Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-06-2015
ROMÂNIA
T. P.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 158
Ședința publică din data de 12.06.2015
Președinte – T. Z.
Grefier – I. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G., din cadrul Parchetului de pe lângă T. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpata L. E., fiica lui C. și D., născută la data de 21.08.1995 în mun. Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., .. ., posesoare a CI. . nr._, CNP_, împotriva încheierii din data de 05.06.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr._ 15 al Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpata L. E. personal și asistată de apărător ales T. O. din cadrul Baroului P. potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare și măsurile dispuse de instanță, după care:
La interpelarea instanței, contestatoarea arată că își menține contestația formulată.
Avocat T. O. având cuvântul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
T. pune în discuție cererea în probațiune a contestatoarei inculpate.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu se opune probei solicitate de contestatoarea inculpată.
T. încuviințează pentru contestatoarea inculpată proba cu înscrisuri. Apărătorul inculpatei depune la dosar foto-copii înscrisuri medicale, prezentate și reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public și avocat T. O., pe rând, având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză, T. constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Avocat T. O. pentru contestatoarea inculpată având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și reținând cauza spre judecare să nu mai fie menținută măsura arestului la domiciliu, apreciind că la acest moment procesual această măsură nu se mai justifică, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, în raport de circumstanțele săvârșirii faptei. Apreciază apărătorul inculpatei că se impune a fi reținute circumstanțele personale ale inculpatei, în sensul că inculpata provine dintr-o familie organizată, tatăl fiind șofer, iar mama pensionară, aceasta are afecțiuni ce necesită deplasarea la medic pentru tratament de specialitate.
Astfel, arată că măsura controlului judiciar nu este de natură a împiedica buna desfășurare a procesului penal, sens în care solicită admiterea contestației cu consecința de a nu mai fi menținută măsura arestului la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală constatând că măsura luată față de inculpată este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, a fost dispusă cu îndeplinirea prevederilor legale, fiind avute în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecata inculpata, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, împrejurările concrete, cat și circumstanțele personale ale acestora. În vederea asigurării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.p.p., respectiv, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea de la judecarea cauzei este necesara menținerea măsurii arestului la domiciliu dispus față de inculpata L. E..
Contestatoarea-inculpată L. E. având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor, solicită să nu mai fie menținută măsura arestului la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 05.06.2015 în cadrul dosarului nr._ 15, în baza art. 207 alin. 4 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestului la domiciliu luată față de inculpata L. E., fiica lui C. și D., născută la data de 21.08.1995 în mun. Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., ., posesoare a CI. . nr._, CNP_, trimisa in judecata prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu privire la infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 alin. 1 Cp. rap. la art. 233 Cp. cu aplicarea art. 77 lit. d Cp prin încheierea nr. 45/01.04.2015 emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești in dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul instanței de fond a reținut următoarele:
Astfel, judecătorul a constatat că măsura arestării la domiciliu luată față de inculpata a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne, respectiv art. 223 – 225 C.pr.pen., și de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: inculpatului i s-a asigurat asistența juridică, i s-a adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și a avut acces la lucrările din dosar în baza principiului egalității armelor, fiind de asemenea prezentă la soluționarea propunerii de arestare și asistat de avocat.
Totodată, judecătorul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării la domiciliu se mențin cu privire la inculpată, privarea de libertate a acesteia fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., respectiv natura infracțiunii cu privire la care există suspiciunea săvârșirii de către inculpată (contra patrimoniului și contra persoanei, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani), modalitatea de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatei (inculpata L. E. are 19 ani, studii medii (11 clase) nu este căsătorită și nu este angajată, nu are antecedente penale, pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine procesuală sinceră), precum și din reacția publică față de amploarea actuală a faptelor.
Judecătorul a subliniat că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfășurare a relațiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracțiunii de care este acuzat acesta.
Raportat la primul criteriu, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,s-a arătat că a fost stabilit principiul potrivit căruia prin gravitatea sau reacția publicului, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franței, paragraful 51).
Pe de altă parte, s-a reținut faptul recunoașterea comiterii faptei, vîrsta inculpatei, sunt aspect lipsite de relevanță juridică întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nefiind o sancțiune pentru atitudinea de negare ci o măsură pentru a asigura scopurile prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. iar lăsarea în liberate nefiind o recompensă pentru recunoașterea faptei.
