Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-01-2015
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 4
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
T. compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea contestației formulată în scris și atașată la dosar de inculpatul C. I.-I., zis „C.”, fiul lui A. și F., născut la data de 28.02.1985 în municipiul Roșiorii de Vede, județul T., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul G., împotriva încheierii penale nr.178 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat C. I.-I., în stare de arest preventiv la Penitenciarul G., fiind asistat de avocat oficiu P. G., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 29 din 12.01.2015 emisă de Baroul T., depusă la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de instanță, personal contestatorul inculpat învederează că își menține contestația formulată în cauză și este de acord ca soluționarea acesteia să se facă în prezența apărătorului desemnat din oficiu. Prin avocatul din oficiu, contestatorul inculpat arată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, arată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
T. aduce la cunoștință contestatorului inculpat C. I.-I. dispozițiile procesual penale, potrivit cu care are dreptul de a da o declarație la acest moment procesual sau poate uza de dreptul la tăcere conferit de lege. În caz afirmativ, se atrage atenția contestatorului inculpat că, tot ceea ce declară, poate fi folosit și împotriva acestuia.
Personal, contestatorul inculpat consimte să dea o declarație la acest moment procesual, în prezența apărătorului desemnat din oficiu.
T. a procedat la audierea contestatorului inculpat C. I.-I., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Fiind întrebați de instanță, atât contestatorul inculpat, prin apărătorul din oficiu, cât și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu sunt cereri de formulat și nici probe de solicitat în cauza dedusă judecății.
T., nemaifiind cereri de formulat și nici probe de solicitat, față de înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbaterea contestației formulată de inculpatul C. I.-I..
Avocat oficiu P. G., desemnat pentru contestatorul inculpat C. I.-I., având cuvântul, arată că inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii penale nr.178 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, apreciind că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarația dată astăzi în fața instanței, având în vedere și circumstanțele personale ale contestatorului inculpat, care este de acord cu recuperarea prejudiciului, fiind vorba despre o infracțiune ce permite împăcarea părților, se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive – considerată ca fiind una prea aspră – cu măsura preventivă a controlului judiciar. În situația în care s-ar dispune această măsură, prin obligațiile ce îi sunt impuse, inculpatul are posibilitatea de a fi verificat și va fi prezent la toate termenele de judecată. Precizează că, în situația în care se ajunge la împăcarea părților, un proces penal nu poate avea loc.
Față de considerentele mai sus expuse, solicită admiterea contestației formulată de inculpatul C. I.-I. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că, circumstanțele personale cât și celelalte motive invocate de inculpat, prin apărător, nu justifică admiterea contestației, în condițiile în care temeiurile legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Consideră că măsura preventivă a controlului judiciar nu asigură scopul prevăzut de art.202 Cod procedură penală, punând concluzii de respingere – ca nefondată – a contestației formulată de inculpatul C. I.-I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. I.-I., solicită admiterea contestației și, pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a controlului judiciar, luându-și angajamentul că va respecta toate obligațiile ce îi vor fi impuse, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina sa.
TRIBUNALUL :
Asupra contestației, de față:
Prin încheierea nr. 178 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, formulată de inculpatul C. I.-I., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, fapte prev. si ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d, alin.2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art.77 alin.1 lit. e Cod penal și art. 5 Cod penal, cu obligarea inculpatului la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 36 din 09 iulie 2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede, s-a admis propunerea parchetului de pe lângă aceeași instanță și, în baza art. 223 al. 2 și art. 226 Cpp., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I.-I., pe o durată de 30 de zile, de la data de 9 iulie 2014 la data de 7 august 2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 8/UP/ 09.07.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cpp și art. 223 alin. 2 Cpp., pentru luarea măsurii arestării preventive, fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că inculpatul C. I.-I., alături de alți inculpați, sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și complicitate la furt calificat (23 fapte).
Raportat la modul săvârșirii infracțiunilor, circumstanțele comiterii lor, imprimând faptelor un grad ridicat de pericol social, dat fiind și anturajul pe care l-au creat și în care au operat, au constituit elemente care au condus la concluzia că privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pe care o creează pentru ordinea publică, propunerea de arestare preventivă a acestora fiind admisă, în temeiul dispozițiilor art. 225 – 226 Cod procedura penală.
