Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 17-03-2015
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.18
Ședința publică din data de 17 martie 2015
T. compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: P. S.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă T. T. - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpatul C. R.- C., fiul lui A. și I., născut la 17.02.1982 în orașul V., județul T., cu domiciliul în ., ., nr.6, ., ., trimis în judecată – în stare de libertate - prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. nr.432/P/2013 din 13 ianuarie 2014, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1 și art.257 Cod penal cu aplic. art.41 – 42 Cod penal (5 fapte), ambele infracțiuni cu aplic. art.33 lit. a Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2015, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta – când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului C. R. C. să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 17 martie 2015, dată la care a pronunțat prezenta sentință penală.
TRIBUNALUL :
Asupra cauzei penale, de față:
Prin rechizitoriul cu numărul 432 P/2013 din 13 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă T. T. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. R. C., fiul lui A. și I., născut la 17.02.1982 în orașul V., jud. T., cu domiciliul în ., . nr.6, ., jud. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență, prevăzute de art. 215 alin.1 și art. 257 Cod penal cu aplicarea art. 41-42 Cod penal (5 fapte), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 15.01.2014.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că, în luna noiembrie 2012, persoana vătămată I. N. A. absolvent al Facultății de Transporturi Specializare Autovehicule (2004) și I.M.S.T. Specializare Ingineria Calității (2008), a intenționat să se înscrie la doctorat, la o grupă monitorizată de profesorul universitar M. C. însă, perioada de înscriere expirase. După cca. două săptămâni, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către inculpatul C. R. C., pe care îl cunoscuse încă din perioada când amândoi erau studenți și care aflase despre demersul său privind înscrierea la o grupă de doctorat. În aceste împrejurări, inculpatul i-a relatat martorului că este asistent universitar al profesorului M. C. și îl poate ajuta să se înscrie la doctorat, ca urmare a influenței sale față de profesor.
Ulterior, cele două persoane s-au întâlnit la Universitatea Politehnica București, inculpatul menționând că înscrierea sa la o grupă de doctorat este rezolvată, că deja a discutat cu profesorul M. și l-a convins să-l primească, însă trebuie să plătească o taxă de înscriere în cuantum de 4.000 lei, pentru primul an de studiu și să depună anumite acte (cerere de înscriere, diplome de absolvire, etc.).
De asemenea, inculpatul i-a mai spus persoanei vătămate că va trebui cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., să-i aducă pentru profesor carne de porc, miel și curcan. La scurt timp de la această discuție, persoana vătămată s-a întâlnit din nou cu inculpatul la Universitatea Politehnica București, împrejurare în care i-a înmânat 4.000 lei și actele solicitate.
După câteva discuții telefonice în intervalul ce a urmat, în luna martie 2013, inculpatul C. R. C. i-a comunicat lui I. N. A. faptul că trebuie să plătească publicarea unor lucrări de care se va ocupa tot el, astfel că, în luna aprilie 2013, I. N. A. a depus într-un cont comunicat de inculpat, deschis la Banca Transilvania, suma de 1.350 lei.
Ulterior, persoana vătămată I. N. A. s-a deplasat la secretariatul cabinetului profesorului M. C., unde în urma discuției cu o secretară a aflat că inculpatul nu mai lucrează în cadrul Universității Politehnica București. Același aspect i l-a confirmat și profesorul M. C..
Persoana vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat și i-a comunicat că a aflat cum stau lucrurile, iar acesta i-a spus să stea liniștit că o să-i restituie întreaga sumă de 5.320 lei.
A urmat o perioadă de termene și promisiuni de restituire a banilor, neurmată în nici un fel de acte de executare, astfel încât I. N. A. s-a adresat organelor abilitate, denunțând activitatea infracțională a inculpatului.
De asemenea, prin rechizitoriu s-a mai reținut și faptul că martorul C. I. C. este student la Facultatea de Automatică și Calculatoare – Universitatea Politehnica București în anul III și atât el, cât și inculpatul C. R. C. sunt din aceeași localitate, astfel că se cunoșteau, martorul cunoscând că inculpatul este asistent laborant în cadrul Politehnicii București.
În luna august 2013, în urma unei discuții între cei doi, inculpatul l-a întrebat dacă martorul are restanțe, oferindu-se să-l ajute, folosindu-se de influența sa în raport de profesorii examinatori. Întrucât, C. I. C. a respins oferta, acesta i-a propus să-l pună în legătură cu colegi de-ai săi care au nevoie să fie ajutați la examene, motiv pentru care într-un interval de timp foarte scurt acesta a găsit patru „clienți”, colegi de-ai săi cu multe restanțe.
