Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 38/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 27-02-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 38
R E C U R S
Ședința publică de la 27 februarie 2012
Tribunalul compus din:
D. L. - președinte
E. E. - președinte
M. V. - judecător
Z. D. - grefier
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror B. M..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de P. de pe lângă J. A., împotriva încheierii nr.56 pronunțată la data de 24 februarie 2012 de J. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat G. F. R. aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman și asistat de av.T. S..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Av.T. S. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială FN /2012. .
I se aduce la cunoștință inculpatului faptul că are dreptul de a nu face nici o declarație.
Inculpatul G. F. R. consimte să fie audiat de instanță, motiv pentru care i se atrage atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Instanța a procedat la audierea inculpatului, în prezența apărătorului ales, potrivit dispozițiilor art.1403 (3) Cod procedură penală, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, inculpatul arătând că își menține declarația dată la instanța de fond.
Personal și prin apărătorul ales, inculpatul arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauza dedusă judecății, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Procurorul arată că nu mai sunt cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte probe de administrat, având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Procurorul susține motivele de recurs invocate în scris, pe care și le însușește, criticând soluția instanței de fond pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod nejustificat și în condițiile în care nu au intervenit modificări ale situației de fapt ori ale situației personale a inculpatului, J. A. a admis cererea sa de liberare sub control judiciar; mai arată că instanța de fond, deși a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, scopul arestării preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie; face referire la condițiile pozitive și negative prev. de art.160/2 Cod Procedură Penală și la condițiile generale prev.de art.136 Cod Procedură Penală referitor la scopul măsurilor preventive; față de inculpat s-a dispus de către J. A., la data de 15 februarie 2012, luarea măsurii arestării preventive pentru infracțiunile de tăinuire, furt calificat, constând în furtul unor cabluri de la instalațiile de telecomunicații, prin fapta sa fiind afectate 60 de familii din . și aceeași instanță, la 24 februarie 2012, a dispus admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în condițiile obligării sale la respectarea unor obligații prev.de art.160/2 al.3 Cod Procedură Penală ; infracțiunile au fost comise pe baza unei înțelegeri între inculpați; mai arată procurorul că inculpatul G. are o predispoziție în comiterea unor fapte de acest gen, cele din cauza de față fiind comise în termenul de încercare.
În opinia procurorului, la acest moment nu este oportună punerea în libertate a inculpatului, cu motivarea că nu au intervenit modificări față de momentul când s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de acesta.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă J. A., casarea încheierii pronunțată de instanța de J. A. și pe fond, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. F. R..
Av.T. S. pentru inculpat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțată de instanța de fond, prin care în mod corect s-a apreciat și s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar; arată apărătorul inculpatului că acesta doar a transportat cu mașina pe unul din inculpați cu materialele sustrase, dar inculpatul G. nu a avut cunoștință că acele materiale provin din furt, ci a aflat ulterior, la poliție, că acele cabluri au fost sustrase; inculpatul are o suspendare condiționată de 2 ani pentru o altă infracțiune și știa care sunt riscurile în cazul în care va săvârși o altă infracțiune; inculpatul are un copil minor, în vârstă de 2 ani, în întreținere, minor care are nevoie de afecțiunea și ocrotirea tatălui, inculpatul din cauza de față; inculpatul este singurul întreținător al familiei, mama și tatăl său fiind bolnavi, iar concubina sa neavând serviciu; în opinia sa, inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate pentru a-și ajuta familia.
Inculpatul G. F. R. având ultimul cuvânt solicită menținerea soluției dată de instanța de fond și cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și ajuta familia.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin încheierea penală nr. 56/24.02.2012 J. A. a admis cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul G. F. R..
A dispus punerea acestuia în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 U/15.02.2012 emis de J. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
A obligat inculpatul G. F. R. să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limitele teritoriului României, decât cu încuviințarea instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat ;
- să se prezinte la Postul de Poliție Mîrzănești conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
A atras atenția inculpatului să respecte obligațiile stabilite de instanță, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin, urmând a se lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului îndeplinește condițiile prevăzute de art.1606 Cpp, fiind admisă în principiu.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 alin. 1 Cp., infracțiune pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, astfel că se încadrează printre infracțiunile pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar prev. de art. 160 2 alin. 1 și 2 Cpp.
De asemenea, prima instanță a constatat că nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Astfel, inculpatul este o persoană tânără, în prezent nu există dovezi că mai este cercetat pentru alte fapte penale și a colaborat cu organele de urmărire penală, motive pentru care s-a apreciat că nu rezultă presupunerea că inculpatul ar intenționa să săvârșească astfel de fapte penale și implicit nici necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni.
În condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar cu privire la temeinicia unei astfel de cereri, acestea trebuie raportate la elementele ce privesc fapta imputată, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului, criterii avute în vedere de instanță la aprecierea temeiniciei cererii inculpatului și oportunitatea dispunerii liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului.
Întrucât rațiunea liberării provizorii constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unei măsuri, care, fără a fi privativă de libertate, poate asigura desfășurarea normală a procesului penal, instanța de fond a apreciat că, deși temeiurile pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă, totuși, în raport de persoana inculpatului și de circumstanțele reale ale cauzei, nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului, prevenția putând fi realizată prin restrângerea unor drepturi.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă J. A..
Se susține în motivarea căii de atac, faptul că cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost admisă în mod nejustificat, în condițiile în care nu au intervenit modificări ale situației de fapt ori ale situației personale a inculpatului.
Chiar dacă sunt întrunite în mod formal condițiile liberării provizorii, se impune ca instanța să aibă în vedere la aprecierea asupra temeiniciei cererii, criterii legate de buna desfășurare a procesului penal, tulburarea ordinii și liniștii publice în cazul acordării libertății provizorii, chiar subsumată îndeplinirii unor obligații sau garanții, antecedentele penale ale inculpatului, natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de acesta.
În procesul analizării comparate a interesului particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate și al interesului de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, instanța nu trebuie să excludă interesul general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere în autoritățile statului, pentru a se da o ripostă fermă în cazul săvârșirii unor infracțiuni ce prezintă un grad ridicat de pericol social.
Recursul examinat potrivit motivelor invocate și conform art. 160/9 Cpp., este întemeiat.
Așa cum reiese din Decizia nr. 17/17.20.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, care i se cuvine o dată cu admiterea în principiu a cererii, numai instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri. La examinarea cauzei, trebuie avute în vedere criterii concrete referitoare la fapta săvârșită, calitatea inculpatului, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.
De asemenea, la menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul desfășurării procesului penal trebuie avute în vedere o . riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, fie prin crearea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivității, riscul de recidivă ori necesitatea bunei desfășurări a procesului penal.
Astfel, instanța trebuie să aprecieze dacă temeiurile inițiale justifică sau nu în continuare privarea de libertate, având în vedere limitele de pedeapsă, pericolul concret pentru ordinea publică, durata arestului, antecedentele penale, verificând totodată, dacă există sau nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin orice mijloace.
În cauză, tribunalul reține că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul G. F. R. este cel care a transportat cu autoturismul său, cablul telefonic sustras de autorii furtului, cunoscând că provine din furt, și totodată, a participat la topirea izolației cablului, mergând, împreună cu ceilalți, la centrul de valorificare a fierului vechi, urmând a-și însuși o parte a banilor primiți. Prejudiciul de 7.115,6 lei creat . se poate afirma că este recuperat, faptele fiind cu atât mai grave cu cât, un număr de 60 de abonați au fost izolați total, în condiții de iarnă deosebit de grele, când Județul Teleorman era sub cod portocaliu de ger și ninsori.
Rolul inculpatului în săvârșirea faptelor a fost unul foarte important, chiar dacă în privința sa, încadrarea juridică a fost schimbată din complicitate la furt calificat în tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cp., întrucât fără aportul său, autorii furtului nu ar fi putut transporta cablul sustras, de 170 metri liniari și nu l-ar mai fi putut extrage din izolație pentru a-l face propice valorificării.
Totodată, se reține că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru o faptă de furt calificat (sent. pen. nr. 327/21.09.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin dec. pen. nr. 219 A/09.12.2010 a Tribunalului Teleorman – 2 ani închisoare cu art. 81-83 Cp) fiind în termenul de încercare, astfel încât instanța apreciază că, există un risc sporit ca inculpatul să comită fapte similare în viitor, rezultând un pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că nu există oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului (începând cu 15.02.2012) nu a depășit un termen rezonabil în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptei imputate.
Faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere, că familia sa va fi lipsită de sprijinul său material și afectiv, sunt aspecte de care inculpatul a fost pe deplin conștient la data săvârșirii faptei imputate, nefiind relevante în această fază procesuală, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cpp., recursul a fost admis, încheierea casată, în sensul respingerii ca nefondate a cererii.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cpp., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru fondul cauzei, cheltuielile ocazionate de recurs rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva încheierii nr.56/24 februarie 2012 a Judecătoriei A. pe care o casează și rejudecând respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. F. R..
Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare pentru fond, cheltuielile judiciare ocazionate de recurs rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.L. E.E. M.V. Z.D.
Red./tehnored.
D.L.la 27.02.2012
Exemplare 2*
d.f._
j.f.D.N.M.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 56/2013. Tribunalul... | Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. Art.... → |
|---|
