Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 466/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIE Nr. 466
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. S.
JUDECĂTOR P. D. I.
JUDECĂTOR V. M.
GREFIER C. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova,.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnata A. G., fiica lui natural și N., născută la 03.12.1991, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva s.p. nr. 1696/14.08.2013 a Judecătoriei Ploiești, prin care, în baza art. 450 alin. 1 C.p.p., rap. la art. 60 C.pen., a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului de Femei Târgșor, privind pe condamnata A. G., fiica lui N. și N., născută la data de 03.12.1991 în oraș G., jud G., C.N.P._, în prezent aflat în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2213/2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, și în consecință:
S-a fixat termen de reiterare 2 (două) luni de la data rămânerii definitive a sentințe.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta condamnată A. G., aflată în stare de detenției și asistată din oficiu de avocat N. M. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat din oficiu N. M. a luat legătura cu recurenta condamnată A. G. aflată în stare de detenție.
Avocat din oficiu N. M., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministrului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai sunt de formulat, consideră cercetarea judecătorească terminată și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, luând act de susținerile părților și totodată față de actele și lucrările dosarului, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat din oficiu N. M., pentru recurenta condamnată A. G., având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și pe fond admiterea propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului de Femei Târgșor, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de disp.art.59 c.p.
Astfel, condamnata a început executarea pedepsei la data de 24.02.2011 și până la data de 23.07.2013 a executat în mod efectiv 948 zile închisoare, iar în baza muncii prestate 8 zile, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din totalul pedepsei aplicate, de 1277 zile închisoare și a participat la activități socio-educative.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond apreciind ca fiind legală și temeinică, în mod corect instanța de fond a apreciat că în perioada executării pedepsei, condamnata a participat la activități lucrative, însă nu a obținut decât un număr de 8 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, și a fost sancționată disciplinar de 4 ori, nefiind recompensată.
Recurenta condamnată A. G., personal având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1696/14.08.2013 Judecătoria Ploiesti, în baza art. 450 alin. 1 C.p.p., rap. la art. 60 C.pen., a respins propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului de Femei Târgșor, privind pe condamnata A. G., fiica lui N. și N., născută la data de 03.12.1991 în oraș G., jud G., C.N.P._, în prezent aflat în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2213/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău și, în consecință, a fixat termen de reiterare 2 (două) luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 59 al. 1 Cod penal, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula. Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
În conformitate cu prevederile art.52 al.1 C.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei.
Potrivit art.52 al.2 Cod penal, prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este, firesc, acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere și nici subestimat aspectul că pedeapsa are, printre altele, și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În cazul în speță, A. G. a fost condamnată la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 C.p., considerându-se, în funcție de toate criteriile de individualizare legale, că aceasta este perioada de timp necesară pentru ca să se realizeze toate funcțiile pedepsei și pentru ca aceasta să-și atingă scopul.
În perioada executării pedepsei, condamnata a participat la activități lucrative, însă nu a obținut decât un număr de 8 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, și a fost sancționată disciplinar de 4 ori, nefiind recompensată.
Instanța de fond a considerat că, în raport cu fapta săvârșită, perioada executată de către condamnată este insuficientă pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul, chiar dacă se menționează în procesul verbal întocmit de comisie că în perioada amânării a avut un comportament bun, aspect care reiese din împrejurarea că nu a mai fost sancționată.
Prin urmare, prima instanța a apreciat că perioada executată până în prezent nu este suficientă pentru ca persoana privată de libertate să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de muncă, considerând de asemenea că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, având în vedere că aceasta execută, încă, pedeapsa la regim închis și nu a obținut până în prezent nici măcar o singură recompensă; instanța a considerat că la acest moment este oportună punerea în libertate a condamnatei, acestă măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni.
A mai arătat instanța de fond că faza de executare a pedepsei reprezintă un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permita resocializarea acestuia în condiții optime. În cazul condamnatei A. G. este necesară o perioadă mai mare de timp pentru a se încerca reeducarea acesteia, având în vedere că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Față de cele arătate, prima instanța a respins propunerea de liberare condiționată formulată de către Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului de Femei Târgșor și a fixat termen de reiterare 2 (două) luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnata criticând-o ca fiind netemenică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, pe fond, admiterea propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului de Femei Târgșor, întrucât îndeplinește condițiile prev. de disp.art.59 c.p.
A mai arătat condamnata că a început executarea pedepsei la data de 24.02.2011 și până la data de 23.07.2013 a executat în mod efectiv 948 zile închisoare, iar în baza muncii prestate 8 zile, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din totalul pedepsei aplicate, de 1277 zile închisoare și a participat la activități socio-educative.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul, conform art.385/6 alin.3 cod pr.penală, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 23.07.2013, condamnata A. G. a fost analizată în Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Târgsor care a concluzionat faptul că, persoana condamnată poate beneficia de liberare condiționată, consemnându-se în procesul-verbal nr.G2_/226 al penitenciarului, că aceasta se află la a doua analiză a comisiei, fiind discutată la data de 23.04.2013 si amânată la data de 21.07.2013 conform sentinței penale nr. 999/21.05.2013 a Judecătoriei Bacau pentru lipsa eforturilor temeinice de reintegrare.
