Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 30/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA PENALĂ
Încheierea Nr. 30
Ședința din camera de consiliu de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară - D. G. Zăvălași
Grefier - C. B. M.
Ministerul Public este reprezentat de A. D.- procuror la DIICOT – Biroul Teritorial O.
Pe rol, soluționarea plângerii formulate de petentul B. G. împotriva ordonanței din 24 februarie 2014 pronunțată de procurorul din cadrul DIICOT -Biroul Teritorial O. în dosarul nr. 12D/P2014, privind pe intimații P. C., O. M.,O. D. M., S. P. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 367C.p.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă avocat D. A. in substituire pentru avocat ales Țuluca R. pentru intimații P. C., O. M., lipsă petentul B. G. și intimații O. D. M., S. P.. Avocat D. A. depune la dosar un înscris nr._/12.01.2015 emis de Primăria orașului Piatra O. către intimatul P. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează judecatorului de camera preliminara ca petentul Badita G. a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratura o cerere de amânare a cauzei pentru angajare apărător motivată de faptul că a fost plecat o perioadă lungă de timp din localitate și nu a avut cunoștință de termen.
Judecătorul de cameră preliminară pune în discuție cererea de amânare formulata de catre petentul Badita G..
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune amanarii cauzei.
Avocat D. A. se opune amanarii cauzei intrucat petentul a avut suficient timp sa isi angajeze un aparator.
Judecatorul de camera preliminara respinge cererea de amanare formulata de catre petentul Badita G. intrucat cererea nu este insotita de dovezi că nu a avut cunoștință de termen, fiind citat la adresa indicată în plângere, procedura de citare cu acesta fiind legal îndeplinită. Cauza se afla la al doilea termen de judecata, acesta a dispus astfel de suficient timp pentru a-și angaja avocat, mai ales că demersul judiciar îi aparține, iar asistenta juridica nu este obligatorie.
Judecătorul de cameră preliminară pune în discuție inadmisibilitatea plângerii formulate de petentul B. G., raportat la calitatea de denunțător a acestuia.
Avocat D. A. pentru intimații O. M., P. C., apreciaza ca petentul nu are calitate în cauză, uzează de drepturile unei alte persoane fara sa aiba imputernicire in acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea plangerii formulate de petentul Badita G. ca inadmisibila.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra cauzei penale:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._, din data de 08.12.2014, petentul Badița G. a atacat soluția dispusă în dosar nr. 12D/P/2014 prin ordonanța din data de 24.02.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial O. și ordonanța procurorului șef serviciu prin care i-a fost respinsă plângerea.
În motivare petentul a arătat, în esență, că organele de urmărire penală nu au procedat la audierea sa, nu au efectuat nicio cercetare cu privire la aspectele și infracțiunile sesizate . A solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru a continua urmărirea penală, să se verifice actele care s-au folosit pentru retrocedare, să fie audiate persoanele care au întocmit procuri de reprezentare. De asemenea, a arătat că a mai sesizat și alte infracțiuni, pe lângă cea de constituire a unui grup infracțional organizat, cu privire la care nu s-au pronunțat nici DNA C., nici DIICOT O..
A fost atașat dosarul nr. 12D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial O. și ordonanța nr. 4313D/II/2/2014 din data de 13.11.2014 a procurorului șef- serviciu al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism . ( filele 28- 32 ).
Analizând actele dosarului de urmărire penală în raport de aspectele relatate de către petent în plângerea formulată, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial O., nr. 12D/P/2014 din data de 24.02.2014 în dosarul nr. 12D/P/2014, în baza art. 315 alin. 1 lit. b) cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a), art. 16 alin. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen.
La adoptarea soluției de clasare a cauzei s-a reținut că prin ordonanța din data de 11.02.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., constând în aceea că în cadrul primăriei Piatra - O. s-a constituit un grup de criminalitate organizată, care pe parcursul mai multor ani și-a însușit în mod fraudulos proprietăți pe care le-au retrocedat în primă fază moștenitorilor de drept, făcând referire la proprietățile „ boierului M.”.
