Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 561/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-12-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 561
Ședința publică din data de 18.12.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către condamnata D. M., fiica lui I. și E., născută la data de 02.12.1983 în S. G., jud. C., în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva s.p. nr.3123/28.10.2014 a Judecătoriei Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea-condamnată D. M., asistată de apărător din oficiu, avocat H. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu a luat legătura cu persoana condamnată aflată în stare de arest, care arată că înțelege să își mențină contestația.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului-condamnat, având cuvântul arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 VCP, contestatoare dând dovezi temeinice de îndreptare fiind recompensată de 5 ori.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnată. Se mai arată că nu sunt întrunite condițiile privind liberarea condiționată, condamnata fiind sancționată disciplinar de 33 de ori.
Contestatoarea-condamnată D. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației învederând instanței că are doi copii minori
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 3123/28.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, în temeiul disp. art. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 din C.p. anterior comb. cu art. 5 din C.p. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată fomulată de condamnata D. M., fiica lui I. și E., născută la data de_, aflată în Penitenciarul de femei Târgșor, fiind fixat termen de reiterare la o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în baza sentinței penale 14/2010 a Tribunalului B. petenta a fost condamnată la pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare.
Executarea pedepsei a început la_ și urmează să expire la_ . Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 2314 zile, din care, în cazul în care muncește 579 zile considerate ca executate în baza muncii prestate si 1735 zile efectiv executate.
Condamnatul a executat efectiv până la_, 3328 zile, din care 2 zile considerate ca executată urmare a muncii prestate.
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului de femei Târgșor conchide, în analiza privitoare la situația petentei, că aceasta se afla la a patra analiză și nu poate fi liberată conditionat avand în vedere antecedentele penale și comportamentul necorespunzător avut pe perioada detenției.
Liberarea condiționată constituie o modalitate de executare a unei părți din pedeapsa închisorii, fiindcă persoana condamnată care a fost liberată condiționat este considerată ca fiind în continuarea executării pedepsei, încât timpul petrecut în stare de libertate până la împlinirea duratei pedepsei intră în calculul acestei durate, iar pedeapsa se consideră ca deplin executată. Această caracterizare se referă și la executarea pedepselor auxiliare care însoțesc pedeapsa principală și își urmează cursul lor. În ziua în care s-a împlinit restul de timp din pedeapsa închisorii, liberarea condiționată se transformă în liberare definitivă, întrucât condamnatul este considerat că și-a executat pedeapsa.
Regulile referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile dale în parte, cum este cazul și liberării condiționate.
În cazul instituției liberării conditionate, situația tranzitorie se creează de asemenea la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viată sau a închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este și cazul Legii 286/2009 face ca face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în articolul 15 al. 2 din Constituția României care prevede că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
Întrucât legea privind executarea pedepselor cuprinde deopotrivă norme de drept penal material și norme de drept penal procesual, se reține că numai normele de drept procesual penal sunt de imediată aplicare și deci retroactive în raport cu momentul săvârșirii faptei de către cei aflați în executarea pedepselor, în timp ce normele de drept penal vor retroactiva sau ultraactiva doar în măsura în care doar în măsura în care sunt mai favorabile acestora.
Analizând atât sub aspectul condițiilor de acordare a liberării conditionate, cât si al efectelor impuse după acordarea liberării conditionate prevăzute in art. 100 si urm. din C.p. actual se constată că a fi mai favorabile prevederile art. 59 si urm. din C.p. anterior, prevederi care vor ultraactiva.
Potrivit art. 59 al.1 C.p. anterior, liberarea condiționată poate fi acordată unui condamnat care execută pedeapsa închisorii dacă sunt împlinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat o anumită parte, stabilită de lege, din pedeapsă, să fi arătat stăruiță în muncă și disciplină și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare. Aceste trei condiții sunt cerute cumulativ de textul de lege. Atunci când ele sunt îndeplinite, condamnatul, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, după executarea a cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, va putea beneficia de liberare condiționată.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este un beneficiu, iar nu un drept al condamnatului, drept care ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Din textul al. 1 al art. 59 din C.p. anterior rezultă că la acordarea liberării condiționate trebuie să se țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului. Aceasta desigur nu constituie o condiție a liberării condiționat, echivalentă cu celelalte trei condiții și de aceeași importanță ca și acestea, dar este o împrejurare de care instanța nu poate face abstracție atunci când unui condamnat i se acordă liberarea condiționată. Instanța constată că petentul a mai a fost condamnat anterior.
