Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 62/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALĂ NR. 62
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I.
GREFIER - C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror – A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatorul B. F. B. fiul lui D. și M., născut la data de 30.03.1992 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr-763/12. 03. 2014 pronunțată de J. Ploiești, prin care în baza art.23 din Legea 255/2013 rap.la art.595 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată sesizarea de aplicare a legii mai favorabile formulată de Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești privind persoana condamnata B. F. B..
În baza art.275 alin.3 c.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul B. F. B., în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat M. I. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat din oficiu M. I. a luat legătura cu contestatorul B. F. B., aflat în stare de deținere, după care arată că acesta își menține contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. I., având cuvântul, pentru contestatorul B. F. B., față de prevederile noului cod penal în care infracțiunea de furt este mai ușor sancționată, iar maximul special pentru infracțiunea de furt este mai mic decât pedeapsa aplicată, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacată și pe fond a se aprecia dacă se impune aplicarea legii mai favorabile conform prevederilor noului cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței atacată ca legală și temeinică, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCPP. . Cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
Contestatorul B. F. B., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la contestația formulată, în vederea aplicării legii mai favorabile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 763/12.03.2014 J. Ploiesti, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C.pr.p., a respins ca neîntemeiată sesizarea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiesti, privind persoana condamnată B. F. B., fiul lui D. si M. M., CNP_.
În baza art. 275 al. 3 din C. pr.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că inculpatul B. F. B. a fost condamnat prin s.p. 77/26.03.2012 a Judecatoriei R., definitiva prin decizia penala nr. 947/05.07.2012 a Curtii de Apel Ploiesti la pedepasa de 6 ani inchisoare.
Prima instanța a reținut că pentru infractiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinta penala anterior mentionata au fost aplicate pedepse cu închisoarea al căror cuantum se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod Penal.
Raportat la sesizarea Comisiei, instanța a apreciat că art. 396 alin. 10 C.p.p. este o normă de procedură cu consecințe pe planul dreptului material, fără a îndeplini însă condițiile pentru a fi considerată o lege penală mai favorabilă. Consecințele în planul dreptului material sunt condiționate de aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condiție care evident nu este îndeplinită în cazul cauzelor penale definitiv soluționate înainte de . noului cod de procedură penală.
În cazul in care se caută să se determine o norma căreia i s-ar putea aplica principiul legii mai favorabile (mitior lex), trebuie căutate criteriile de deosebire a normelor cărora li se aplica principiul mitior lex, respectiv obiectulde reglementare al acestora, scopulin realizarea caruia au fost create și în mod obligatoriu natura ori caracterul acestora, nu doar rezultatul la care conduc cu privire la raspunderea penala. Dacă am accepta că art. 396 alin. 10 C.p.p. se poate aplica unei pedepse definitive ar insemna ca legea noua de procedura sa se aplice tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie, inclusiv persoanelor condamnate definitiv sau proceselor ce se află în căile de atac chiar daca judecata s-a efectuat potrivit procedurii comune și indiferent de poziția procesuală a inculpatului, ceea ce este absurd. Intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda inculpatului care a recunoscut savarsirea faptelor si a facilitat o desfasurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, o compensatieconstand in reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar simpla recunoastere a vinovatiei, fara ca judecata sa se faca in baza actelor de la urmarirea penala, exact în condițiile art. 375 alin. 1 - 2 C.p.p., nu poate duce la reducerea cuantumului pedepselor aplicabile inculpatului.
Totodată, chiar în ipoteza în care s-ar considera că dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.. reprezintă o normă de drept material, susceptibilă de a fi considerată o lege penală mai favorabilă, datorită prevederii unei cauze de reducere a pedepsei, instanța constată că prevederile menționate nu atrag aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen.
Prin introducerea art. 396 alin. 10 C.pr.pen, care nu face altceva decât să reia dispozițiile art. 320¹ din fostul C.pr.pen. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevăzute de Codul penal pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul în sensul prevederii unor pedepse mai ușoare, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului rămânând tot închisoarea și avand aceleași limite speciale, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 C.pen.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că față de prevederile noului cod penal în care infracțiunea de furt este mai ușor sancționată, iar maximul special pentru infracțiunea de furt este mai mic decât pedeapsa aplicată, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței atacată și pe fond aplicarea legii mai favorabile conform prevederilor noului cod penal.
Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținute, a probelor existente la dosar, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază ca nefondată contestația formulată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Inculpatul B. F. B. a fost condamnat prin s.p. 77/26.03.2012 a Judecatoriei R., definitiva prin decizia penala nr. 947/05.07.2012 a Curtii de Apel Ploiesti la pedepasa de 6 ani inchisoare, iar infractiunea pentru care a fost condamnat i-au fost aplicate pedepse cu închisoarea al căror cuantum se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod Penal.
Raportat la sesizarea Comisiei, tribunalul constata ca instanta de fond pe deplin justificat a observat că, art. 396 alin. 10 C.p.p. este o normă de procedură cu consecințe pe planul dreptului material, fără a îndeplini însă condițiile pentru a fi considerată o lege penală mai favorabilă. Consecințele în planul dreptului material sunt condiționate de aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condiție care evident nu este îndeplinită în cazul cauzelor penale definitiv soluționate înainte de . noului cod de procedură penală.
În acest sens este evident, că aplicarea legii mai favorabile, se referă la posibilitatea reducerii pedepsei aplicate printr-o hotarâre definitivă, al cărui cuantum depăseste limita maxima prevăzuta de noul cod penal pentru infracțiunea respectivă.
Așa cum se arată dee altfel si in cadrul normelor tranzitorii, la reducerea cuantumului pedepsei nu se vor avea în vedere celelalte dispozitii referitoare la cauzele de atenuare sau de agravare a acestora, iar în acest sens, dispozițiile art. 396 alin.10 din Nc.p.p., care reiau vechime dispoziții din art. 320/1 c.p.p nu sunt aplicabile.
În raport de aceste considerente,tribunalul apreciază ca hotărarea contestată este temeinica si legală, motiv pentru care v a respinge contestația formulată de condamnatul B. F. B., fiul lui D. și M. M., născut la 30.03.1992 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.763/12.03.2014 pronunțată de J. Ploiești, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul B. F. B., fiul lui D. și M. M., născut la 30.03.1992 în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.763/12.03.2014 pronunțată de J. Ploiești, ca nefondată.
Obligă condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.04. 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. I. C. G.
Red. D.I.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiesti
j.f.I. B.
4 ex/12 mai 2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 421/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 195/2014.... → |
|---|
