Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-11-2013
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.139
R E C U R S
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
T. compus din:
Președinte: T. I.
Judecător: R. G.
Judecător: D. L.
Grefier: D. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpatul T. I. C. și partea vătămată A. I., împotriva sentinței penale nr.169 pronunțată la data de 4 septembrie 2013 de Judecătoria Roșiorii de Vede.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat T. I. C. personal și asistat din oficiu de avocat B. C., intimatul parte responsabilă civilmente T. S. V., recurentul parte vătămată A. I. personal și intimatul parte vătămată C. C. personal, lipsind intimatul parte responsabilă civilmente T. D., intimatul-autoritate tutelară evaluare minori – S. de Probațiune de pe lângă T. T. și intimatul parte civilă S. de C. O. „Pr. Dr.D. T.” București.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se arată că nu mai sânt alte cereri de formulat.
T. având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat B. C., din oficiu pentru recurentul inculpat T. I. C., având în vedere atitudinea manifestată de inculpat, față de împrejurările relatate, apreciază că se poate face aplic. art. 81 C.p., iar în ce privește despăgubirile, le apreciază ca fiind nejustificat de mari și nedovedite în totalitate, astfel încât se impune diminuarea acestora.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și rejudecând, să se facă aplicarea disp. art. 81 C.p.
Recurentul parte vătămată A. I., depune adeverință memdicală, arată că incidentul s-a întâmplat în fața porții sale și apreciază că pedeapsa aplicată este prea mică, iar pe latura civilă a cheltuit foarte mulți bani, astfel încât solicită condamnarea inculpatului, majorarea despăgubirilor și respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că nu se impune redozarea pedepsei și nici majorarea pedepsei, astfel încât pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, iar în ceea ce privește latura civilă, apreciază că a fost corect soluționată.
Intimata parte responsabilă civilmente T. S. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și respingerea recursului părții vătămate.
Recurentul inculpat T. I. C., în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat în cauză și respingerea recursului declarat de partea vătămată.
TRIBUNALUL:
Asupra recursurilor, de față:
Prin sentința penală nr. 169 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. și art. 74 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul T. I. C., fiul lui D. și S. V., născut la data de 02.10.1994 în municipiul Roșiorii de Vede, județul T., cu același domiciliu, ., ., cetățenia română, studii 11 clase, elev în clasa a XII la Colegiul Tehnic A. Saligny Roșiorii de Vede, fără antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale de 1500 lei.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A. I. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească acesteia suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și 3500 lei reprezentând daune morale.
S-a luat act că partea civilă S. de C. O. „P.. Dr. I. T.” nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în data de 14 iunie 2012, în jurul orelor 19:00, inculpatul se afla în Parcul N. B. din municipiul Roșiorii de Vede împreună cu prietena sa C. D. G., dar și cu alți prieteni și anume: P. A. D., C. S. C. și P. I. D..
Numita A. M. M., vecină și în relații de dușmănie cu C. D. G., a trecut pe o bicicletă pe lângă grupul de tineri menționat. Soția părții vătămate a adresat injurii grupului de tineri, în special martorei C. D..
Partea vătămată a anunțat un gardian public (martorul P. G. – D.) că soția sa a fost insultată de grupul tinerilor. Martorul, așa cum a declarat, a stat de vorbă cu tinerii; aceștia au negat că ar fi adresat cuvinte jignitoare soției părții vătămate, astfel că nu au fost sancționați contravențional.
Tinerii au părăsit parcul și s-au îndreptat către locuința lui C. D. G., unde au mai stat de vorbă în stradă, în fața curții acesteia.
Soții A. M. M. și A. I., care sunt vecini cu familia C., s-au întors și ei la locuința lor după incidentul din parc și, în acest context, A. M. M. le-a adresat insulte tinerilor cât și lui C. D. G., moment în care inculpatul i-a reproșat acesteia acest lucru.
Grupul de tineri s-a îndepărtat apoi spre locuința martorei C. D., vecină cu familia părții vătămate, în acest context fiind din nou abordați de A. M. M.. Aceasta l-a chemat și pe soțul său (partea vătămată) în stradă, acolo unde se aflau inculpatul împreună cu prietenii lui, moment în care partea vătămată s-a repezit către P. I. D. cu intenția de a-l lovi. Acesta s-a ascuns în spatele inculpatului care a oprit pe partea vătămată întrebându-l „dacă vrea să se bată”. Partea vătămată l-a lovit pe inculpat în spate și în ceafă iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față.
Ulterior, părții vătămate i s-a eliberat un certificat medico-legal din care rezultă că prin leziunile create i-au fost necesare un număr de 25 – 30 zile îngrijiri medicale.