Prima condiție cerută de dispoziția din art. 59 al.1 din C.pen. anterior privește raportul dintre durata pedepsei ce se execută și timpul executat în stare de deținere, în sensul că pentru a se obține liberarea condiționată condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă. Instanța constată, din actele existente la dosar, că petentul a executat două treimi din durata pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat, așa cum este prevăzut de lege. Petentul a executat 3328 zile din totalul pedepsei (3471 zile), ceea ce depășește 2/3 din pedeapsa.
A doua condiție cerută pentru acordarea liberării condiționate privește felul de a se comporta al condamnatului în îndeplinirea obligației de a presta o muncă utilă (art. 59 al. 1 din C.p. anterior). Această comportare își află exprimarea în stăruință în muncă și disciplina manifestate de condamnat în timpul executării pedepsei. Faptul că cel condamnat este stăruitor în muncă și disciplinat dovedește că el are aptitudinea de a-și asigura existența în mod cinstit, prin muncă și poate deci, din acest punct de vedere, beneficia de liberarea condiționată.
Prima instanță a reținut că petentul condamnat a participat la activităti lucrative având considerată ca executată doar 2 zile, acesta executând pedeapsa în regim maximă siguranță. Raportat la data încarcerării instanța apreciază că această condiție nu poate fi considerată ca îndeplinită, condamnatul nefăcând dovada stăruinței în muncă.
Dovezile temeinice de îndreptare, a treia condiție, prevăzută de dispoziția din al. 1 al art. 59 din C.p. anterior, pentru acordarea liberării condiționate privește, de asemenea, comportarea condamnatului în timpul executării pedepsei închisorii, dar sub aspectul redresării lui morale. Buna purtare manifestată de condamnat în mod statornic la locul de deținere, îndeplinirea întocmai a diferitelor sarcini - altele decât cele legate de muncă – ce i-au fost încredințate (sarcini de ordin gospodăresc, sarcini neremunerate), participarea la activități educative, culturale, respectarea întocmai a regulamentului locului de deținere, obținerea de recompense și absența sancțiunilor disciplinare, toate acestea constituie dovezi temeinice de îndreptarea a celui condamnat.
Din caracterizarea depusă la dosar instanța a retinut că petentul condamnat nu a avut un comportament constant pozitiv fiind sancționată disciplinar de 33 ori, din care 5 sancțiuni i s-au aplicat în ultima perioadă de amânare. A fost recompensată de 5 ori.
Instanța a constatat că petenta a fost condamnată anterior și a mai beneficiat de liberare condiționată. Se constată ca petentul nu a înțeles clemența de care a beneficiat prin liberarea condiționată, scopul pedepsei nefiind atins.
Liberarea condiționată de care a beneficiat nu a constituit un stimulent suficient pentru îndreptarea și educarea acestuia în spiritul unei atitudini cinstite față de muncă, respectării legilor și a regulilor de conviețuire socială. Prin atitudinea adoptată față de normele sociale, săvârșind și alte infracțiuni, după ce anterior a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare, condamnatul nu a dovedit că îndreptarea sa este una reală și efectivă.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că nu există suficiente și serioase indicii ca pedeapsa închisorii aplicate condamnatului și aflată în curs de executare și-a atins scopul, urmând a respinge, ca neîntemeiată, cererea de liberare condiționată.
