Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2014
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECTIA PENALĂ
DOSAR NR ._
DECIZIA NR. 550
Ședința publică din data de 12 decembrie 2014
PREȘEDINTE- N. C.
GREFIER - M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestația formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. și E., născut la data de 08.06.1981, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.3205/07.11.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 12.12.2014, când după deliberare a dat următoarea hotarâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 3205/07.11.2014 Judecătoria Ploiești, în baza art. 587 C.pr.pen. rap. la art. 59 V.C.pen. și art. 5 N.C.pen. a respins ca neîntemeiata cererea de liberare condiționată, formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. si E., născut la data de 08.06.1981, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, in executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentința penală nr 461/2011 a Judecătoriei Bucuresti Sector 3.
S-a fixat termen de reiterare a cererii data de 16.12.2014.
In temeiul art 275 alin 2 C.proc.pen.,a fost obligat petentul condamnat la plata sumei in cuantum de 100 lei reprezentand cheltuieli judicare catre stat.
În baza art 272 alin 2 C pr pen, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, contestatorul -condamnat a început executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 461/2011 a Judecătoriei Bucuresti Sector 3, pentru autor talharie, la data de 04.05.2011, care urmează să expire în termen la data de 03.11.2015 și până la data analizării de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate a executat în mod efectiv 1233 zile închisoare, și a obținut un număr de 30 zile câștig ca urmare a muncii prestate, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din totalul pedepsei aplicate, de 4 ani si 6 luni închisoare aplicată, care transformată în zile este de 1645 zile.
A mai reținut prima instanță că contestatorul condamnat este la a doua analiză din partea comisiei, are antecedente penale, fiind recidivist, și execută pedeapsa în regim semideschis.
În caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Ploiești precum și în procesul verbal nr . 338/17.09.2014 s-a reținut că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut un comportament oscilant, înregistrând un numar de 4 abateri disciplinare si 4 recompense, insa in perioada amanarii a avut un comportament corespunzator, a participat la activitati si programe educationnale, fiind recompensat de trei ori cu ridicarea masurilor disciplinare, aplicate anterior amanarii.
Analizând actele dosarului, prima instanța a considerat că cererea formulată de condamnatul P. D. I. nu este întemeiată, pentru următoarele motive:
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării conditionate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențuinii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 alin. (2) din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se retine că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit art. 59 al. 1 Cod penal, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula. Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
În conformitate cu prevederile art.52 al.1 V.C.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei.
Potrivit art.52 al.2 V.Cod penal, prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este, firesc, acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere și nici subestimat aspectul că pedeapsa are, printre altele, și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În cazul în speță, petentul condamnat P. D. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 461/2011 a Judecătoriei Bucuresti Sector 3, pentru autor talharie, considerându-se, în funcție de toate criteriile de individualizare legale, că aceasta este perioada de timp necesară pentru ca să se realizeze toate funcțiile pedepsei și pentru ca aceasta să-și atingă scopul.
În perioada executării pedepsei, condamnatul a avut un comportament oscilant, inregistrand un numar de 4 abateri disciplinare si 4 recompense, insa in perioada amanarii a avut un comportament corespunzator, a participat la activitati si programe educationnale, fiind recompensat de trei ori cu ridicarea masurilor disciplinare, aplicate anterior amanarii.. Condamnatul a mai beneficiat de de masura liberarii conditionate, insa acest fapt nu a fost de natura a produce modificari asupra comportamentului sau infractional.
Prima instanța a considerat că, în raport cu fapta săvârșită, având in vedere că petentul condamnat are antecedente penale, a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, fără ca acest lucru să producă modificări asupra comportamentului său infracțional, perioada executată de către condamnat este insuficientă pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul.
Prin urmare, instanța a considerat că la acest moment nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, acestă măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni.
Faza de executare a pedepsei reprezintă un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permita resocializarea acestuia în condiții optime. În cazul condamnatului P. D. I. este necesară o perioadă mai mare de timp pentru a se încerca reeducarea acestuia și formarea unei atitudini corecte față de muncă și regulile de conviețuire socială ce trebuie respectate de către toți destinatarii legii.