Față de derularea faptelor și de modul în care a acționat inculpatul (care este cu mult mai tânăr decât partea vătămată și era înconjurat de prietenii săi), instanța a apreciat că nu poate reține nici legitima apărare și nici provocarea acestuia, nefiind întrunite condițiile impuse de lege.
Raportat la starea de fapt mai sus reținută, instanța a constat că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următ. Cod penal.
În virtutea textului legal mai sus menționat, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, împrejurările în care a fost comisă fapta dar și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a intrat pentru prima dată sub incidența legii penale, a fost prezent pe tot parcursul judecății, ceea ce denotă că a înțeles consecințele faptelor sale pe plan personal și social, conduita pe care instanța o reține ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal cu consecințele prevăzute de art. 76 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, dacă se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii.
Partea vătămată A. I., în declarația luată de instanță la data de 17 aprilie 2013 s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând 10.000 lei reprezentând daune materiale și 70.000 lei reprezentând daune morale.
Daunele materiale au fost probate decât în parte, cu depoziția martorului B. M..
Instanța a reținut doar suma de 1000 lei reprezentând costul transportului și al medicamentelor conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a luat în considerare consecințele loviturii, suferite de partea vătămată, atât în plan fizic cât și psihic, faptul că a fost în imposibilitatea de a se hrăni normal, având mandibula fracturată.
A apreciat instanța, față de situația de fapt reținută, că suma de 3500 lei este de natură să acopere, în mod echitabil prejudiciul de ordin moral suportat de partea vătămată în urma loviturii primite de la inculpat.
Astfel, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A. I. și a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească acesteia suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și 3500 lei reprezentând daune morale.
Cu adresa nr. 1196/19.03.2013 S. Clinic de C. O.-Maxilo-Facială „P.. Dr. I. T.” a comunicat că nu se constituie parte civilă în cauză, instanța de fond luând act de poziția procesuală a acestei unități.
S-a apreciat că se impune ca în baza disp. art. 191 Cod procedură penală să fie obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că prin sentința recurată a fost condamnat la amendă penală în sumă de 1.500 lei și a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei daune materiale și a sumei de 3.500 lei, daune morale.
A menționat că la data comiterii faptei era elev la liceu iar în prezent este șomer, fără posibilități materiale, familia sa fiind modestă, fără posibilități materiale, solicitând casarea hotărârii atacate și modificarea în parte a sentinței, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal, respectiv dispunerea suspendării executării amenzii penale aplicate. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aplicarea acestor dispoziții, deoarece a regretat săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, este conștient că a greșit dar fiind minor nu a fost suficient de matur în judecată.
Partea vătămată, în motivarea recursului a arătat că apreciază sentința penală atacată ca fiind nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei sub aspectul atât a laturii penale cât și a laturii civile.
A mai arătat că instanța de fond a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu amenda, în suma de 1500 lei, făcând o greșită apreciere a pericolului social, în concret, al faptei deduse judecății, precum și a consecințelor faptei săvârșite de către inculpat, în condițiile în care, inculpatul, imediat după săvârșirea faptei, a încercat să-și ascundă identitatea, dând date eronate cu privire la numele și adresa sa de domiciliu, nu a recunoscut niciodată săvârșirea faptei, astfel că în mod greșit s-a reținut în favoarea sa circumstanța prev. de art . 74 lit. a,c Cod pen., a încercat să inoculeze instanței împrejurări false, din care să rezulte că s-ar fi aflat în legitimă apărare sau că a fost provocat să săvârșească fapta, nu a achiesat la posibilitatea diminuării pedepsei ce urma să îi fie aplicată, prin recunoașterea faptei și prin beneficierea de disp art. 320 indice 1 alin. 7 C.pr.pen, consecințele faptei sale sunt deosebit de grave, fie prin încadrarea juridică data acesteia, cât și prin numărul mare de îngrijiri medicale, ca și prin urmările agresiunii sale.
Față de aceste împrejurări și în lumina disp. art. 385 indice 9. punct 14 Cod pr. pen. consideră că pedeapsa aplicată de 1500 lei amendă penală este prea blândă, în raport cu pericolul social concret al faptei și cu modul în care inculpatul a încercat să ascundă împrejurări ale acesteia sau să nu recunoască în niciun fel.
Cu privire la latura civilă, a solicitat ca inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să fie obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, 70 000 lei cu titlu de daune morale și 5000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Prin sentință, instanța de fond, în pofida probelor administrate în cauză, a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente doar la,1.000 lei daune materiale, 3.500 lei daune morale, 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu privire la daunele materiale, nu înțelege cum prima instanță a putut trece peste dovada cu înscrisuri și cu martori, din care rezultă că martorul B. M. a declarat că a fost nevoit să facă cheltuieli cu operații, hrana specială, transport, medicamente, controale ulterioare, de peste 10.000 lei și că, chiar martorul l-a împrumutat cu suma de 7000 lei, pe care a primit-o ulterior.