În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării, judecătorul fondului a reținut că în conformitate cu art. 239 alin. 1 C.pr.pen., în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil. În conformitate cu jurisprudența CEDO, durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi analizată în abstract, ci trebuie să fie considerată din perspectiva fiecărei cauze în partea, având în vedere particularitățile acesteia.
Judecătorul a constatat că în prezenta cauză, arestarea la domiciliu a fost dispusă la data de 01.04.2015 pentru o perioadă de 30 zile, iar data sesizării instanței prin rechizitoriul a fost 24.04.2015. Astfel, judecătorul a constatat că organele de urmărire penală au efectuat actele de procedură în cauză cu celeritate, fără perioade de inactivitate, respectând obligația de diligență specială incidentă în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv.
Pentru a răspunde exigențelor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, precum și concluziilor formulate de apărătorul inculpatului, s-a arătata că judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative numai dacă acestea nu se justifică, în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit). Jurisprudența Curții a fost preluată la nivel normativ de către legiuitor, art. 202 alin. 3 arătând în mod expres că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
În acest sens, pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin asigurarea prezentei inculpatului în fața instanței, judecătorul fondului a subliniat că pretinsa modalitate de săvârșire a faptei și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, relevă că orice altă măsura preventivă este insuficientă pentru înlăturarea riscului pe care inculpata îl reprezintă pentru membrii societății, în ciuda vârstei sale fragede.
Astfel, s-a apreciat că există temeiurile necesare și suficiente ce impun privarea de libertate a inculpatei, sens în care judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării la domiciliu și a menținut-o.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării la domiciliu, judecătorul fondului a constatat că în conformitate cu art. 242 alin. 1 C.proc.pen. măsura preventivă se revocă în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o sau au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1C.proc.pen..
Or, așa cum s-a arătat deja, față de natura și modalitatea de săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatei și de circumstanțele personale ale acesteia, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că orice altă măsură preventivă este insuficientă pentru înlăturarea riscului pe care lăsarea în libertate a acesteia îl reprezintă pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, în baza art. 362 alin. 2 C.p.p., art. 208 alin. 2,4 C.p.p., art.218 C.p.p., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu, luată față de inculpata L. E., fiica lui C. și D., născută la data de 21.08.1995 în mun. Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., .. ., posesoare a CI. . nr._, CNP_, trimisa in judecata prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești cu privire la infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 alin. 1 Cp. rap. la art. 233 Cp. cu aplicarea art. 77 lit. d Cp.; față de care s-a dispus masura arestului la domiciliu prin încheierea nr. 45/01.04.2015, emisă de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Ploiești, măsură pe care a menținut-o.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat contestație inculpata L. E., solicitând cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luări măsurii arestului la domiciliu.
T., examinând contestația formulată, prin prisma susținerilor contestatorului, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că aceasta este nefondată.
Astfel, se reține că, Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei L. E., cercetată în stare de arest la domiciliu, fiica lui C. și D., născută la data de 21.08.1995 în mun. Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., .. ., posesoare a CI. . nr._, CNP_, cu privire la infracțiunea complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 alin. 1 Cp. rap. la art. 233 Cp. cu aplicarea art. 77 lit. d Cp.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 28.08.2014, în jurul orei 11.00, inculpata C. M. C., cu sprijinul inculpatei L. E., i-a sustras prin acte de violență (smulgere) un lanț din aur persoanei vătămate Ș. C..
Astfel, în ziua respectivă, inculpatele C. M. C. și L. E. se aflau în zona de Nord a municipiului B., pe . "Triunghi". Au observat că persoana vătămată Ș. C., care trecea prin zonă, purta la gât un lanț din aur și au hotărât să-1 sustragă. Cele două inculpate au început să o urmărească pe Ș. C., după care s-au apropiat de ea. L. E. a întrebat-o pe Ș. C. (pentru ca să-i distragă atenția) unde este Spitalul Județean. Persoană vătămată a început să le explice cum pot ajunge la unitatea medicală, indicând direcția de mers cu mâna. Profitând de faptul că Ș. C. nu era atentă și gesticula cu mâna pentru a da indicații, inculpata C. M. C. i-a smuls persoanei vătămate lanțul de la gât. Ambele inculpate s-au îndepărtat în fugă de la locul faptei și s-au îndreptat către liceul "N. S." spre . și de camera de supraveghere video amplasată în exteriorul societății comerciale "CABODEGATA"). Persoanele cercetate s-au oprit în stația RATP "Complex M." și până la plecarea cu transportul în comun s-au adăpostit în spatele unui chioșc, aspect remarcat de martorul R. R. (care ulterior le-a recunoscut din grup pe C. M. C. și L. E.). Persoana vătămată Ș. C. a reușit să rețină trăsăturile fizice ale inculpatelor (le-a recunoscut ulterior atât din planșa foto cât și din grup) menționând că ambele aveau culoarea părului deschisă (blonde) și erau îmbrăcate în blugi de culoarea albastră (aspecte fixate și de camera video), iar una dintre făptuitoare avea tuns scurt părul de la tâmpla stângă (C. M. C.). C. M. C. și L. E. s-au deplasat în zona de sud a municipiului Ploiești, pe bulevardul București, unde au amanetat (fără acte) lanțul din aur sustras pentru suma de 700 lei. Banii obținuți au fost împărțiți între cele două inculpate și au fost cheltuiți pe jocuri de noroc și țigări. Inculpatele C. M. C. și L. E. au recunoscut și regretat comiterea faptei. Declarațiile celor două inculpate se coroborează probatoriul administrat în cauză (declarațiile persoanei vătămate, procesele verbale de recunoaștere din grup și planșe foto, declarațiile martorilor, procesele verbale de examinare și redare a imaginilor video).
