.324/2014, la 8 ani închisoare, pentru tâlhărie prev. de art. 211 C.pen.; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (1948 zile închisoare), până la data de 19.03.2015 având executate 1954 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 11/ 19.03.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, ca a avut un comportament necorespunzător, că nu a fost selecționat să desfășoare activități productive din motive medicale, că a fost sancționat disciplinar de 3 ori, de 2 ori cu suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri pentru deținerea de obiecte interzise-telefon mobil și o dată cu avertisment pentru lovirea altui deținut, dar și recompensat de 2 ori pentru prevenirea unor situații de risc, iar începând cu anul 2014, deținutul și-a revizuit comportamentul, în sensul că a respectat prevederile Regulamentului de ordine interioară, s-a implicat activ în programele și activitățile de educație și asistență psihosocială la care a participat, fiind recompensat de 5 ori, de 3 ori cu suplimentarea drepturilor și de 2 ori cu ridicarea unei sancțiuni aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a constatat că deținutul are o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență și care denotă perseverență infracțională; totodată s-a apreciat că prezintă un potențial agresiv latent, putând dezvolta situațional comportamente heteroagresive, un nivel instructiv-educativ scăzut, dezvoltarea cognitivă fiind corespunzătoare nivelului de instruire școlară; de asemenea, interviul l-a prezentat ca fiind o perosană care manifestă interes pentru participarea la activități de educație și asistență psihosocială, fără manifestări psihocomportamentale dezadaptative, comportamentul vizibil este adaptat normelor carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul D. N. este cunoscut cu antecedente penale, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator; pe de altă parte, se va avea în vedere că petentul- condamnat D. N. a avut un comportament necorespunzător pe perioada detenției.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
Pe de altă parte, Tribunalul nu poate primi susținerea condamnatului D. N. că nu el este cel care a formulat prezenta contestație în condițiile în care, pe dovada de primire a sentinței penale pronunțată de Judecătoria Sector 4, în prezența unui angajat al penitenciarului a atestat, prin semnătură, că a luat la cunoștință în data de 08.04.2015 și, totodată, că înțelege să conteste hortărârea instanței de fond.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. N., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. N., fiul lui C. și E., născut la data de 14.01.1973 împotriva sentinței penale nr. 806 din data de 01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Sentința nr. 126/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 684/2015.... → |
|---|
