Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 47/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-04-2014
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.47
Ședința publică din data de 15 aprilie 2014
T. compus din:
PREȘEDINTE: D. L.
GREFIER: D. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. a fost reprezentat prin procuror B. M..
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul D. L. T., domiciliat în A., ..107, ., ., județul T., împotriva sentinței penale nr.7 pronunțată la data de 4 martie 2014 de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul D. L. T. personal și asistat din oficiu de avocat R. G. V..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
T. având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat R. G. V., din oficiu pentru contestatorul D. L. T., având cuvântul, arată că urmează a se aprecia dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației formulată de contestatorul D. L. T..
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față:
Prin sentința penală nr. 7/04.03.2014 Judecătoria A. în baza art. 595 NCPP rap. la art. 23 din Lg. 255/2013, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată D. L. T., de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin.2 NCPP a obligat persoana condamnată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că D. L. T. a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la condamnarea sa dispusă prin sentința penală nr. 86 din 05.04.2013 pronunțată de Judecătoria A., definitivă prin decizia penală nr. 1733 din 25.09.2013 a Curții de Apel București.
Astfel, prin sentința penală nr. 86/05.04.2013 a fost condamnat D. L. T. în baza art. 321 alin 1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit. a Cod Penal, la pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ( șase) luni închisoare (parte vătămată B. G. F.).
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare (parte vătămată D. I. M. ).
În baza art. 11 pct. 1 din Legea 61/1991, a mai fost condamnat și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele, urmând a se executa cea mai grea dintre acestea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a –II - a și b Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art . 862 Cod penal.
În baza art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat la măsurile de supraveghere.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța de fond a reținut că prin . noului Cod penal, se constată că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au în continuare corespondent în legea nouă, respectiv:
- art. 321 alin.1 Cod penal în art. 371 NCod penal (faptă pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă).
- art. 180 alin.2 Cod penal în art. 193 alin.2 NCod penal ( faptă pedepsită u închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă).
- art. 11 pct. 1 din Legea 61/91 (art. 2 în renumerotarea efectivă în urma republicării), are corespondent în art. 372 alin.2 N Cod penal (faptă pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă).
Astfel, instanța de fond a constatat că niciuna din pedepsele aplicate nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea corespondentă pe legea veche, cumulul juridic de 2 ani închisoare fiind mai blând decât tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni în temeiul legii noi ( art. 39 alin.1 lit. b. NCod penal ), în urma căruia pedeapsa rezultantă ar fi de 2 ani și 9 luni închisoare.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 11 pct.1 din Legea 61/1991 se constată că aceasta întrunește elementele constitutive al infracțiunii de folosire fără drept în locuri de distracție și agrement a obiectelor periculoase, prevăzută în art. 327 alin.2 N Cod penal, fapta fiind săvârșită de inculpat în interiorul discotecii.
Așadar, nu pot fi reținute aspecte de legea penală mai favorabilă.
Și în ceea ce privește pedepsele, precum și obligațiile stabilite de instanță în urma condamnării cu suspendarea executării sub supraveghere, se constată că nu sunt elemente de lege penală mai favorabilă, acestea având în continuare corespondent în legea nouă, fără a se reduce întinderea lor.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul D. L. T., fără a-și motiva calea de atac, lăsând instanța să aprecieze în ce măsură se impune aplicarea legii noi drept lege mai favorabilă.
Examinând contestația potrivit art. 425/1 Cpp, art. 595 Cpp și art. 23 din Legea 255/2013, tribunalul constată că nu este întemeiată.
Prima instanță a argumentat temeinic în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, faptul că pentru condamnatul în cauză, lege mai favorabilă rămâne tot vechea reglementare penală, dispozițiile legii noi neconstituind pentru acesta un avantaj nici în privința cuantumului pedepsei principale sau a modalității de executare, nici în ceea ce privește pedeapsa accesorie.
Prin urmare, principiul „mitior lex” prevăzut de art. 6 din Noul Cod Penal nu îi este aplicabil condamnatului, niciuna dintre sancțiunile aplicate nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă, fără a mai vorbi de dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, art. 39 din Noul Cod Penal creând un real dezavantaj condamnatului.
Nefiind motive pentru desființarea sentinței, în baza art. 595 NCPP raportat la art. 23 din Lg. 255/2013, tribunalul a respins contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. L. T. împotriva sentinței penale nr. 7/04.03.2014 a Judecătoriei A..
Obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. D. A.M. D.
Red./Th.Dact./D.L./06.05.2014
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 23/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 92/2014.... → |
|---|