Prin ordonanța din data de 28.08.2014, a fost începută urmărirea penală "in rem" pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen.
Prin ordonanța din data de 30.03.2015 a fost dispusă continuarea urmăririi penale față de numita L. E. sub pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen..
Prin ordonanța din data de 31.03.2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina suspectei L. E., din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 233 Cp., în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev. de art. 48 alin. 1 Cp. rap. la art. 233 Cp. cu aplicarea art. 77 lit. d Cp.
Prin ordonanța din data de 31.03.2015 a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale față de numita C. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cp. cu aplicarea art. 113 și urm. Cp..
În primul rând, judecătorul de la instanța de control judiciar, din analizarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale a reținut că nu există temeiuri clare, concrete pentru a se înlocui măsura arestării la domiciliu iar sentimentul de liniște și siguranță colectiv al comunității în care presupusa faptă s-a comis ar fi diminuat în condițiile în care a trecut o perioadă scurtă de timp de la dispunerea acestei măsuri.
Astfel, măsura arestului la domiciliu luată față de inculpată cu impunerea măsurilor stabilite de lege, este proporțională cu gravitatea faptei comise.
Judecătorul de camera preliminară din cadrul instanței de control, făcând propria apreciere a probelor administrate în cauză, a constatat că există probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
De asemenea, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și se mențin și celelalte condiții privitoare la cuantumul pedepselor pentru infracțiunea presupus săvârșită de inculpată.
Judecătorul reține că prin existența unei suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei).
În plus, circumstanțele personale și familiale invocate de inculpată au fost avute în vedere și până acum de instanțe, apreciindu-se că acestea trebuie puse în balanță cu pericolul concret al infracțiunii comise, balanța înclinând în favoarea stării de arest la domiciliu, cel puțin la acest moment procedural.
Totodată, judecătorul de la instanța de control judiciar mai constată că sunt îndeplinite și cerințele generale prevăzute de art. 203 C.p.p., în sensul că măsura arestului la domiciliu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind și proporțională cu scopul pentru care a fost instituită și cu gravitatea în concret a faptei comise, raportată la persoana inculpatei, care nu urma nici o formă de pregătire școlară și nici nu era încadrată in muncă.
Durata măsurii arestului la domiciliu în prezenta cauză, nu este disproporționată față de gravitatea acuzațiilor și persoana inculpatei, argumentul invocat de aceasta în sensul că a putut să realizeze în această perioadă consecințele negative ale comiterii de fapte penale neputând fi primit, întrucât nu a trecut un interval suficient de timp, de la luarea măsurii preventive, pentru ca inculpata să conștientizeze urmările grave ale faptei sale.
Aspectele de ordin medical nu sunt dovedite și poate solicita prin cerere motivată prezentarea la medic.
Față de aceste considerente, T. urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de inculpată, care va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în temeiul art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata L. E., fiica lui C. și D., născută la data de 21.08.1995 în mun. Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., .. ., posesoare a CI. . nr._, CNP_, împotriva încheierii din data de 05.06.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul penal nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatoarea-inculpată la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
Președinte, Grefier,
T. Z. I. G.
RED./TEHNORED T.Z./I.G
4 EX.-15.06.2015
Dosar fond_ 15- Judecătoria Ploiești
Judecător fond C. C.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 32/2014. Tribunalul PRAHOVA | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