I., s-a întâlnit în zilele următoare cu martorii I. M. V., P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A., toți studenți în anul II la Facultatea de Automatică și calculatoare din cadrul Universității Politehnica București, pe care i-a convins că are relații în mediul profesoral la Politehnica București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină, pretinzându-le pentru aceasta și primind de la aceștia diferite sume de bani.
Astfel, de la I. M. V., care avea 13 restanțe, a pretins și primit suma de 2.500 lei, de la P. R. I., care avea 10 restanțe, a pretins și primit suma de 1.700, de la B. A. B., care avea 9 restanțe, suma de 1.800 lei iar de la Ț. G. A., care avea 9 restanțe, suma de 1.700 lei.
După primirea banilor, inculpatul C. R. C. nu a efectuat nici un demers pentru cele promise acestora, astfel că trei dintre ei (P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A.) au fost declarați repetenți, promovând numai I. M. V., dar aceasta nu s-a datorat inculpatului C. R. C..
Așa cum s-a menționat și anterior, sesizarea instanței prin rechizitoriu s-a făcut la data de 15.01.2014 iar ulterior datei de 01.02.2014, dată la care a intrat în vigoare actualul Cod de procedură penală, în ședința de judecată din data de 04.02.2014, prin încheiere, instanța, constatând că nu a fost începută cercetarea judecătorească, în baza art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, a dispus trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară.
Astfel, în cauză s-a efectuat procedura prevăzută de art. 344 și urm. Cod procedură penală iar prin încheierea din data de 27.03.2014 pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 432/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. T. privind pe inculpatul C. R. C., trimis în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență, prevăzute de art. 215 alin.1 și art. 257 Cod penal1969 cu aplicarea art. 41-42 Cod penal 1969 (5 fapte), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat, fixându-se termen pentru judecata pe fond.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat, potrivit prevederilor art. 381 Cod procedură penală și au fost administrate, potrivit art. 374 alin. 6 C.p.p., probele din cursul urmăririi penale care au fost contestate de inculpat, respectiv au fost audiați martorii din rechizitoriu, ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, au fost depuse înscrisuri.
Totodată, persoana vătămată I. N. A., prin cererea depusă la dosar, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.500 lei.
D. analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
În luna noiembrie 2012, partea civilă I. N. A. absolvent al Facultății de Transporturi Specializare Autovehicule (2004) și I.M.S.T. Specializare Ingineria Calității (2008), a intenționat să se înscrie la doctorat, la o grupă monitorizată de profesorul universitar M. C. însă, de la secretariatul Universității Politehnica București i s-a comunicat că perioada de înscriere a expirat, iar profesorul M. C. constituise deja grupă pentru doctorat.
După aproximativ două săptămâni, partea civilă a fost contactată telefonic de către inculpatul C. R. C., pe care îl cunoscuse încă din perioada când amândoi erau studenți și care aflase despre demersul său, respectiv, înscrierea la o grupă de doctorat. În aceste împrejurări, inculpatul i-a relatat că este asistent universitar al profesorului M. C. și îl poate ajuta să se înscrie la doctorat, ca urmare a influenței sale față de profesor.
Ulterior, cei doi s-au întâlnit la Universitatea Politehnica București, inculpatul asigurându-l pe martor că înscrierea sa la o grupă de doctorat este rezolvată, că deja a discutat cu profesorul M. și l-a convins să-l primească. Totodată, inculpatul i-a comunicat că trebuie să plătească o taxă de înscriere în cuantum de 4.000 lei, pentru primul an de studiu și să depună anumite acte, respectiv, cerere de înscriere, diplome de absolvire, etc.
Totodată, inculpatul i-a mai spus părții civile că va trebui, cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., să-i aducă pentru profesor carne de porc, miel și curcan. Produsele alimentare sunt individualizate și în convorbirea ambientală dintre I. N. A. și învinuitul C. R. C. din 11.09.2013 ora 08:01 (fila nr.128 dosar de urmărire penală).
La scurt timp de la această discuție, I. N. A. s-a întâlnit din nou cu inculpatul la Universitatea Politehnica București, împrejurare în care i-a înmânat 4.000 lei și actele solicitate. De menționat că, inculpatul a ales special o oră de întâlnire, când casieria Universității Politehnica București era închisă, astfel că a pretins cei 4.000 lei, spunându-i că-i va achita el taxa de înscriere aferentă primului an de studii, în ziua următoare.