Prin ordonanța nr. 138D/P/2011 din 20.12.2013 D.N.A.- Serviciul Teritorial C. a dispus neînceperea urmăririi penale față de N. D. D., G. C., P. C., O. M. și L. I., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea DIICOT- Serviciul Teritorial C. pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup organizat prev. de art. 7 din legea 39/2003.
La data de 11.02.2014 prin ordonanța nr. 1D/P/2014, DIICOT- Serviciul Teritorial C. a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT- Biroul Teritorial O., sub aspectul infracțiunii de constituire a unui grup organizat prev. de art. 7 din legea 39/2003.
Se arată în ordonanța atacată că din verificările efectuate nu s-a confirmat existența vreunei colaborări incriminatoare între susnumiții ori alte persoane referitor la însușirea în mod fraudulos, a unor proprietăți pe care le-au retrocedat în primă fază moștenitorilor de drept, pe cale de consecință nu au rezultat indicii privind existența unui grup infracțional.
Împotriva soluției dispuse prin această ordonanță petentul a formulat plângere la procurorul șef- serviciu al Serviciului Teritorial C. din Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care, prin ordonanța nr. 313D/II/2/2014 din data de 13.11.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Examinând plângerea formulată prin prisma dispozițiilor art. 340 C.proc. pen., judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 336 C. p.p.p. din Cap. VII intitulat “ Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală «, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
Art. 339 C.p.p. prevede că, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al parchetului. (2) În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător atunci când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială. (4) În cazul soluțiilor de clasare ori de renunțare la urmărire, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.
Potrivit art. 340 C.p.p., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Judecătorul de cameră preliminară mai reține că dreptul de a declanșa procedura verificării legalității și temeiniciei ordonanței de clasare de către instanță aparține persoanelor arătate în C.p.p. Dispozițiile de procedură sunt de strictă interpretare, astfel că plângerea împotriva soluțiilor procurorului nu poate fi făcută decât de persoanele indicate expres de lege.
Prin decizia nr. 13 /2011 ( M. Of. nr. 794/09.10.2011) cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii s-a stabilit, cu referire la titularii care, potrivit art. 278 indice 1 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, pot ataca soluțiile de neurmărire penală sau netrimitere în judecată dispuse de procuror, că „ denunțătorii” nu au calitate procesuală de a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 2781 alin. 8 lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală.
Din această perspectivă, Înalta Curte a apreciat că noțiunea de "denunțător" este incompatibilă cu aceea de "persoană vătămată", adică de persoană care, în calitate de subiect pasiv și titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere, iar nu denunț).
De asemenea, s-a arătat că, pentru a stabili dacă denunțătorul poate fi o "persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate", trebuie delimitată noțiunea de "interese legitime", prin raportare la conduita denunțătorului, care acționează, fie pentru că legea îl obligă la un asemenea demers (de exemplu, în cazul infracțiunilor a căror nedenunțare sau nesesizare a organelor judiciare constituie ea însăși o infracțiune), fie pentru că spiritul etic sau civic îl determină la o asemenea acțiune.
În aceste cazuri nu se poate vorbi despre un interes legitim propriu, concret și actual pe care l-ar avea denunțătorul pentru a depăși demersul inițial, de încunoștințare a organelor de urmărire penală cu privire la presupusa săvârșire a unei infracțiuni, indiferent de cauza care l-a determinat în primă instanță să acționeze (o obligație legală sau propria conștiință).
Dacă legea recunoaște oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, atunci când apreciază că s-a comis o infracțiune, nu același lucru se poate afirma și în ceea ce privește posibilitatea de a contesta în justiție actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau, după caz, să dispună trimiterea în judecată a persoanei (persoanelor) cercetate.
Aceasta pentru că procedura instituită în art. 278 indice 1 din Codul de procedură penală are esențialmente un caracter privat, dedus din cerința unei vătămări suferite de persoana care se adresează justiției, în drepturile sau interesele sale legitime.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că decizia menționată, deși se referă la procedura prevăzută de Codul de procedură penală anterior ( art. 275- 278 indice 1 C.p.p. anterior) își păstrează valabilitatea în prezent, în condițiile intrării în vigoare, la 01.02.2014 a Noului Cod de procedură penală, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 474 indice 1 C.p.p. actual.