Cu privire la daunele morale, suma de 3500 lei apare ca derizorie, sumă ce se putea acorda în cazul în care o parte vătămata ar fi prezentat doar 10 zile necesare pentru vindecare si nicidecum o suferință de 30 de zile, cu consecința unei operații faciale, cu imposibilitatea să se hrănească normal, cu consecințe estetice ulterioare și cu controale periodice, deoarece durerile și amețelile persistă și în prezent.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, în mod nejustificat instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente doar la suma de 2.000 lei, deși la dosar existau chitanțe pentru suma de 5.000 lei, având apărare calificată, în raport cu fapta dedusă judecății și soluționarea cauzei, în timp, determinată de nerecunoașterea faptei de către inculpatul-intimat.
Față de toate aceste considerente solicită reaprecierea în totalitate a laturii civile a cauzei.
Analizând sentința penală nr. 169 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în raport de motivele de recurs formulate de recurenți, cât și sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată că recursurile declarate de aceștia sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin sentința penală nr. 169 din 04.09.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. și art. 74 lit. a și c Cod penal a fost condamnat inculpatul T. I. C. la pedeapsa amenzii penale de 1500 lei, punându-i-se în vedere acestuia dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A. I. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească acesteia suma de 1000 lei reprezentând daune materiale și 3500 lei reprezentând daune morale.
S-a luat act că partea civilă S. de C. O. „P.. Dr. I. T.” nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
T., analizând sentința atacată constată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a probatoriilor administrate în cauză și a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că în ziua de 14.06.2012, urmare a unui incident între prietena inculpatului și partea vătămată și soția acestuia, inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feței, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, fiind internat în spital în perioada 16.06.2012 – 20.06.2012.
Fapta inculpatului, așa cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, reținându-se corect de către instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal, avându-se în vedere că la data săvârșirii faptei inculpatul era minor, infracțiune pentru care în mod just instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, tribunalul apreciază că instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 52 și 72 Cod penal, a art. 99 și urm. și a art. 74, 76 alin 1 lit. e Cod penal, ținând cont atât de gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, cât și de persoana inculpatului care este minor, nu este cunoscut cu antecedente penale și a apreciat în mod just că scopul preventiv al legii penale poate fi atins prin condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda al cărei cuantum a fost stabilit la suma de 1.500 lei, cuantum stabilit în limitele legale.
Prin cererea de recurs inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, în sensul suspendării executării pedepsei amenzii, dată fiind situația sa materială și a familiei sale.
Se apreciază că în cauză nu se impune aplicarea acestor dispoziții având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta și urmările acesteia asupra părții vătămate, aplicarea unei pedepse cu amenda nefiind condiționată în vreun fel de posibilitățile materiale ale inculpatului. Se constată că instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate toate circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului atunci când a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse cu amenda, în condițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
De asemenea, constată tribunalul că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, având în vedere faptul că despăgubirile materiale au fost acordate părții civile în cuantumul în care acestea au fost dovedite iar daunele morale au fost cuantificate la suma de 3.500 lei, sumă suficientă și necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.
Referitor la motivul de recurs privind greșita neacordare în totalitate a daunelor morale solicitate de partea civilă, tribunalul reține caracterul neîntemeiat al acestei solicitări, întrucât infracțiunea dedusă judecății și comisă împotriva sa este o infracțiune îndreptată împotriva sănătății și integrității corporale, în cazul căreia reabilitarea valorii sociale ocrotită de norma penală se realizează, în primul rând, prin pedeapsa aplicată inculpatului. Pe de altă parte, în cauză se apreciază că nu se poate reține un prejudiciu moral grav adus părții civile având în vedere că fapta inculpatului a avut loc în condițiile în care partea vătămată și soția acestuia au generat conflictul.
Referitor la motivul de recurs invocat de partea civilă ce vizează cheltuielile judiciare avansate de aceasta, tribunalul apreciază că față de soluția pronunțată și de dispozițiile art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța de fond în mod corect a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei.
Astfel, tribunalul apreciază motivele de recurs invocate de recurenți ca fiind neîntemeiate și cum în cauză nu există nici alte motive de casare a sentinței penale recurate ce s-ar fi putut lua în discuție, din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpatul T. I. C. și partea vătămată A. I. împotriva sentinței penale nr. 169/04.09.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul va obliga recurentul inculpat și recurenta parte vătămată la plata sumei de 300 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul T. I. C. și partea vătămată A. I. împotriva sentinței penale nr. 169/04.09.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Obligă fiecare recurent la plata unei sume de 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.I. R.G. D.L. D.A.M.
Red./tehnored./ T.I./03.12.2013/ 2 ex.
d.f. nr._
jud.fond P. M.M.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