Și cu această ocazie, inculpatul C. R. C. l-a asigurat încă o dată că totul este în regulă și după ce va fi înscris vor discuta și aspectul legat de o eventuală răsplată a sa pentru ajutorul acordat.
După câteva discuții telefonice în intervalul ce a urmat, pe aceeași temă, în luna martie 2013, inculpatul C. R. C. i-a comunicat lui I. N. A. faptul că trebuie să plătească publicarea unor lucrări de care se va ocupa tot el, astfel că, în luna aprilie 2013, I. N. A. a depus, într-un un cont comunicat de inculpat, la Banca Transilvania, suma de 1.350 lei, sumă solicitată de acesta.
În luna mai 2013, partea civilă i-a solicitat inculpatului să aranjeze o întâlnire pentru a discuta cu profesorul M. C. îndrumările legate de doctorat iar din acel moment, C. R. C. s-a folosit de diverse tertipuri pentru a evita o astfel de întâlnire, fapt ce l-a determinat pe I. N. A. să se deplaseze la secretariatul cabinetului profesorului M. C., unde în urma discuției cu o secretară a aflat că inculpatul nu mai lucrează în cadrul Universității Politehnica București.
Același aspect i l-a confirmat și profesorul M. C., care i-a adus la cunoștință că nu are nici o legătură cu C. R., pentru că acesta a fost exmatriculat chiar de el în urmă cu un an, din cauză că au fost multe reclamații și a înșelat mai multe persoane de maniera în care a procedat și cu el.
I. N. A. l-a contactat telefonic pe inculpat spunându-i că a aflat cum stau lucrurile, iar acesta i-a spus să stea liniștit că o să-i restituie întreaga sumă de 5.320 lei. A urmat apoi o perioadă de termene și promisiuni de restituire a banilor, neurmată în nici un fel de acte de executare, ceea ce a determinat-o pe partea civilă, I. N. A. să se adreseze organelor de urmărire penală, denunțând întreaga activitate infracțională a inculpatului.
În cauză, în cursul urmăririi penale, T. T., prin încheierile nr. 119 din 9.08.2013 și nr. 128 din 3.09.2013 a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor ambientale dintre acesta și I. N. A..
D. examinarea notelor privind convorbirile telefonice dintre inculpat și partea civilă rezultă că, în nici un moment, inculpatul C. R. C. nu a negat situația de fapt expusă mai sus, încercând de fiecare dată să obțină un nou termen de restituire a banilor. Semnificativ este următorul pasaj din convorbirea telefonică dintre partea civilă și inculpat, purtată la data de 10.09.2013 ora 16:42:
I. N. A.: „… Numai că … numai că m-am săturat să tot fac drumuri la București aiurea, aiurea și așa de un an de zile, că vorbim cu profesorul, că am vorbit cu profesorul, că le-am depus eu profesorului, că a luat profesorul banii. Nu așa mi-ai tot spus?”
C. R. C.: „ Ba da, domne", așa este, nu e vorba despre asta, da, …
… Nu da, nu e vorba despre asta, v-am și spus am nevoie de o păsuire, dacă vreți putem să ne vedem luni după amiază când terminați programul și e ok…”.
I.N.A.: „Da, domne", da… mi-ai luat banii, mi-ai luat actele, că vorbești cu profesorul, că e rezolvată treaba, că mai are două locuri, că nu s-au înscris, am venit ca papagalul, am făcut cerere, ți-am lăsat cererea, copii tot, bani, ți-am lăsat banii eu 40 de milioane …”.
C.R.C.: „Eu în continuare, deci în continuare nu neg chestia asta și pot să vă spun și mai pot să …” (fila nr.92-93, dosar urmărire penală).
Aceeași atitudine a avut inculpatul și în cadrul întâlnirilor pe care le-a avut ulterior cu I. N. A..
Astfel, la data de 11.09.2013 ora 7:52, inculpatul a încercat din nou să-l convingă că, încă îl mai poate „ajuta”:
I. N.A.: „Că nu, nu-mi plac chestiile astea, adică … Da. Trebuia să-mi spui de la început: Bă nu pot!”.
C. R.C.: „Deci nu a existat nu pot. Deci nu a existat! Vă spui la modul cel mai serios: Nu a existat nu pot. Și nu există în continuare. Deci se poate! Se pot face multe, multe, multe …” (fila nr.122, dosar urmărire penală).