Se constată că în speță petentul are calitatea de denunțător, din actele și lucrărilor dosarului nerezultând că acesta a reclamat vreo vătămare de orice natură a unui interes propriu, pentru a putea supune cenzurii judecătorului soluția dispusă de procuror ca urmare a aspectelor sesizate. Petentul nu a invocat și nici nu a dovedit că prin soluția procurorului de clasare față de persoanele menționate în denunț i-ar fi fost vătămate interese legitime private, personale, în sensul textului arătat mai sus, care să îi confere accesul la procedura atacării în justiție a soluției de clasare. ( filele 27- 34 dosar u.p.).
Acest aspect rezultă din însăși dispozițiile art. 289 C.p.p., conform cărora „plângerea” este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune, în timp de „denunțul” este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.
Or, încunoștințând organele judiciare cu privire la săvârșirea unor presupuse infracțiuni, denunțătorul acționează în virtutea unui interes public, ca reprezentant al societății, ajutând astfel aceste organe să cerceteze fapte prevăzute de legea penală despre care ele nu au avut cunoștință pe altă cale (plângere sau sesizare din oficiu).
După cum se reține și în decizia Înaltei Curți de Casație de Justiție la care am făcut referire mai sus, acest interes public este limitat însă la sesizarea organelor de urmărire penală și nu conferă denunțătorului dreptul de a supune cauza cenzurii instanței de judecată, atunci când nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată.
În concluzie, sesizând organele de urmărire penală, petentul acționează ca un denunțător și nu este îndrituit, față de cele expuse anterior, la un demers în fața judecătorului, în procedura instituită de art.340 din Codul de procedură penală.
Analizând plângerea petentului se constată că acesta a atacat și ordonanța procurorului șef- serviciu al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nr. 313D/II/2/2014 din data de 13.11.2014.
Judecătorul de cameră preliminară constată că și aceasta este inadmisibilă, având în vedere că nu poate constitui obiect al plângerii soluția dispusă prin actul procurorului ierarhic superior în procedura internă, plângerea purtând fi formulată numai împotriva actului prin care s-a dispus o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată.
Astfel, din dispozițiile art. 340 C.p.p., se reține că pot face obiectul plângerii adresate judecătorului, doar soluțiile de clasare sau renunțare la urmărire penală, dispuse prin ordonanță sau rechizitoriu, or ordonanța procurorului șef- serviciu al Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, nr. 313D/II/2/2014 din data de 13.11.2014, nu se încadrează în aceste acte.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, care, prin decizia nr. LVII ( 57) /2007 ( M.Of. 283/11.04.2008) a statuat că plângerea adresată instanței împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată , reglementate de art. 278 indice 1 alin. 1 C.p.p., este inadmisibilă.
Judecătorul reține că și această decizie își păstrează valabilitatea în condițiile intrării în vigoare a Noului Cod procedură penală la 01.02.2014, dispozițiile art. 278 indice 1 alin. 1 C.p.p. anterior fiind preluate în esență de dispozițiile art. 340 C.p.p. actual, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 474 indice 1 C.p.p. actual.
Față de cele expuse, în baza art. 341 alin. 6 lit. a) C. p.p., urmează a fi respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B. G., fără a se putea proceda la analizarea fondului plângerii.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen. va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 341 alin. 6 lit. a) C. p.p., respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B. G.cu domiciliul ales în Piatra O., Șoseaua A., nr. 8, jud. O., în contradictoriu cu intimații P. C., cu domiciliul în Piatra O., ., județul O., O. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., județul O., O. D. cu domiciliul în Piatra O., ., județul O., S. P., cu domiciliul în Piatra O., sat Piatra, .. 37, județul O., împotriva ordonanței nr. 12D/P/2014 din data de 24.02.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial O., dată în dosarul nr. 12D/P/2014 al aceluiași parchet.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen. obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Dată în cameră de consiliu, azi, 03.02.2015.
Judecător de Cameră PreliminarăGrefier,
D. G. Zăvălași C. B. M.
Red/ tehn. D.G.Z./7 ex/05.03.2015.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 17/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 33/2015.... → |
|---|