Totodată, s-a avut în vedere și aspectul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Reținând circumstanțele și modul comiterii infracțiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 5 ani, inclusiv, temerea provocată de inculpați, s-a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, măsura arestării preventive fiind necesară pentru înlăturarea acestei stări de pericol și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații, contestație care a fost respinsă prin încheierea penală nr. 34 din 11.07.2014 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. care a reținut existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis în decursul unei perioada de 6 luni, în participație, numeroase infracțiuni de furt din domiciliile unor persoane, pe timp de noapte, prin efracție, după o înțelegere prealabilă, aspect ce denotă o periculozitate sporită, luarea măsurii arestului preventiv fiind singura alternativă pentru restabilirea echilibrului social, pericolul fiind prezent și actual, impunând luarea acestei măsuri.
Prin încheierea din data de 18 septembrie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpați, fixându-se termen fond la data de 08 octombrie 2014, cu citarea tuturor părților în cauză.
Prin încheierile din 26 septembrie 2014 și 12 noiembrie 2014 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B. A. V., C. I. I. și C. R., măsură menținută în continuare.
Conform dispozițiilor art. 242, alin.2 Cod procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura prevenită mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1.”
În cazul în speță s-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală, în raport de modul și circumstanțele de comitere a faptelor, poziția nesinceră procesuală a inculpatului.
Față de data dispunerii arestării preventive, prin încheierea nr. 36/ 09.07.2014, motivele care au conturat suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor infracționale, din probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 2787/P/2013 rezultă indicii temeinice cu privire la activitatea infracțională imputată acestui inculpat, C. I. I., în acest sens reținând că, inculpatul împreună cu inculpatul B. A. V. au acționat în calitate de autori ai faptelor de furt din locuințe, aceștia pătrunzând atât pe timp de zi cât și noaptea în locuințele persoanelor vătămate vizând în cele mai multe cazuri persoane cu vârste înaintate. Ca mod de operare, aceștia s-au deplasat, mai ales în cursul nopții, în zona locuințelor vizate a fi sparte unde, folosind haine vechi sau pături/lenjerii etc., au supravegheat locuințele victimelor până la ore târzii, în noapte, perioadă în care cei doi închideau telefoanele mobile, iar când erau convinși că persoanele vătămate dorm și nu pot fi auziți, prin efracție, au pătruns în locuințe unde au scotocit în locurile unde bănuiau că persoanele vătămate dețin bani (șifoniere, sertare, borsete etc). În unele cazuri cei doi inculpați au eliberat animalele persoanelor vătămate din dependințele în care erau închise (grajduri, staule, țarcuri, cotețe etc.), animalele făcând zgomot și determinând persoanele vătămate să părăsească locuința, moment în care aceștia au pătruns în locuințe și au sustras sume de bani. Faptele au fost săvârșite de cei doi cu complicitatea și a inculpaților I. C. R. și C. R..
Față de dispozițiile art. 242 al.2 Cod procedură penală potrivit cărora, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o măsură mai ușoară atunci când în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al.1 Cod procedură penală, instanța a avut în vedere și poziția oscilantă a inculpatului, care în declarația dată în fața instanței nu a mai recunoscut toate faptele, pe care le-a recunoscut în cursul urmăririi penale, deși probele, cum s-a arătat, conduc la concluzia certă și conturează existența de indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în baza cărora s-a dispus arestarea sa preventivă.
Ca urmare, instanța a conchis că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. I. I. se mențin și se impune și în continuare privarea acestuia de libertate pentru protejarea ordinii publice și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, dat fiind stadiul procesual al cauzei, poziția inculpatului, antecedentele penale, modalitatea de operare și pericolul social ridicat al faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În concluzie, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar apare ca nejustificată, în contextul reținut, măsura dispusă față de inculpat fiind de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
S-a mai reținut că, inculpatul a mai formulat o astfel de cerere la data de 28 noiembrie 2014, cerere respinsă prin încheierea nr. 163 din 03 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede. Instanța reține că față de acel moment nu s-au modificat situația de fapt și nici un element din cele care au fost avute în vedere la soluționarea acelei cereri.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul C. I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea contestației și desființarea încheierii atacate și rejudecând cererea, să fie admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Motivele contestației nu au fost formulate în scris.
În susținerea orală a motivelor contestației, inculpatul, prin apărător, a arătat că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, declarația dată astăzi în fața instanței, având în vedere și circumstanțele personale ale contestatorului inculpat, care este de acord cu recuperarea prejudiciului, fiind vorba despre o infracțiune ce permite împăcarea părților, se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive – considerată ca fiind una prea aspră – cu măsura preventivă a controlului judiciar. În situația în care s-ar dispune această măsură, prin obligațiile ce îi sunt impuse, inculpatul are posibilitatea de a fi verificat și va fi prezent la toate termenele de judecată.