S-a arătat în procesul verbal că recurenta condamnată a participat la activitățile cultural-educative și la programele socio-educative desfășurate în penitenciar, a avut un comportament corespunzător respectând regulamentul de ordine interioară, nu a fost sancționată disciplinar, a manifestat interes pentru activitățile lucrative, în unanimitate comisia considerând că persoana privată de libertate poate beneficia de liberare condiționată.
Analizând celelalte aspecte din conținutul procesului-verbal, precum și din caracterizarea întocmită de reprezentanții penitenciarului rezultă că persoana privată de libertate a executat fracția prevăzută de lege de 2/3 din pedeapsă necesară pentru a deveni propozabil în vederea liberarii condiționate, aspect care a fost avut în vedere și de prima instanță, însă aceasta din urmă a trecut cu foarte mare ușurință peste celelalte mențiuni din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei.
Astfel, din conținutul caracterizării rezultă că persoana privată de libertate, pe lângă faptul că prima condiție este îndeplinită, respectiv fracția de pedeapsă prevăzută de lege, aceasta a dat dovezi temeinice de îndreptare, a participat cu interes la programele educaționale desfășurate în cadrul penitenciarului.
Mai mult decât atât, din caracterizarea aflata la dosar rezulta că a avut un comportamentul corespunzător pe perioada executării pedepsei, nu a fost sancționată disciplinar, împrejurare ce poate duce la concluzia unei schimbări de comportament si a înțelegerii scopului pedepsei, aceasta cu atât mai mult cu cât discutarea liberării conditionate a fost amânată din data de 23.04.2013 și pâna la 21.07.2013 conform sentinței penale nr. 999/21 mai 2013 a Judecatoriei Bacau.
Astfel, tribunalul consideră că nu se poate trece cu ușurință peste concluziile comisiei care are ca scop principal analizarea cu spirit de răspundere și în deplină cunoștință de cauză a situației condamnatului.
Din analizarea actelor depuse la dosar rezultă că condamnata a avut un comportament corespunzător pe perioada amânarii respectând regulamentul de ordine interioară, nu a fost sancționată, a participat la activitățile socio-educative și de asistență socială susținute în cadrul penitenciarului, caracterizarea depusă la dosar învederând împrejurarea ca deținuta este preocupată de perspectiva reinserției sociale, manifestând si un comportament corespunzător si interes pentru activitățile lucrative.
Motivarea instanței de fond în sensul că perioada executată de recurenta – condamnată nu este suficientă pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, apare ca fiind greșită, la dosarul neexistând nicio dovadă că recurentul –condamnat nu si-ar fi format o astfel de atitudine prin executarea fracției prevăzută de lege și prin comportamentul corespunzător avut pe perioada detenției, în lipsa unor sancțiuni disciplinare și a unor antecedente penale, neputându-se trage concluzia că perioada executată și care, de altfel, este prevăzută de lege, este insuficientă pentru atingerea scopului pedepsei.
În raport de cele de mai sus, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, și în baza art.385/15 pct.2 lit.a c.pr.p., va admite recursul declarat de recurenta – condamnată A. G., împotriva s.p. nr. 1696/14.08.2013 a Judecătoriei Ploiești, va casa hotărârea pronunțată și reținând cauza spre rejudecare, pe fond, va admite propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Târgsor jud.Prahova privind pe condamnată, constatând că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.59 cod penal, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de executare nr. 2493/2013 emis de Judecătoria Bacău atrăgându-i-se totodată atenția acestuia asupra restului de pedeapsa rămas neexecutat de 266 zile închisoare.
În baza art.192 alin.3 c.pr.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnata A. G., fiica lui natural și N., născută la 03.12.1991, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva s.p. nr. 1696/14.08.2013 a Judecătoriei Ploiești.
Casează sentința și rejudecând cauza în fond după casare, admite propunerea de liberare condiționată, formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului Târgșor, privind pe condamnata A. G., din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penala nr. 2213/2012 pronunțată de Judecătoria Bacău.
Constată îndeplinite condițiile disp. art. 59 C.penal și dispune punerea în libertate condiționată a condamnatei de sub puterea mandatului de executare nr. 2493/2013 emis de Judecătoria Bacău, căreia i se atrage atenția asupra disp. art. 61 Cod penal, privind efectele liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 266 zile închisoare, ramase neexecutate.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare efectuate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. S. P. D. I. V. M.
Fiind în C.O.semnează
Președinte complet
GREFIER
C. T.
Red.I.P.D.
Tehn.DC
d.f._/281/2013
j.f.L. M.
3 ex/09.10.2013
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 327/2014.... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