Referitor la suma de bani primită de inculpat de la partea civilă, acesta i-a relatat în convorbirea din 11.09.2013 ora 08:01:
C. C.R.: „… Eu nu m-am ales cu nimic. La modul cel mai serios vă spun! Deci, sincer va spun…”.
I. N.A.: „ Păi, nu domne"! Hai să mergem la profesor, să spună profesorul: Domne", uite Domne"…”.
C. R.C.: „Și credeți că o să vă spună? O să vă spună: Domne", nu s-a putut, sau e ceva și vă înțelege și cu asta basta! Asta o să vă spună. Vă spun eu. Că eu m-am fript, că m-am dus să mă rog și-am zis: D." e frumos că mă caută omu" să așa… Și-a zis: E_ ce să fac? Că dacă … să-ți dau dă la mine. Zic: Măcar o parte din ei. Așa vedem…” (fila nr.128. dosar urmărire penală).
Aceeași aluzie cu privire la faptul că o parte din bani (4.000 lei) i-a dat profesorului M. C., a făcut-o învinuitul și în convorbirea cu I. N. A. din 3.09.2013 ora 07:02:
I. N.A.: „… Domne", sunt patruzeci de milioane care ți i-am dat! Dumneata i-ai dat lor, ai dat banii la cineva?
C. R.C.: „Da, domne"! Eu cu aia n-am rămas. Eu am rămas cu aia 1.300. Pă cuvânt, acum, la modul cel mai serios!”
I.N.A.: „Da, domne", da eu am discutat cu dumneata. Banii ți i-am dat dumitale, domne"!”.
C.R.C.: „Da, domne", eu acum …”
„Eu vreau să-i iau de la el, eu pot să vi-i dau. Dar eu pot să vi-i dau în rate. Adică la modul cel mai serios, pot să vi-i dau în două rate p-ăia patruzeci”.
I.N.A.: „Și ceilalți care ți i-am virat în cont?”.
C.R.C.: „Deci, eu decât, eu decât de aia m-am folosit (1.350 lei n.p.). Aveți cuvântu" meu de onoare!” (fila nr.142, dosar urmărire penală).
D. probatoriul administrat în cauză, precum și din susținerile părții civile, rezultă că inculpatul a restituit lui I. N. A. suma de 4.000 lei din totalul de 5.350 lei, rămânând un rest de 1350 lei, sumă cu care acesta s-a constituit parte civilă.
Martorul C. I. C. este student la Facultatea de Automatică și Calculatoare – Universitatea Politehnica București în anul III de curs și, atât el, cât și inculpatul C. R. C. sunt din aceeași localitate, ., astfel că s-au cunoscut înainte de perioada studiilor universitare, fără însă ca între ei să existe o relație de prietenie, cunoscând că inculpatul era asistent laborant în cadrul Politehnicii București.
În luna august 2013, în urma unei discuții între cei doi, inculpatul l-a întrebat dacă martorul are restanțe, oferindu-se „să-l ajute”, folosindu-se de influența sa în raport de profesorii examinatori. Întrucât, C. I. C. a respins oferta învinuitului, acesta i-a propus „să-l pună în legătură cu colegi de-ai săi care au nevoie să fie ajutați la examene”.
Astfel, într-un interval de timp foarte scurt martorul C. I. C. a depistat patru „clienți”, colegi de-ai săi cu multe restanțe, pe care i-a pus în legătură cu inculpatul.
I. s-a întâlnit în zilele următoare cu martorii I. M. V., P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A., toți studenți în anul II la Facultatea de Automatică și calculatoare din cadrul Universității Politehnica București, pe care i-a convins că are relații în mediul profesoral din cadrul Politehnicii București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină în sesiunea de restanțe, pretinzând și primind de la aceștia diferite sume de bani.
Astfel, de la I. M. V. care avea 13 restanțe, a pretins și primit 2.500 lei (2.500 lei pentru profesori și 400 lei pentru doamnele secretare de la facultate), de la martorul P. R. I. care avea 10 restanțe, suma de 1.700 lei (1.500 lei pentru profesori și 200 lei pentru secretara facultății), de la martorul B. A. B. care avea 9 restanțe, suma de 1.800 lei (1.500 lei pentru profesor și 300 lei pentru secretara facultății) și de la martorul Ț. G. A. care avea 9 restanțe, suma de 1.700 lei (1.500 lei pentru profesor și 200 lei pentru secretara facultății).
