Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 544/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-12-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALĂ NR. 544
Ședința publică din data de 04.12. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I.
GREFIER - C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror – A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul G. R., fiul lui I. și M., născut la 10.11.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.2874/07.10.2014 pronunțată de J. Ploiești, prin care în baza art.587 C.p.p. rap. la art.59 și urm. C.pen. din 1969 și art.5 C.pen. s-a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul G. R., în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, ca nefondată.
În baza art.587 al.2 NCPP. s-a fixat termen de reiterare data de 31.12.2014.
În baza art. 275 al. 2 din N.C.pr.p., a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul condamnat G. R., în stare de deținere și asistat de avocat ales P. C. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat ales P. C. a luat legătura cu contestatorul G. R., aflat în stare de deținere, după care arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. C., având cuvântul, pentru contestatorul condamnat G. R., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, fiind întrunite condițiile prev. în art. 59 C.pen., acesta a executat fracția de 2/3 din pedeapsă prevăzută de lege.
Din caracterizarea Penitenciarului Ploiești, rezultă că petentul condamnat a avut o conduită bună pe perioada detenției, nefiind sancționat disciplinar, a fost recompensat de 9 ori cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită, a participat la activități educative și de asistență psihologică, precum și la activități lucrative. Consideră că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată. In subsidiar, solicită reducerea termenului de reiterare a cererii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței atacată ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 59 C.pen. fiind condamnat anterior și a mai beneficiat de liberare condiționată, însă acesta nu a înțeles scopul educativ al pedepsei. Cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.
Contestatorul G. R., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 2874/07.10.2014 J. Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul G. R., fiul lui I. și M., născut la data de 10.11.1979, CNP_, în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești, ca nefondată.
În baza art.587 alin. 2 C.proc. pen. a fixat termen de reiterare data de 31.12.2014.
În baza art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în baza sentinței penale 560/2013 a Judecătoriei Sector 2 București s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 11 ani și 3 luni închisoare urmare a contopiri și cu alta cauză.
Executarea pedepsei a început la 11.08.2009 și urmează să expire la 03.12.2017 deoarece se scade arestul preventiv de 1073 de zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa, respectiv 3082 zile, din care, în cazul în care muncește 342 zile considerate ca executate în baza muncii prestate si 2740 zile efectiv executate.
Condamnatul a executat efectiv până la 01.10.2014, un numar de 1878 zile la care se adaugă 134 de zile câștigate ca urmare a muncii prestate și 1073 de zile de arest preventiv, ceea ce reprezintă 3085 de zile din totalul pedepsei
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Ploiești conchide, în analiza privitoare la situația petentului, că acesta, petentul se afla la prima analiză și nu poate fi liberat conditionat avand in vedere antecedentele penale.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile dale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării conditionate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 alin. (2) din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se retine că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din C.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din C.pen. anterior, prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit art.59 al.1 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruință în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 alin.1 C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 11 ani și 3 luni închisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 3085 zile din totalul pedepsei, ceea ce reprezinta 3/4 din pedeapsa.
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 alin.1 C.pen. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă și poate deci, din acest punct de vedere, beneficia de liberarea condiționată.
Instanța reține că petentul condamnat a muncit având considerate ca executate 134de zile, acesta executând pedeapsa în regim semideschis. Raportat la data încarcerării și numărul de zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, instanța apreciază că această condiție poate fi considerată ca îndeplinită, condamnatul făcând dovada stăruinței în muncă.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din alin. 1 al art. 59 C.pen. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini- altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate ( sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar prima instanța a retinut că petentul condamnat a avut un comportament constant pozitiv nefiind sanctionat disciplinar ci recompensat de 9 ori cu suplimentarea dreptului la pachet si vizita. A participat la activitati educative si de asistenta psihologica de tipul celor recomandate in Planul Individualizat de Evaluare si Interventie Educativa si Terapeutica precum si la activitati lucrative.
Prima instanta a constată că petentul a fost condamnat anterior și a mai beneficiat de liberare condiționată. S-a constatat ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea acestuia în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 și urm. C.pen. anterior și art. 5 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată formulată de petentul G. R. în prezent încarcerat în Penitenciarul Ploiești, ca nefondată și a menținut termenul de reiterare stabilit de comisie, respectiv 31.12.2015.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată, fiind întrunite condițiile prev. în art. 59 C.pen., a executat fracția de 2/3 din pedeapsă prevăzută de lege.
A mai arătat ca din caracterizarea Penitenciarului Ploiești, rezultă că a avut o conduită bună pe perioada detenției, nefiind sancționat disciplinar, a fost recompensat de 9 ori cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită, a participat la activități educative și de asistență psihologică, precum și la activități lucrative, fiind îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare condiționată.
In subsidiar, a solicitat reducerea termenului de reiterare a cererii.
Tribunalul, examinând sentinta atacata cu contestatie potrivit noilor dispozitii legale ,apreciaza ca aceasta este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Condamnatul a început executarea unei pedepse de 11 ani si 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 560/2013 pronunțată de J. București Sector 2, executarea pedepsei începând la data de 11.08.2009 si expira la data de 03.12.2017, iar până în prezent condamnatul a executat efectiv 1878 zile din pedeapsa de 11 ani si 3 luni inchisoare, fiind îndeplinita fracția obligatorie de 3/4 din pedeapsa.
Acesta este la prima analiză din partea comisiei, are antecedente penale, fiind recidivist și execută pedeapsa în regim semideschis.
În caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Ploiești precum și în procesul verbal nr 347/01.10.2014, s-a reținut că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut un comportament constant pozitiv nefiind sanctionat disciplinar ci recompensat de 9 ori cu suplimentarea dreptului la pachet si vizita.
A participat la activitati educative si de asistenta psihologica de tipul celor recomandate in Planul Individualizat de Evaluare si Interventie Educativa si Terapeutica precum si la activitati lucrative.
Se remarcǎ faptul cǎ persoana condamnatǎ a mai beneficiat de mǎsura liberǎrii condiționate fǎrǎ ca acest lucru sǎ producǎ modificǎri în comportamentul sǎu infracțional.
Potrivit dispozițiilor legale în materie la data analizării în comisie cat si la data soluționării cauzei pe fond, instanța de control judiciar apreciază că prima instanța în mod corect a respins cererea de liberare condiționata formulata de catre condamnat.
Din interpretarea dispozițiilor legale, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
Întrucât la data analizării situației condamnatului de catre instanța de fond, acesta nu îndeplinea conditiile prevăzute de lege, având antecedente penale, iar timpul scurs prin executarea pedepsei nu a fost suficient pentru îndreptarea acestuia, in mod corect prima instanța de judecata a dispus respingerea propunerii de liberare condiționata a ca fiind netemeinica si nelegal.
Constatand ca instanta de fond a pronuntat la data solutionarii cauzei o sentinta legala si temeinică, tribunalul va respinge contestația formulată de contestatorul condamnat G. R., fiul lui I. și M., născut la 10.11.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.2874/07.10.2014 pronunțată de J. Ploiești, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata cheltuielile judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul G. R., fiul lui I. și M., născut la 10.11.1979, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr.2874/07.10.2014 pronunțată de J. Ploiești, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. I. C. G.
Red. D.I.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiești
j.f. S. V. M.
2 ex/29.12.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
