Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 220/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 5448/4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 220/C
Ședința publică din data de 16.04.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M. .
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul M. R., împotriva sentinței penale nr. 480 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul M. R., aflat in stare de detenție, asistat de av.of. Ș. P., care depune la dosar delegația avocațială nr._/2015.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul M. R. depune la dosar copie a diplomei de participare la frecvența la cursurile biblice în Penitenciarul Jilava.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. of. Ș. P., având cuvântul în apărarea condamnatului M. R., în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. solicită admiterea contestatiei formulata impotriva sentinței penale nr. 480 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, arătând că petentul a îndeplinit condițiile cerute de lege pentru liberare.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestatiei ca nefondata, apreciind că sentința penala nr. 480 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ contestată, este legală si temeinică, având în vedere că petentul a participat la un număr redus de programe educaționale, că a fost selecționat să participe la activitățile productive însă a fost ulterior retras; de asemenea, arată că este recidivist, că a mai beneficiat de 4 ori de liberare și se află la prima analiză.
Condamnatul M. R., acordându-i-se cuvântul, solicită admiterea contestației, aratând că a muncit și a fost amânat fără niciun motiv.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 480 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat Mustata R., formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare la data de 04.06.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Sub nr._ a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe propunerea de acordare a beneficiului liberarii condiționate formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București Jilava a petentului condamnat Mustata R..
În procesul-verbal nr. 05/05.02.2015 întocmit de Comisia de propuneri, se reține că executarea acestei pedepse a început la data de 16.03.2013 și urmează să expire la data de 15.03.2016, pedeapsa fiind egala cu 1096 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 730 zile de închisoare, din care, în cazul în care muncește 182 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 548 de zile efectiv executate.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 734 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la prima analiză.
În primul rând trebuie observat că instanța urmează a face aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament bun, nefiind sancționat disciplinar. Totuși, instanța a reținut că petentul a obținut până în prezent doar două recompense deși a fost depus în penitenciar în luna martie a anului 2013 și a participat la un număr foarte redus de programe educationale organizate la locul de deținere. Mai mult, instanța a observat că, potrivit caracterizării, deși petentul a fost selecționat să presteze activități productive ulterior a fost retras de la punctul de lucru din cauza absențelor nemotivate și repetate. Totodată, instanța a avut în vedere că petentul este recidivist, fiind condamnat de nenumărate ori în trecut pentru infracțiuni de aceeași natură cu cea pentru care execută pedeapsa în prezent. De altfel, instanța nu a putut să nu remarce că petentul a beneficiat de liberare condiționată de nu mai puțin de patru ori, însă a continuat pe drumul infracțional cu o perseverență deosebită. Aceste aspecte coroborate cu lipsa dovezilor temeinice de indreptare conduc la concluzia ca petentul nu este inca pregatit pentru reinsertia in societate.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzator nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Ori așa cum am arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal, condamnatul Mustata R., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 16.03.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
Incidența noilor dispoziții legale în materie, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii 286/2009, face ca determinarea legii penale aplicabile să se efectueze potrivit prev. art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 6 C. pen., independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Prin urmare, legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă, în același sens statuând Curtea Constituțională prin decizia nr. 214/ 16.06.1997 și ÎCCJ prin Decizia nr. XXV/ 2007 de recurs în interesul legii.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul Mustata R. a fost condamnat de Judecătoria Sector 3 București, prin sentința penală nr.844/2013, la 3 ani închisoare, pentru furt calificat prev. de art. 209 C.pen. din 1969; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (730 zile închisoare), până la data de 05.02.2015 având executate 734 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 5/ 05.02.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, că a participat la activitățile de educație și asistență psihosocială organizate la nivelul secției de deținere, că a fost selecționat să presteze activități productive atât în interiorul locului de deținere cât și în exterior, în perioada august 2013-septembrie 2014, ulterior fiind retras de la punctul de lucru datorită absențelor nemotivate și repetate iar pentru stăruința în muncă a fost recompensat de două ori și nu a fost sancționat disciplinar pe parcursul executării pedepsei.
Sub aspectul profilului psihologic, la data evaluării nu au fost identificate riscuri pentru subdomeniile asistenței psihologicegenerale și specifice; potențial mediu de adaptare la normele vieții carcerale; nu necesita asistență psihologică.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Or, față de împrejurarea ca petentul Mustata R. este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator; pe de altă parte, se va avea în vedere că petentul- condamnat Mustata R. a avut un comportament necorespunzător pe perioada detenției, acesta deși a fost selecționat să presteze activități productive ulterior a fost retras de la punctul de lucru din cauza absențelor nemotivate și repetate, precum și faptul că a mai beneficiat anterior de patru ori liberare condiționată a perseverat în comiterea de infracțiuni.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional, ținând seama și de faptul că acesta este recidivist.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. R., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 100 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. R., fiul lui E. și D., născut la data de 22.01.1979 împotriva sentinței penale nr. 480 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. pr. pen., suma de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 199/2015.... → |
|---|