Pentru a fi și mai convingător, inculpatul C. R. C. le-a solicitat celor patru martori, carnetele de student pentru a le înmâna el profesorilor examinatori, ca aceștia să le semneze și să le treacă notele de promovare.
După primirea banilor, inculpatul C. R. C. nu a efectuat nici un demers în „ajutarea” celor patru studenți, astfel că trei dintre ei (P. R. I., B. A. B. și Ț. G. A.) au fost declarați repetenți, promovând I. M. V., dar în raport de alte criterii decât cele care au fost pretinse de inculpatul C. R. C..
Situația de fapt expusă mai sus rezultă și din notele privind convorbirile telefonice dintre C. R. C. și martorul C. I. C., interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de T. T., din care se vor reproduce în continuare câteva pasaje reprezentative:
C. C.R.: „Hai vorbește cu el și în … se poate, dar trebuie să știu câte are și unde e…”
C. I.C.: „Da, da, Vedem că asta nu e sigur cu ălalaltu, cu V. (I. M. V. – n.p.), e sigur o să mă întâlnesc diseară și vorbesc cu el să vedem și a zis că are vreo 13 milioane, deocamdată și se descurcă…” (fila nr. 54 dosar urmărire penală - convorbire din 25.08.2013 ora 13:32).
„Vor amândoi și a zis că îmi dă azi răspunsul, când îmi vin cu banii. Până vineri, mi-i dă sigur, că le trimite din străinătate ai lor” (fila nr. 55 dosar urmărire penală - mesaj telefonic transmis de C. I. C. lui C. R. C. la 26.08.2013 ora 16:33).
C. R.C.: „Dar, pe la voi așa din auzite, cam cât merge o restanță?”
C.I.C.: „Nu știu ce să zic!” (fila nr. 46 dosar urmărire penală - convorbire telefonică din 20.08.2013 ora 15:00)
C. I. C.: „Am vorbit cu ei și cică au multe (restanțe n.p.), au în jur de 9 fiecare și hai, să vedem dacă se poate!”
C. R.C.: „E ok, merge, deci fii atent la mine, deci merg toate, Că d-asta te sunam, că eram cu profu" lângă mine, știi, dar trebuie să știu din ce an, câte din anul întâi, câte din anul doi” …Și trebuie să vină cu 15 milioane de căciulă. Deci, să vină cu astea 15 și vorbim la fața locului”. (fila nr. 47 dosar urmărire penală - convorbire telefonică din 21.08.2013 ora 10:25).
C. I.C.: „Deseară îmi dă V. (I. M. V.) banii, dau mesaj, după” (fila nr. 67 dosar urmărire penală – mesaj telefonic adresat lui C. R.C.)
C. R.C.: „Iuli ia și banii de la R. (P. R. I.) și ia și tu 200 din ei și ține-i la tine până vin eu, o zi bună…” (fila nr. 69 dosar urmărire penală - mesaj telefonic din 28.08.2013 ora 11:27).
C. I.C.: „M-am întâlnit cu V. și mi-a dat banii pentru el și gagica sa. Să-mi zici când vrei să ți-i dau!” (mesaj telefonic către C. R.C. din 28.08.2013 ora 10:21, fila nr. 68 dosar urmărire penală).
C. R.C.: „Ia zi-mi, ai vorbit, mai are ea vreo colegă, pe cineva?”
C. I.C.: „Nu, nu a mai găsit!”
C.R.C.: „Da, deci nu știi dacă mai are…”
C.I.C.: „Da, a zis că nu, nu se bagă, nu știe… Nu, nu a zis că nu are oameni serioși cu care să …”
C.R.C.: „Așa, nici tu nu mai știi pe nimeni”.
C.I.C. „Nu, nu … am găsit pă ăștia, nu mai știu”
C.R.C.: „Da, păi normal, ai găsit destui, dar nu (fila nr. 72 dosar urmărire penală - convorbire din 29.08.2013 ora 18:41).
C. R.C.: „Salutare, ne mai trebuie un om, poate găsești pe cineva, până luni banii îi împărțim amândoi, baftă!” (fila nr. 73 dosar urmărire penală - mesaj telefonic către C. I. C. din 30.08.2013 ora 15:22).