Intrucat eforturile depuse de condamnat nu sunt suficiente pentru ca reinsertia sa fie posibila si tinand seama de comportamentul avut pe perioada detenției și antecedentele sale penale, instanta a apreciat ca neîntemaiata cererea pe cale de consecinta a respins-o si a mentinut termenul de reiterare fixat de comisie, data de 16.12.2014
In temeiul art 275 alin 2 C.proc.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei in cuantum de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege, a îndeplinit fracția prevăzută de lege, a participat la activități și program educaționale.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, a situatiei de fapt reținută, a probelor existente la dosar cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin.2. c.p.p. tribunalul constată nefondata contestația, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit procesului verbal atasat la dosarul cauzei persoana privativă de libertate se afla in executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 461/2011, pronunțată de J. București Sector 3 executarea pedepsei incepand la data de 4.05.2011 si expira la data de 03.11.2015, iar până în prezent condamnatul a executat fractia obligatorie de 2/3 din pedeapsa.
Din cuprinsul procesului-verbal reiese că persoana condamnată execută pedeapsa în regim semideschis și se află la a doua analiză în fața comisiei.
Potrivit caracterizării atașate procesului-verbal, condamnatul a fost sancționat disciplinar dar si recompensat.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din N.c.pen. se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din vechiul C.pen. prevederi care vor ultraactiva.
Așadar, corect s-a reținut la fond că, potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele C.pen., condamnatul aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea mai mică de 10 ani poate fi liberat condiționat după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare și ținând și cont de antecedentele sale penale.
In continuare, constatând îndeplinită condiția obligatorie a executării fracției prevăzute de lege, prima instanța în mod just a analizat oportunitatea punerii în libertate a condamnatului, ținând seama de circumstanțele concrete ale cauzei. În acest sens, având în vedere interesul manifestat de condamnat pe parcursul executării pedepsei pentru activitățile cu caracter educațional, dar și prin raportare la comportamentul adoptat și nu în ultimul rând prin raportare la numărul de recompense obținut pe parcursul executării pedepsei.
Totodată, corect s-a apreciat din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, că detinutul a avut un comportament relativ necorespunzător, fiind recompensat, dar si sancționat.
În același timp, în mod just s-a arătat că prevederile art.52 al.1 C.p. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind acela de prevenire a savârșirii de noi infracțiuni, iar pentru a se asigura acest scop, pedeapsa trebuie să fie adecvată în momentul legiferării, în momentul individualizării prin aplicarea ei de către instanță, cât și în momentul executării efective a pedepsei, iar potrivit art.52 al.2 c.p., prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Astfel, instanța de judecată ce aplică o pedeapsă cu închisoarea are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de legea penală, iar pedeapsa trebuie să fie în cuantum potrivit pentru a-și atinge scopul și pentru a-și realiza funcțiile sale. Unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute în partea specială a c.p., și care sunt diferențiate în funcție de gravitatea faptei săvârșite. Nu trebuie pierdut din vedere aspectul că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioadă de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În consecință, în mod temeinic a apreciat prima instanța că, la acest moment, nu este oportună punerea în libertate a condamnatului, această măsură trebuind a fi analizată cu deosebită rigurozitate de către instanță, acest beneficiu urmând a fi acordat doar acelor condamnați care au dovedit că pot să se reintegreze în societate fără a exista riscul săvârșirii altor infracțiuni, faza de executare a pedepsei reprezentând un moment deosebit în care se asigura prevenția specială, respectiv reeducarea infractorului, noțiune ce implică componente psihologice, sociale și care are drept finalitate crearea unui sistem axiologic al condamnatului care să permită resocializarea acestuia în condiții optime.
Astfel, într-adevăr din cele precizate se reține faptul că, în cauza, nu sunt îndeplinite cumulativ dispozitiile art. 59 c.p. anterior privind liberarea conditionata a contestatorului, având în vedere si comportamentul necorespunzator avut pe perioada executarii pedepsei.
Față de cele arătate mai sus, în baza art. 587 al. 3 C.p.p. rap la art. 425/1 alin 7 pct.1 lit. b c.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. și E., născut la data de 08.06.1981, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentintei penale nr.3205/07.11.2014 pronuntata de Judecătoria Ploiești.
Va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 587 al. 3 C.p.p. rap la art. 4251 alin 7 pct.1 lit. b c.pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul P. D. I., fiul lui N. și E., născut la data de 08.06.1981, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentintei penale nr.3205/07.11.2014 pronuntata de Judecătoria Ploiești.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
N. C. M. M. C.
Red. N.C
Tehn.DC
d.f._ Judecătoria P.
j.f.M. L.
4 ex/09.01.2015.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