Analizând contestația formulată în raport de actele și lucrările dosarului, precum și prin prisma art. 206 C. proc. pen., instanța reține următoarele:
Prin încheierea nr. 36 din 09 iulie 2014, judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Roșiorii de Vede a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede de arestare preventivă a inculpatului C. I. I., alături de alți inculpați, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 09 iulie 2014 la data de 07 august 2014, inclusiv, măsură menținută de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Roșiorii de Vede la trimiterea în judecată a inculpaților, prin încheierea din 07 august 2014, rămasă definitivă prin încheierea penală nr. 48 din 11 august 2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. și în procedura de cameră preliminară, precum și în cursul judecății.
La data de 17.12.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul C. I. I., cerere respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Conform acestui ultim text de lege invocat, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a avut în vedere, în ceea ce îl privește, există presupunerea rezonabilă că, împreună cu inculpatul B. A. V. au acționat în calitate de autori ai faptelor de furt din locuințe, aceștia pătrunzând atât pe timp de zi cât și noaptea în locuințele persoanelor vătămate vizând în cele mai multe cazuri persoane cu vârste înaintate. Ca mod de operare, aceștia s-au deplasat, mai ales în cursul nopții, în zona locuințelor vizate a fi sparte unde, folosind haine vechi sau pături/lenjerii etc., au supravegheat locuințele victimelor până la ore târzii, în noapte, perioadă în care cei doi închideau telefoanele mobile, iar când erau convinși că persoanele vătămate dorm și nu pot fi auziți, prin efracție, au pătruns în locuințe unde au scotocit în locurile unde bănuiau că persoanele vătămate dețin bani (șifoniere, sertare, borsete etc). În unele cazuri cei doi inculpați au eliberat animalele pers. vătămate din dependințele în care erau închise (grajduri, staule, țarcuri, cotețe etc.), animalele făcând zgomot și determinând persoanele vătămate să părăsească locuința, moment în care aceștia au pătruns în locuințe și au sustras sume de bani. Faptele au fost săvârșite de cei doi cu complicitatea și a inculpaților I. C. R. și C. R.. Faptele pentru care a fost trimis în judecată constituie infracțiuni de furt calificat, fapte prev. si ped. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b si d, alin. 2 lit. b Cod penal (17 fapte) și tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 alin.1 rap. la art. 228 alin.1 - 229 alin.1 lit. b și d, alin.2 lit. b Cod penal (5 fapte), totul cu aplicarea art. 38 al.1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin.1 lit. e Cod penal și art. 5 Cod penal, fiind caracterizate în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Având în vedere mijloacele de probă aflate la dosar, tribunalul, în acord cu instanța de fond, apreciază că în cauză și la acest moment procesual există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și se constată îndeplinită și cea de-a doua cerință impusă de dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv cea referitoare la cuantumul pedepsei.
Astfel se constată că arestarea preventivă a contestatorului inculpat a fost dispusă în mod legal, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, pentru asigurarea scopului măsurii preventive, acela de prevenire a săvârșirii altei infracțiuni și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Se au în vedere, alături de alte elemente, mediul din care provine inculpatul, modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor, persistența infracțională, toate acestea conducând la aprecierea necesității menținerii inculpatului în stare de arest preventiv pentru a înlătura pericolul pentru ordinea publică.
În contextul în care faptele cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul le-a săvârșit sunt îndreptate contra unei valori sociale importante, sunt infracțiuni cu un impact psihologic puternic asupra comunității, în sânul căreia se naște un sentiment puternic de oprobiu pentru adoptarea unei astfel de conduite infracționale, tribunalul apreciază, în acord cu prima instanță, că scopul măsurii preventive nu poate fi garantat decât prin privarea de libertate a contestatorului inculpat.
În consecință, se apreciază că în mod just prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 242 Cod procedură penală, motiv pentru care a respins cererea inculpatului ca neîntemeiată.
Față de considerentele invocate anterior se constată că încheierea atacată este legală și temeinică, astfel că va respinge contestația formulată de inculpatul C. I. I. ca nefondată, urmând a obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 206 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. I. I. împotriva încheierii nr. 178 din data de 19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./ tehnored. T.I../ 13.01.2015 / 4 ex.
d.f. nr._
jud.fond P. M.M./Jud.Roșiorii de Vede
..inc. la PNT.G. și P. TR.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