Conform deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că în cauză, legea mai favorabilă este legea veche, și dată fiind succesiunea de legi penale incidente în speță, se impune reținerea art. 5 Cod penal cu privire la infracțiunile deduse judecății, respectiv reținerea infracțiunilor incriminate prin art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 și art. 257 alin. 1 Cod penal 1969.
În sprijinul acestei susțineri instanța a avut în vedere regimul sancționator al concursului de infracțiuni, regimul juridic al infracțiunii continuate, modalitatea de executare a pedepsei fără privarea de libertate, la care s-a orientat, legea veche fiind mai blândă sub aceste aspecte, ținând seama de circumstanțele speței.
Este adevărat că sub aspectul limitelor pedepselor prevăzute pentru cele două infracțiuni, înșelăciune și trafic de influență, legea nouă pare a fi mai blândă, însă, cum instanța s-a orientat la pedepse cu închisoarea către minimul special prevăzut, minim care la infracțiunea de înșelăciune în legea veche este de 6 luni închisoare și în legea nouă este de 3 luni iar pentru infracțiunea de trafic de influență nu s-a modificat, fiind de 2 ani, acest aspect nu apare ca fiind relevant și, în nici un caz, prioritar criteriilor menționate anterior, referitoare la concursul de infracțiuni, infracțiunea continuată și modalitatea de executare.
Dată fiind situația de fapt descrisă anterior, instanța constată că fapta inculpatului C. R. C., care în perioada noiembrie – decembrie 2012 a indus în eroare partea civilă I. N. A., prin prezentarea ca adevărată a situației că acesta este asistent universitar și că poate să intermedieze înscrierea acesteia la doctorat și să se ocupe de publicarea unor lucrări în vederea înscrierii la doctorat, pentru acestea pretinzând sumele de 4.000 lei ca taxă de înscriere, pe care nu a achitat-o și de 1350 lei în vederea publicării lucrărilor, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 Cod penal iar faptele aceluiași inculpat de a pretinde de la I. N. A. diverse bunuri alimentare, respectiv carne de porc, miel și curcan, pentru profesorul universitar M. C. din cadrul Universității Politehnica București, urmând a fi aduse cu ocazia sărbătorilor de C. și a celei P., lăsând să se creadă că are influență asupra acestuia, pentru a-l determina să-l înscrie în grupa de doctorat, coordonată de acesta și de a pretinde și primi în luna august 2013, de la martorii P. R. I., B. A. B., Ț. G. A. și I. M. V., diverse sume de bani, pretinzând că are relații în mediul profesoral din cadrul Politehnicii București și astfel poate interveni la profesorii examinatori pentru a le acorda note de promovare la examenele pe care urmau să le susțină în sesiunea de restanțe, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (5 fapte).
Astfel, având în vedere faptul că infracțiunile de înșelăciune și trafic de influență au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză se vor reține dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului C. R. C., se constată că acesta, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice referitoare la infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de abuz de încredere, respectiv din art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 Cod penal.
Referitor la aplicarea ca lege mai favorabilă a dispozițiilor Codului penal 1969, instanța și-a argumentat poziția anterior.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, referitor la fapta reținută în sarcina inculpatului constând în aceea că, în perioada noiembrie – decembrie 2012 a indus în eroare partea civilă I. N. A., prin prezentarea ca adevărată a situației că acesta este asistent universitar și că poate să intermedieze înscrierea acesteia la doctorat și să se ocupe de publicarea unor lucrări în vederea înscrierii la doctorat, pentru acestea pretinzând sumele de 4.000 lei ca taxă de înscriere, pe care nu a achitat-o și de 1350 lei în vederea publicării lucrărilor, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume, instanța o apreciază ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.
S-a apreciat astfel, avându-se în vedere că, potrivit art. 213 alin. 1 Cod penal 1969, constituie infracțiunea de abuz de încredere însușirea unui bun mobil al altuia, deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Așadar, pentru săvârșirea acestei infracțiuni este necesar, în primul rând, să existe un raport juridic între subiecți, în temeiul căruia făptuitorul dobândește detenția bunului mobil și, totodată, are îndatorirea să-l păstreze, să-l restituie la termenul și în condițiile stabilite, ori să-i dea destinația indicată de cel de la care l-a primit.
D. probele administrate însă, rezultă că în cauză este vorba de o sumă de bani pretinsă de inculpat de la partea civilă și remisă de aceasta inculpatului, în urma inducerii ei în eroare privind pretinsa taxă de înscriere la doctorat și contravaloarea publicării unor lucrări.
