Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 29-05-2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV-SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 301/C
Ședința publică din data de 29.05.2015
TRIBUNALUL constituit din:
PREȘEDINTE: G. C.
GREFIER: C. I. R.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul – inculpat F. C. S. împotriva încheierii de ședință din data de 18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul F. C. S. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat G. M., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie . nr._/2015, atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul și stadiul procesual al cauzei – contestație privind verificarea măsurii preventive (art. 206 NCPP), după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul, față de dispozițiile art. 206 Cod Procedură Penală, acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Av. G. M., având cuvântul în apărarea inculpatului F. C. S., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale din data de 18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ 15, și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsurii.
Concluzionând, solicită în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, dacă instanța apreciază că se impune cercetarea inculpatului având o măsură preventivă luată în sarcina sa, solicită, în temeiul art. 242 alin. (2) rap. la art. 206, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b sau d, respectiv cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului P. având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că încheierea penală din data de 18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ 15 este legală și temeinică, raportat la circumstanțele și împrejurările săvârșirii infracțiunilor.
Contestatorul - inculpat F. C. S., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 18.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, Judecătoria Cornetu a dispus următoarele:
În baza art. art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 243 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului minor F. C. S..
În baza art. 208 alin. 3 raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. C. S. (fiul lui natural și I. N., născut la data de 11.02.1998 în București, CNP_) deținut în Penitenciarul Tichilești în baza M.A.P. nr. 8/U.P. din 20.01.2015 emis de Judecătoria Cornetu.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
S-a respins cererea formulată de inculpatul F. C. S., prin avocat din oficiu, de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.02.2015 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ 15, rechizitoriul nr. 382/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care a fost trimis în judecată a inculpatului minor F. C. S., sub aspectul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193, alin. 1 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin 1, alin 3 lit. b), lit. c) Cod penal și proxenetism, prev. de art. 213, alin. 1, 2, 3 din CP, cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 113 și următoarele Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în perioada 09.01-16.01.2015 numita D. S., în vârstă de 15 ani, a fost lipsită de libertate de către inculpatul F. C. S. care, prin constrângere fizică, a obligat-o să întrețină acte sexuale cu diferite persoane de sex masculin, în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine, punând în pericol sănătatea victimei, faptele fiind comise la locuința situată în orașul P., ., județul Ilfov.
În cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cornetu, prin încheierea penală nr. 10 din data de 20.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și a arestarea preventivă a inculpatului F. C. S., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20.01.2015 până la data de 18.02.2015, inclusiv.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 Cod procedură penală, existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatului ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat, raportat la materialul probator administrat, respectiv: proces-verbal de sesizare (f.18 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (f.34-43 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate D. S. (f.20-31 d.u.p.); declarațiile martorilor P. D. F., D. I. D., C. F. R., D. E., I. Ș. D. C., D. G., V. I. E. (f.44, 45, 48-50, 53-58, 60, 61, 63, 64, 66-68, 69, 70 d.u.p.); declarațiile inculpatului F. C. S., care recunoaște săvârșirea faptelor însă într-o modalitate prin care le atenuează gravitatea.
Așadar, din mijloacele de probă indicate anterior Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat suspiciunea rezonabilă că inculpatul F. C. S. a comis faptele care îi sunt imputate, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit aceste infracțiuni.
Prin urmare, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că datele și informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabilă”, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit această faptă.
În aceeași ordine de idei, judecătorul a apreciat că sunt întrunite exigențele art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării, anchetatorii să aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale, obiectul preocupărilor, pe parcursul privării de libertate fiind acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării (în acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Judecătorul de drepturi și libertăți a mai avut în vedere periculozitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, dată de împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor (– inculpatul a determinat-o pe minora D. S. (15 ani), prin constrângere, să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane, obținând pentru sine în schimbul serviciilor diferite sume de bani, a lipsit-o de libertate o perioadă lungă de timp (09.01-16.01.2015), îngrădindu-i astfel libertatea de mișcare; persoana vătămată a fost supusă unor suferințe fizice repetate, fiind lovită de către inculpat în zona feței și a corpului; persoana vătămată a ingerat o soluție de curățat gresia, pentru a se sinucide) de natura și gravitatea infracțiunilor imputate, având în vedere că infracțiunile de reținute, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv libertății persoanei, bunelor moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, libertate sexuală, demnitatea și integritatea corporală a persoanei. În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui flagel social, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului minor, judecătorul de drepturi și libertăți a arătat că, deși detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional (art.243 alin.2 C.pr.pen.), starea de libertate fiind starea normală, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului aprecierea se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”.
Prin urmare, la acel moment procesual a considerat că interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.
