Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 48/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-04-2014
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 48
Ședința publică din data de 08 aprilie 2014
PREȘEDINTE –I. P. D.
GREFIER –M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G., din
cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de P. de pe lângă J. Ploiești împotriva sentinței penale nr. 554/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata condamnată M. I. L., în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat N. M. în substituire avocat O. M., potrivit imputernicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a permis apărătorului din oficiu, avocat N. M. să ia legătura cu condamnata M. I. L., aflată în stare de deținere.
Avocat N. M., pentru condamnata M. I. L., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat în cauză, și, față de actele și lucrările dosarului consideră cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că sentința instanței de fond este netemeinică, in sensul că ,la aprecierea limitelor speciale ale infracțiunii prevăzute in noul cod penal trebuia să se ia in considerare și reducerea acestora cu o treime ,ca urmare a aplicării art. 3201 din vechiul cod de procedură penală, care sunt reluate, după cum a constatat și instanța de fond in cuprinsul art. 396 alin.10 cod procedură penală.
Reducerea limitelor speciale ale pedepsei reprezintă un drept câștigat al deținutului, ca urmare a aplicării procedurii de recunoaștere a vinovăției care nu poate fi înlăturat, în caz contrar putându.se ajunge la încălcarea principiului egalității și nediscriminării prin aplicarea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, în sensul că prin neaplicarea art. 6 alin.1 cod penal, in cazul de față s-ar ajunge ca aceasta să execute o pedeapsă mai mare decât maximul pedepsei care ar fi putut fi aplicată potrivit noilor reglementări in materie penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 23 alin.3 din Legea 255/2013 și art. 597 alin.7 cod procedură penală solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale din data de 27.02.2014 și, ca urmare a rejudecării,să se facă aplicarea art. 6 alin.1 cod penal cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 554/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, in sensul reducerii cuantumului acesteia la 2 ani închisoare ,la care urmează să fie aplicat sporul de 6 luni aplicat prin această sentință.
Avocat N. M., pentru condamnata M. L., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale și pe cale de consecință să facă aplicarea art. 6 alin.1 cod penal cu privire la pedeapsa aplicată condamantei prin sentința penală nr. 554/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, in sensul reducerii cuantumului acesteia cu o treime prin aplicarea disp.art. 3201 din vechiul cod de procedură penală
Intimata condamnată M. L., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației declarată de parchet.
T R I B UN A L U L:
Asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 554/27.02.2014 J. Ploiești, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a admis contestația la executare ca urmare a sesizării privind pe condamnata M. L., fiica lui I. și S., născută la 01.09.1971, deținuta în PNT T..
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 4 ani si 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani.
S-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C.P..
De asemenea, s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 808/2010 pronunțată de J. Sectorului 5 Bucuresti.
În baza art. 33 lit,a. 34 lit. b C penal anterior au fost contopite pedepsele menționate anterior, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost menținut sporul de 6 luni închisoare aplicat prin s.p. nr. 2694/27.10.2011 pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă perioada executată de la data de 08.09.2009 și de la 21.09._09 si de la 07.07.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3864/27.01.2012 emis de J. Sectorului 4 Bucuresti și emiterea unui nou mandat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, inculpata M. L. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani si 9 luni inchisoare.
Astfel în baza art. 208 al.1-209 al. 1 lit. a C.P, cu aplic art. 3201 CPP, inculpata a fost condamnată la 4 ani si 3 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. 2 C.P, cu aplic art. 3201 CPP inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare.
În baza art. 865 C.P.. rap. La art 85 C.P.. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin s.p. 808/21.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucuresti, definitivă prin d.p. 727/17.11.2010 a Tribunalului Bucuresti.
În baza art. 33, 34 C.P. au fost contopite pedepsele, condamnata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani si 3 luni, sporită cu 6 luni, în final rezultând o pedeapsă de 4 ani și 9 luni.
In baza acestei sentinte a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3864/27.01.2012 emis de J. Sectorului 4 Bucuresti.
De la data de 01.02.2014, noul Cod penal prevede pentru infracțiunea de furt pentru care a fost condamnata deținuta posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinse între 6 luni si 3 ani sau pedeapsa amenzii (art. 228 noul C.p., în condițiile în care noua reglementare nu mai prevede ca formă agravată a infracțiunii de furt săvârșirea acesteia de doua sau mai multe persoane).
Pentru aceste motive, instanța a facut aplicarea art. 6 C. pen. și a admis contestația la executare.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a redus pedeapsa de 4 ani si 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani.
S-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C.P...
De asemenea, s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 808/2010, pronunțată de J. Sectorului 5 Bucuresti.