Apoi se reține că presupusa infracțiune de abuz de încredere pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice, privește o sumă de bani care, prin natura sa este un bun consumtibil, ce nu poate forma obiectul material al unei astfel de infracțiuni.
La individualizarea pedepselor principale privind infracțiunile reținute în sarcina inculpatului C. R. C., tribunalul va avea în vedere, conform art. 72 Cod penal 1969, gravitatea infracțiunilor, împrejurările și modalitățile de comitere, consecințele produse (cuantumul relativ redus al prejudiciului adus), conduita procesuală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu are antecedente penale, însă din fișa de cazier rezultă că a mai săvârșit o infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1 C.pen., sancționată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București cu amendă, prin ordonanța nr. 6465 P/2012 din 23.05.2013, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată atunci când a fost citat.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul apreciază că scopul prevăzut de art. 52 Cod penal 1969 va fi pe deplin atins prin aplicarea față de inculpat a unor pedepse orientate la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, redus cu o treime, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 și de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, urmând ca în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 Cod penal 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969 ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază că, față de gravitatea concretă a infracțiunilor comise, specificul acestora, urmările produse, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunile săvârșite de inculpat creează o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal 1969, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis.
Nu se vor interzice acestuia și drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I, c, d și e Cod penal 1969 având în vedere că circumstanțele personale și cele în care a săvârșit faptele nu îl fac nedemn în legătură cu dreptul la vot și cu exercitarea drepturilor părintești iar infracțiunile nu au fost săvârșite în exercitarea vreunei funcții, profesii sau activități.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul, constată îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod penal 1969 și ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului menționate mai sus, de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În aceste condiții, în baza art. 81 Cod penal 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și se va fixa un termen de încercare pentru acesta, în condițiile art. 82 Cod penal 1969.
Față de modalitatea de executare a pedepsei, instanța, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod de procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, se constată că persoana vătămată I. N. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500 lei, sumă de bani ce nu i-a fost restituită de inculpat, din totalul sumei de 5.350 lei.
D. declarațiile părții civile și ale inculpatului, precum și din transcrierile convorbirilor dintre aceștia, interceptate legal, reiese faptul că prin înșelăciune inculpatul a pretins și primit de la partea civilă suma de 5.350 lei, respectiv 4.000 lei cu titlu de taxă de înscriere la doctorat, pe care nu a achitat-o și 1350 lei în vederea publicării unor lucrări, fapt ce nu s-a realizat, inculpatul însușindu-și injust aceste sume.
În urma demersurilor părții civile, inculpatul i-a restituit acesteia suma de 4.000 lei, rămânând să-i restituie suma de 1350 lei, așa cum însăși inculpatul a recunoscut și a fost de acord să achite această sumă.
În aceste condiții, față de cele reținute anterior, în baza 25 alin.1, art. 23 alin. 2, 3 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 1.350 lei, către partea civilă I. N. A. reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal 1969, se va confisca de la inculpatul C. R. C. suma de 7.700 lei, sumă pretinsă și primită de la martorii P. R. I., B. A. B., Ț. G. A. și I. M. V. și care nu a fost restituită acestora, făcând obiectul infracțiunii de trafic de influență pentru care inculpatul a fost condamnat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 Cod penal formulată de inculpat prin apărător.
În baza art. 215 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul C. R. C., fiul lui A. și I., născut la 17.02.1982 în orașul V., jud. T., cu domiciliul în ., . nr. 6, ., ., studii – Facultatea de Inginerie și Managementul Sistemelor Tehnologice – Universitatea Politehnică București, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 257 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (5 fapte), art. 42 Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal 1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal 1969.
În baza art. 81 Cod penal 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și în baza art. 82 alin. 1 Cod penal 1969 fixează termen de încercare pe o perioadă de 4 (patru) ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969.
Admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. N. A. și în baza art. 23 alin. 3 și art. 25 Cod procedură penală și art. 397 Cod procedură penală obligă inculpatul C. R. C. să plătească părții civile I. N. A., suma de 1350 lei, despăgubiri civile.
În baza art. art. 257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 Cod penal 1969, confiscă de la inculpatul C. R. C. suma de 7.700 lei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 10 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. P. S.
Red./tehnored. T.I. 08.05.2015/ 5 ex.
. TR., inc., parte civ.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... → |
|---|