Judecătorul a mai remarcat că, deși inculpatul are o vârstă fragedă (17 ani), a recunoscut faptele comise și nu are antecedente penale, aceste aspecte nu constituie o garanție în sine a lipsei de pericol pentru ordinea publică, dimpotrivă existența stării de pericol este demonstrată de condițiile concrete în care s-a comis fapta, de modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii presupus a fi săvârșite, consecințele produse, precum și temeritatea de care a dat dovadă inculpatul care, deși minor, a hotărât să tâlhărească o persoană, toate alături de rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor.
Prin prisma împrejurărilor relatate anterior, judecătorul a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate în acel moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
În consecință, în baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora și a circumstanțelor personale, Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că privarea de libertate a inculpatului, care are vârsta de 17 ani, nu este disproporționată în raport de scopul măsurii (prevenirea repetării comportamentului infracțional și buna desfășurare a procesului penal).
Prin încheierea penală nr. 19 din data de 23.01.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost respinsă contestația inculpatului F. C. S. formulată împotriva încheierii din data de 20.01.2015 a Judecătoriei Cornetu.
La data de 11.02.2015, prin rechizitoriul nr. 382/P/2015, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul F. C. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193, alin. 1 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin 1, alin 3 lit b), lit c) Cod penal și proxenetism, prev. de art. 213, alin. 1, 2, 3 din CP, cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 113 și următoarele Cod penal.
Prin încheierea din data de 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 15 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a fost menținută această măsură.
Prin încheierea nr. 19/23.02.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost respinsă contestația formulată de către inculpatul F. C. S. împotriva încheierii din 12.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu.
Prin încheierea din data de 27.02.2015 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cornetu s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Prin încheierea din data de 19.03.2015 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Cornetu s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și s-a dispus începerea judecății.
Prin încheierea din data de 24.03.2015 instanța a menținut măsura arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art. 362 Cod procedură penală instanța de judecată are obligația de a verifica din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, Judecătoria a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestării preventive a inculpatului nu au încetat, subzistând și la acest moment procesual probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul F. C. S. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că, în perioada 09.01-16.01.2015 numita D. S., în vârstă de 15 ani, a fost lipsită de libertate de către inculpatul F. C. S. care, prin constrângere fizică, a obligat-o să întrețină acte sexuale cu diferite persoane de sex masculin, în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine, punând în pericol sănătatea victimei, faptele fiind comise la locuința situată în orașul P., ., județul Ilfov.
În acest sens sunt declarațiile: procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarațiile persoanei vătămate D. S., declarațiile martorilor P. D. F., D. I. D., C. F. R., D. E., I. Ș. D. C., D. G., V. I. E., declarațiile inculpatului F. C. S., care recunoaște săvârșirea faptelor însă într-o modalitate prin care le atenuează gravitatea.
Totodată, s-a constatat că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul F. C. S. sunt, pe de o parte, pedepsite cu închisoarea de 5 ani sau mai mare, iar, pe de alta, cu referire la cea de lipsire de libertate în mod ilegal, aceasta este înscrisă în categoria infracțiunilor pentru care nu este necesar un anumit cuantum al pedepsei.
De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă a fost luată cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatului i-a fost asigurată asistența juridică, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și au avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor, fiind de asemenea prezent la soluționarea propunerii de arestare preventivă și asistat de avocat.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului minor, judecătorul a constatat că, deși detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional (art.243 alin.2 C.pr.pen.), starea de libertate fiind starea normală la acel moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în cursul procesului penal.
Existența stării de pericol, așa cum a aceasta a fost analizată de către judecătorul de drepturi și libertăți, este demonstrată de condițiile concrete în care s-a comis fapta, de modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi fost săvârșite, consecințele produse, precum și temeritatea de care a dat dovadă inculpatul care, deși minor, a hotărât să lipsească de libertate o persoană minoră și să o determine să întrețină relații sexuale contra cost cu diferite persoane, toate alături de rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor.
Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției provizorii, raportat la circumstanțele speciale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, așa cum au fost redate mai sus, raportat la pericolul de repetare a faptelor de natura celor în cauză, la gravitatea acuzației, la persoana inculpatului și la starea incipientă a procesului penal, judecătorul a reținut în continuarea caracterul rezonabil al acesteia (cauza Pantano c. Italiei), constatându-se un echilibru între protejarea interesul general privind buna desfășurare a procesului penal și cel individual al inculpatului privind protejarea libertății (cauza Letellier c. Franței).
În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul F. C. S., prin avocat din oficiu, de revocare a măsurii arestării preventive, instanța a apreciat următoarele:
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
De asemenea în raport de prevederile art. 5 par 1 lit. c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane se poate dispune daca acuzatul a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Ulterior, în decizii de speță CEDO a statuat ca privarea de libertate a unei persoane poate fi justificată în scopul apărării ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, respectiv pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel, pentru a se putea dispune în primul rând revocarea măsurii preventive, este necesar ca față de momentul luării măsurii privative de libertate să fi intervenit împrejurări noi de natură a cataloga ca nelegală arestarea preventivă sau temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii să fi încetat.