În baza art. 33 lit,a. 34 lit. b C penal anterior, s-au contopit pedepsele menționate anterior, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a menținut sporul de 6 luni închisoare aplicat prin s.p. nr. 2694/27.10.2011, pronunțată de J. Sectorului 4, definitivă prin decizia penala nr. 150/25.01.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de la data de 08.09.2009, de la 21.09._09 si de la 07.07.2011 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 3864/27.01.2012 emis de J. Sectorului 4 Bucuresti și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe langa J. Ploiești, criticând-o ca fiind netemeinică, în sensul că ,la aprecierea limitelor speciale ale infracțiunii prevăzute in noul cod penal trebuia să se ia in considerare și reducerea acestora cu o treime ,ca urmare a aplicării art. 3201 din vechiul cod de procedură penală, care sunt reluate, după cum a constatat și instanța de fond in cuprinsul art. 396 alin.10 cod procedură penală.
A mai arătat că reducerea limitelor speciale ale pedepsei reprezintă un drept câștigat al deținutului, ca urmare a aplicării procedurii de recunoaștere a vinovăției care nu poate fi înlăturat, în caz contrar putându-se ajunge la încălcarea principiului egalității și nediscriminării prin aplicarea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, în sensul că prin neaplicarea art. 6 alin.1 cod penal în cazul de față s-ar ajunge ca aceasta să execute o pedeapsă mai mare decât maximul pedepsei care ar fi putut fi aplicată potrivit noilor reglementări in materie penală.
A solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale din data de 27.02.2014 și, ca urmare a rejudecării,să se facă aplicarea art. 6 alin.1 cod penal cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 554/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, în sensul reducerii cuantumului acesteia la 2 ani închisoare la care urmează să fie aplicat sporul de 6 luni aplicat prin această sentință.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit disp.art.425/1 c.p.p. raportat la art. 417 c.p.p., apreciază contestația formulată ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Deși contestatorul solicită reducerea pedepselor aplicate și în raport de dispozițiile art. 396 alin.10 cod procedură penală ( art.320/1 din codul penal anterior), instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată.
Instanța apreciază că art. 396 alin. 10 C.p.p. este o normă de procedură cu consecințe pe planul dreptului material, fără a îndeplini însă condițiile pentru a fi considerată o lege penală mai favorabilă. Consecințele în planul dreptului material sunt condiționate de aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condiție care evident nu este îndeplinită în cazul cauzelor penale definitiv soluționate înainte de . noului cod de procedură penală.
În cazul in care se caută să se determine o norma căreia i s-ar putea aplica principiul legii mai favorabile (mitior lex), trebuie căutate criteriile de deosebire a normelor cărora li se aplica principiul mitior lex, respectiv obiectul de reglementare al acestora, scopul in realizarea caruia au fost create și în mod obligatoriu natura ori caracterul acestora, nu doar rezultatul la care conduc cu privire la raspunderea penala. Dacă am accepta că art. 396 alin. 10 C.p.p. se poate aplica unei pedepse definitive ar insemna ca legea noua de procedura sa se aplice tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie, inclusiv persoanelor condamnate definitiv sau proceselor ce se află în căile de atac chiar daca judecata s-a efectuat potrivit procedurii comune și indiferent de poziția procesuală a inculpatului, ceea ce este absurd. Intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda inculpatului care a recunoscut savarsirea faptelor si a facilitat o desfasurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, o compensatie constand in reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar simpla recunoastere a vinovatiei, fara ca judecata sa se faca in baza actelor de la urmarirea penala, exact în condițiile art. 375 alin. 1 - 2 C.p.p., nu poate duce la reducerea cuantumului pedepselor aplicabile inculpatului.
Totodată, chiar în ipoteza în care s-ar considera că dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p.. reprezintă o normă de drept material, susceptibilă de a fi considerată o lege penală mai favorabilă, datorită prevederii unei cauze de reducere a pedepsei, instanța constată că prevederile menționate nu atrag aplicarea dispozițiilor art. 6 C.pen.
Prin introducerea art. 396 alin. 10 C.pr.pen, care nu face altceva decât să reia dispozițiile art. 320¹ din fostul C.pr.pen. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevăzute de Codul penal pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul în sensul prevederii unor pedepse mai ușoare, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului rămânând tot închisoarea și avand aceleași limite speciale, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 C.pen.
Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunțării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire și judecată pentru faptele și pretențiile astfel soluționate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.
Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la Convenție, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).
În raport de considerentele arătate mai sus și având în vedere în principal dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, potrivit cărora pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi., tribunalul apreciaza contestația Parchetului de pe langa J. Ploiesti ca nefondată, instanța de fond procedând în mod legal si temeinic doar la reducerea pedepsei aplicată pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat de la 4 ani si 3 luni închisoare la 3 ani închisoare, maximul prevăzut de noul cod penal în articolul 228.
Ca atare, instanța va respinge ca nefondată contestația în temeiul dispozițiilor art. 425/1 alin.7 pct.1. lit.b c.p.p.
Văzând și disp.art. 275 al.2. c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă J. Ploiești împotriva sentinței penale nr. 554/27.02.2014 a Judecătoriei Ploiești privind pe condamnata M. L., fiica lui I. și S., născută la 01.09.1971, în prezent deținută în PNT T..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
Președinte, Grefier,
I. P. D. M. M. C.
Tehnored. IPD/ DC
d.f._ J. Ploiesti
j.f.C. C.
4 ex. / 09.05.2014
Operator de date cu caracter personal. 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
