Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5433/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.218/C
Ședința publică din data de 16.04.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul B. V. G., împotriva sentinței penale nr. 519 din data de 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul B. V. G., aflat in stare de detenție, asistat de av.of. Ș. P., care depune la dosar delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. Ș. P., având cuvântul în apărarea condamnatului B. V. G., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. solicită admiterea contestatiei formulata de petent împotriva sentinței penale nr. 519 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, arătând că sunt îndeplinite condițiile pentru liberare, respectiv a executat fracția cerută de lege și a avut un comportament corespunzător pe perioada detenției.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestatiei ca nefondata, apreciind ca sentința penala nr. 519 din data de 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, contestată, este legala si temeinica, apreciind că a fost amânat în mod justificat de către Comisia din penitenciar, că a avut un comportament necorespunzător, că numărul de sancțiuni este egal cu cel al recompenselor, și participarea la activitățile desfășurate în cadrul locului de deținere a fost una minima; de asemenea, solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.
Condamnatul B. V. G., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, arată că regretă săvârșirea faptei și este bolnav.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 519 din data de 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat B. V. G..
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 04.05.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din C. p. p. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Măsura dispusă a fost comunicată Administrației locului de deținere.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 10.02.2015 petentul condamnat B. V. G. a contestat procesul verbal al comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 106/2013 a Judecătoriei B. V., petentul B. V. G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat (MEPI nr. 177/2013).
Potrivit procesului-verbal nr. 5/05.02.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea in liberate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București, petentul a început executarea pedepsei la data de 08.03.2013 și va expira la termen, la data de 07.09.2015, transformată în zile pedeapsa este egală cu 914 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie sa execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 609 zile, din care, în cazul în care muncește 152 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 457 zile efectiv executate.
Petentul condamnat a câștigat si executat la data analizei în comisie în total 700 zile, fiind la a doua analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat, și a dispus amânarea pe un termen de 3 luni, dată fiind lipsa dovezilor temeinice de îndreptare.
În primul rând, analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța a retinut că, potrivit art. 59 din Vechiul Cod penal, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracțiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor în muncă și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Astfel, trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 din N.C.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că deși petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată (in luna ianuarie 2015), dar și recompensat o dată, aspecte care nu reprezintă însă, în opinia instanței, date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat, că participarea la programe și activităti educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale si nicidecum nu pot duce la concluzia existentei unor dovezi temeinice de îndreptare. Astfel, este evident ca încă nu a reușit sa conștientizeze gravitatea faptelor sale si sa isi conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 din vechiul C. pen.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 C.p.p., a fost respinsă ca nefondată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul B. V. G., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 16.03.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul B. V. G. a fost condamnat de Judecătoria Sector 4 București, prin sentința penală nr.106/2013, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 209 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (609 zile închisoare), până la data de 05.02.2015 având executate 700 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 5/ 05.02.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, ca a avut un comportament necorespunzător, că a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, că nu a fost selecționat să presteze activități productive, că a fost sancționat disciplinar o dată pentru nerespectare R.O.I. (fumat în camera de deținere) iar pentru implicarea în cadrul activităților de reintegrare socială a fost recompensat o dată cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită.
Sub aspectul profilului psihologic, s-au identificat o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; nivel de dezvoltare intelectuală corespunzător nivelului de instruire școlară; abilități de comunicare la un nivel mediu; sferă restrânsă de interese și preocupări; conduită oscilantă pe durata executării pedepsei; potențial mediu de adaptare la condițiile vieții carcerale.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța trebuie să stabilească dacă acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate, tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art. 100 C.pen., a fost realizat.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, că îndreptarea și reeducarea acestuia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
În condițiile în care condamnatul H. Louis se află la prima analiză a situației sale juridice în cadrul Comisiei de Liberare condiționată din cadrul penitenciarului, iar pe durata desfășurării pedepsei a fost sancționat disciplinar de 2 ori pentru abateri foarte grave, respective nerespectarea ROI și atitudine necuviincioasă față de cadre, nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea acestuia și că acesta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. V. G., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. V. G., fiul lui Ș. și F., născut la data de 21.06.1974 împotriva sentinței penale nr. 519 din data de 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. pr. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul ILFOV | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 234/2015.... → |
|---|
