Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 22/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 04-02-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 22
Ședința publică din data de 04 februarie 2014
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: D. L.
GREFIER: D. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, judecarea procesului penal având ca obiect plângerea formulată de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor P. T., cu sediul în municipiul A., ., județul T., împotriva împotriva ordonanței nr. 378/P/2012 din 03.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr. 533/II/2/2013 a primului procuror al aceluiași parchet, în contradictoriu cu intimatul T. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a a răspuns intimatul T. G. personal, lipsind petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Intimatul T. G., având cuvântul, solicită respingerea plângerii.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că atât ordonanța parchetului cât și rezoluția primului procuror ca fiind legale și temeinice, pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulate de petentă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei de față:
Prin plângerea formulată în temeiul art. 278/1 Cpp., petenta Administrația Județeană a Finanțelor P. T. a criticat ordonanța nr. 378/P/2012 din 03.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr. 533/II/2/2013 din 11.12.2013 a primului procuror al aceluiași parchet.
Se motivează că în mod nelegal P. a dispus scoaterea de sub urmărirea penala a învinuitului T. G. pentru comiterea infracțiunii prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, întrucât, în opinia petentei, acesta se face vinovat de neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor în sumă de 46.289 lei.
Din oficiu, tribunalul a dispus atașarea dosarului nr. 378 P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., precum și rezoluția primului procuror al aceluiași parchet, rezoluție purtând numărul 533/II/2/2013 din 11.12.2013.
Examinând plângerea potrivit art. 278/1 alin. 7 Cpp., tribunalul reține că prin ordonanța nr. 378 P/2011 din 03.07.2013 P. de pe lângă Tribunalul T. a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului T. G. pentru săv. infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 și neînceperea urmăririi penale față de același învinuit pentru săv. infr. prev. de art. 43 din Legea 82/1991.
Examinând cauza potrivit art. 278/1 alin. 6 Cpp., tribunalul reține că în fapt. prin procesul verbal din 06.10.2012 ANAF – DGFP T. a stabilit că în anul 2009, T. G. în calitate de persoană fizică autorizată, a încheiat contracte de arendă cu proprietarii de terenuri, pentru o suprafață de 22,78 ha. Acesta a efectuat lucrările de înființare și recoltare a culturilor cu utilajele închiriate în baza unui contract de comodat cu T. G., fără a se emite facturi fiscale. Aceeași situație s-a repetat în 2010 pentru o suprafață totală de 33,85 ha. Pe ansamblu, ANAF – DGFP T. a stabilit că că I.F. T. G. s-a sustras de la plata impozitelor pe venit cu suma de 7.407 lei, pentru perioada 2009 – 2010.
Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală de expert S. F., a concluzionat însă că veniturile calculate de reprezentanții petentei nu sunt reale, iar învinuitul T. G., reprezentant al I.F. T. G. nu s-a sustras de la înregistrarea acestora.
Un exemplar al raportului de expertiză a fost trimis și petentei, cu adresa nr. 378/P/2012 din 14.05.2013 (f. 142 u.p), fără ca aceasta să formuleze eventuale obiecțiuni.
În aceste condiții, ordonanța și ulterior, rezoluția organelor de urmărire penală au avut la bază raportul de expertiză judiciară contabilă efectuată în cauză, concluzia fiind în sensul că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în sarcina învinuitului T. G..
Nefiind motive pentru desființarea actelor procurorului, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cpp., plângerea a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor P. T. împotriva ordonanței nr. 378/P/2012 din 03.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr. 533/II/2/2013 a primului procuror al aceluiași parchet.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 204.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.L. D.A.M.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 23/2014.... → |
|---|