Față de aceste considerente, în baza art. 587 din C.pr.p. rap. la art. 59 și urm. din C.p. anterior și art. 5 C.p. actual, prima instanță a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnata D. M., fiica lui I. și E.,născută la data de_, în prezent aflată în Penitenciarul de femei Târgșor, ca neîntemeiată și va fixa termen de reiterare la o lună de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p., a fost obligat petentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cunatm de 150 lei, iar onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Împotriva sentinței pronunțate de J. Ploiești, în termen legal a formulat contestație condamnata, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 VCP, aceasta dând dovezi temeinice de îndreptare și fiind recompensată de 5 ori, totodată precizând că are doi copii minori.
Tribunalul, examinând sentinta atacată în raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit art. 425/1 cp.p. combinat cu art. 417 c.p.p., constata ca prezenta contestație este nefondată, așa cum se va arăta în continuare:
Condamnata a început executarea pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr 14/2010 a Tribunalului B., la data de 01.07.2005, termenul la care aceasta urmează să expire fiind data de 30.12.2014, iar până la data analizării de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Târgșor a executat în mod efectiv 3302 zile închisoare, iar ca urmare a muncii prestate - un număr de 26 zile, ceea ce reprezintă mai mult decât 2/3 din totalul pedepsei aplicate, de 3471 zile închisoare.
Din caracterizarea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Târgșor, precum și din procesul verbal nr G 2_/2014 întocmit de aceeași comisie rezultă că petenta– condamnată se află la a patra analiză, fiind discutata la 11.10.2011, 11.10.2012,15.10.2013 și amânată la data de 15.07.2014 conform sentintei penale nr. 2457 din 21.11.2013 a Judecatoriei Ploiesti, rămasa definitiva la 08.01.2014 prin decizia penala nr. 3/2014 a Tribunalului Prahova pentru starea de recidivă și comportament oscilant, datorită comportamentului necorespunzător al acestuia, probat de cele 5 sancțiuni disciplinare aplicate, condamnata întâmpinând dificultăți în conformarea la regulile regimului penitenciar, comportamentul său pe perioada de detenție nefiind de natură a crea convingerea că reeducarea sa a avut loc.
Potrivit dispozițiilor legale în materie la data analizării în comisie cat si la data solutionarii cauzei pe fond, instanța de control judiciar apreciază că prima instanța în mod corect a respins cererea de liberare condiționata formulata de catre condamnat.
Din interpretarea dispozițiilor legale, reiese că liberarea condiționată, indiferent de modul de sesizare (la cererea condamnatului sau la propunerea comisiei de liberări), este o facultate a instanței de judecată învestită, iar nu un drept al condamnatului ce ia naștere o dată cu împlinirea fracției din pedeapsă, liberarea condiționată din executarea pedepsei fiind excepția, iar executarea la termen regula.
Mai mult de atât, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța de judecată poate aprecia asupra oportunității acordării liberării condiționate chiar și în situația în care condamnatul aflat în executarea pedepsei îndeplinește toate condițiile cuprinse în art.59 al.1 Cod penal, nefiind obligată să acorde liberarea condiționată ori de câte ori se face o propunere din partea comisiei special constituită la nivelul penitenciarului sau o cerere din partea condamnatului. În lipsa unor criterii legale, o astfel de apreciere se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte, ținând bineînțeles seama de pedeapsa aplicată definitiv de instanța de judecată și de persoana condamnatului.
Întrucât la data analizării situației condamnatei de către instanța de fond, aceasta nu îndeplinea conditiile prevăzute de lege, în mod corect prima instanța de judecata a dispus respingerea propunerii de liberare condiționata ca fiind netemeinica.
Prin urmare, constatand legalitatea și temeinicia s.p. nr.3123/28.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, tribunalul urmează să respingă contestația formulată împotriva acesteia de condamnata D. M., fiica lui I. și E., născută la data de 02.12.1983 în S. G., jud. C., ca fiind nefondată.
În plus, în baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 50 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnata D. M., fiica lui I. și E., născută la data de 02.12.1983 în S. G., jud. C., împotriva s.p. nr.3123/28.10.2014 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondată.
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatoarea la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. I.-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
5 ex./08.01.2015
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