Judecătorul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului F. C. S. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 223 Cod procedură penală, existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că acesta ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat, așa cum a apreciat instanța de control judiciar cu ocazia soluționării contestației declarate de către inculpat și judecătorul de cameră preliminară cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive, iar lăsarea sa în libertate ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, concluzii rezultate în urma evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia.
În ceea ce privește anumite împrejurări noi de natură a cataloga ca nelegală arestarea preventivă a inculpatului F. C. S., instanța a constatat că, dat fiind stadiul incipient al procesului penal, nu au apărut elemente care nu existau la momentul privării de libertate a inculpatului, neputându-se astfel vorbi despre o schimbare a temeiurilor inițiale.
Dacă nu se poate vorbi despre temeiuri noi sau o schimbare a temeiurilor inițiale, care au fost constatate ca legale și temeinice și verificate inclusiv de instanța de control judiciar, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru derularea în bune condiții a prezentului proces penal, față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, precum și față de caracterul rezonabil al duratei detenției, cu atât mai mult nu se poate constata că nu mai există temei care să justifice menținerea măsurii preventive luată față de inculpat.
Pentru aceste motive, în baza art. art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 243 Cod procedură penală instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului minor F. C. S..
În baza art. 208 alin. 3 raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. C. S. deținut în Penitenciarul Tichilești în baza M.A.P. nr. 8/U.P. din 20.01.2015 emis de Judecătoria Cornetu.
Măsurile dispuse au fost comunicate administrației locului de deținere.
A respins cererea formulată de inculpatul F. C. S., prin avocat din oficiu, de revocare a măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul F. C. S., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 22.05.2015.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.pr.pen., Tribunalul va respinge contestația formulată de F. C. S., având în vedere următoarele considerente:
În acord cu prima instanță, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a contestatorului-inculpat F. C. S. se mențin. Astfel, conform art. 223 C.p.p. există în cauză probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că infracțiunile au fost săvârșite de inculpat, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de sesizare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarațiile persoanei vătămate D. S., declarațiile martorilor P. D. F., D. I. D., C. F. R., D. E., I. Ș. D. C., D. G., V. I. E., declarațiile inculpatului F. C. S..
Tribunalul mai constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel cum acesta a fost reținut de judecătorul care a luat măsura arestării preventive, iar conform art. 202 C.p.p., poate fi dispusă dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Având în vedere situația de fapt ce se conturează până în prezent din probele administrate în cadrul urmăririi penale, natura faptelor pentru care este acuzat inculpatul F. C. S., respectiv acesta este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193, alin. 1 Cod penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin 1, alin 3 lit b), lit c) Cod penal și proxenetism, prev. de art. 213, alin. 1, 2, 3 din CP, cu aplicarea art. 38, alin. 1 Cod penal, raportat la art. 113 și următoarele Cod penal, împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor (– inculpatul a determinat-o pe minora D. S. (15 ani), prin constrângere, să întrețină relații sexuale cu mai multe persoane, obținând pentru sine în schimbul serviciilor diferite sume de bani, a lipsit-o de libertate o perioadă lungă de timp (09.01-16.01.2015), îngrădindu-i astfel libertatea de mișcare; persoana vătămată a fost supusă unor suferințe fizice repetate, fiind lovită de către inculpat în zona feței și a corpului; persoana vătămată a ingerat o soluție de curățat gresia, pentru a se sinucide), instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi perturbată în cazul în care inculpatul ar fi judecat în stare de libertate, tribunalul apreciind, în acord cu prima instanță, că măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu nu conferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului penal nu ar putea fi perturbată sub acest aspect.
Analizând posibilitatea luării față de inculpatul F. C. S., a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea inculpatului, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, Tribunalul constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, astfel că va respinge ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, respectiv controlul judiciar formulată de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul, în acord cu prima instanță, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, constată că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și nu se impune la acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Pentru aceste motive, va respinge ca nefondată contestația formulată de F. C. S. împotriva încheierii din 18.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, avocat G. M., în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ si rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de F. C. S., fiul lui natural și I. N., născut la data de 11.02.1998 în București, CNP_, împotriva încheierii din 18.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în contul RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Trezoreria B. cod fiscal_.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, avocat G. M., în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ si rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. C. I. R.
Red. și tehnored. Jud. G.C/02.06.2015 /2 ex.
Jud. Cornetu / jud. M.N.C
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 308/2015.... → |
|---|
