Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 43/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-03-2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA PENALA
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR .43
R E C U R S
Ședința publică din data de 5 martie 2012
Tribunalul compus din:
Președinte: D. L.
Judecător: R. G.
Judecător: T. I.
Grefier: M. A. M.
/=========/
Ministerul Public-P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror R. Cocuța E..
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de P. de pe lîngă J. Z., împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, pronunțată la data de 2 martie 2012 de J. Z..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați M. V., M. A. C. și R. G. I. personal aflați în stare de arest..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se arată că la dosar a fost depusă o cerere de către avocat V. C., apărătorul ales al intimaților inculpați prin care solicită stabilirea unei alte ore pentru judecarea cauzei, întrucît la ora fixată de instanță nu se poate prezenta fiind plecat la o altă instanță de judecată.
Procurorul nu se opune cererii formulate de apărătorul ales al intimaților inculpați.
La a doua strigare a cauzei la orele 12,30 s-a prezentat și apărătorul ales al intimaților inculpați.
Tribunalul având în vedere actele aflate la dosar, a constatat cauza în stare de judecată si acordat cuvîntul pe fond:
Procurorul, avînd cuvîntul, arată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucît potrivit disp. art. 3001 alin. 2 C.p.p., instanța dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate cînd constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau cînd există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Deși instanța de fond a reținut faptul că măsura arestării preventive a celor trei inculpați este legală fiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art.143 și 148 lit. f C.p.p., din motivarea încheierii recurate nu rezultă care au fost argumentele avute în vedere la dispunerea revocării măsurii preventive a celor trei inculpați. Instanța nu a făcut referire nici un moment la faptul că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și își motivează hotărîrea de revocare și de punere în libertate doar pe considerentul că aceștia nu au avut antecedente penale și au avut o poziție procesuală sinceră pe parcursul urmăririi penale.
Avînd în vedere faptul că temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și încă subzistă, solicită casarea încheierii și rejudecînd să se dispună menținerea ca legală și temeinică a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Avocat V. C., pentru intimații inculpați, avînd cuvîntul, apreciază că la ora actuală nu se mai impune privarea acestora de libertate. Sînt infractori primari iar dosarul a fost finalizat și nu s-a pus problema întreruperii energiei electrice, inculpații V. sînt tată și fiu, iar prejudiciul a fost recuperat.
Apreciind că la acest moment procesual nu se mai impune privarea de libertate, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond.
Intimații inculpați M. V., M. A. C. și R. G. I., în ultimul cuvînt, arată că regretă fapta și solicită judecarea în stare de libertate.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față:
Prin încheierea din 02.03.2012 J. Z. verificând arestarea preventivă a inculpaților M. V., M. A. C. și R. G. I. în baza art.300/1 alin.. 2 Cpp., a revocat măsura preventivă, dispunând punerea de îndată în libertate a acestora.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 141/P/2012 Parchetului de pe lângă J. Z., inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 comb. cu art.209 alin. 1 lit. a, g, si alin. 3 lit. c Cp., art. 217 alin. 1 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 4/5 februarie 2012, inculpații, cu ajutorul unui baros adus special, au distrus doi stâlpi de susținere a rețelei electrice de medie tensiune LEA 20 KV de pe raza comunei F., aparținând ., până ce stâlpii au fost culcați la pământ, după care, utilizând un bomfaier, au secționat și au sustras 598 metri cablu electric, pe care l-au transportat cu căruța la domiciliul inculpatului M. V.. Prejudiciul cauzat părții civile a fost evaluat la_,54 lei.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 6 A/7.02.2012 a Judecătoriei A..
În motivarea cererii de arestare preventivă s-a invocat cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cpp., arătându-se că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modul, împrejurările, circumstanțele și consecințele săvârșirii faptelor. Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de modul în care au acționat inculpații, mai precis în grup și pe timp de noapte, în condiții meteo care sunt de natură să conducă la imposibilitatea înlăturării imediată a consecinței faptelor, cât și din consecințele patrimoniale ale faptei săvârșite prin care au creat părții vătămate o pagubă în valoare de_,54 lei, neacoperită, de natură să aducă atingere desfășurării în condiții normale a activității cotidiene, fie a unor agenți economici, fie a cetățenilor, consumatorii fiind afectați întrucât incidentele produc întreruperi cu alimentarea energiei electrice.
Instanța de fond a apreciat că deși măsura arestării preventive a fost legal și temeinic dispusă, avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpaților în cursul urmăririi penale, precum și faptul că starea de arest trebuie luată numai în mod excepțional, nu se mai impune menținerea măsurii preventive, astfel că a dispus punerea lor în libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă J. Z., susținând că prima instanță, în motivare, nu a făcut nici o referire la faptul că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă nu mai subzistă, ci s-a limitat a lua în calcul lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpaților, aspecte lipsite de relevanță în raport cu obiectul prezentei cauze.
Examinând recursul potrivit motivelor invocate cât și potrivit art. 300/1 alin.4 Cpp, tribunalul constată că este întemeiat.
Astfel, inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni ce lezează inviolabilitatea patrimoniului unei persoane iar temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Împotriva inculpaților există probe care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că sunt autorii faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, respectiv procese-verbale, planșe foto, declarații de martori, declarațiile inculpaților prin care își recunosc faptele, existând și în continuare condiția prevăzute de art. 143 alin. 1 Cpp, respectiv existența nu numai a indiciilor temeinice în sensul art. 68/1 Cpp ci și a probelor de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt judecați. Probatoriul urmează a fi administrat și în fața instanței, recurenții au posibilitatea de a-și administra și propriile dovezi în apărare, astfel că nu se poate stabili că ar fi apărut probe care să justifice schimbarea situației avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
În egală măsură, subzistă și temeiul de drept determinant la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cât și cu privire la pericolul pentru ordinea publică ce l-ar presupune punerea lor în libertate, pericol ce rezultă din modalitatea, împrejurările, circumstanțele și consecințele săvârșirii faptelor.
Recunoașterea faptelor la urmărirea penală, lipsa antecedente penale nu constituie temeiuri în sensul art. 300/1 Cpp., care să justifice punerea în libertate în această etapă procesuală, ele putând fi luate în considerare de instanță la individualizarea pedepselor, în cazul în care se va dovedi vinovăția inculpaților.
Mai mult, arestarea preventivă nu a depășit un termen rezonabil (07.02.2012), inculpații nu au dat încă declarații în instanță, există încă riscul de a influența martorii și de a îngreuna administrarea probelor, astfel încât tribunalul apreciază că la acest moment, lăsarea în libertate a inculpaților nu este oportună.
Pentru motivele expuse, în baza art.300/1 alin. 4 Cpp. și art. 385/15 pct.2 lit.d Cpp., recursul Parchetului a fost admis, cu consecința casării încheierii atacate și menținerii arestării preventive a inculpaților, constatându-se măsura luată, drept legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lîngă J. Z. împotriva încheierii din 2 martie 2012 a Judecătoriei Z. pe care o casează și rejudecînd:
În baza art. 3001 C.p.p. constată legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților M. V., M. A. C. și R. G. I. și menține starea de arest preventiv a acestora.
Cheltuielile judiciare rămîn în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.L. R.G. T.I. M.A.M.
Red./Th.Dact./D.L./6.03.2012
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 47/2012.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 67/2012. Tribunalul... → |
|---|
