Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 135/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 12-11-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 135
R E C U R S
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte: T. I.
Judecător: R. G.
Judecător: D. L.
Grefier: D. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de partea vătămată C. L. A., împotriva sentinței penale nr. 132 pronunțată la data de 19 iunie 2013 de Judecătoria Roșiorii de V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul având în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Procurorul, având cuvântul, apreciază motivul invocat de recurentul parte vătămată ca fiind neîntemeiat, astfel încât apreciind sentința instanței de fond ca legală și temeinică, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
TRIBUNALUL:
Prin sentința penală nr. 132 din 19 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V. s-a dispus următoarele:
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpatul D. V., fiul lui B. și C., născut la 22 septembrie 1972, în ., domiciliat în ., CNP_, cetățenia română, studii medii, căsătorit, 3 copii minori, administrator firmă, fără antecedente penale, la 1000 lei amendă penală.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63/1 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere, cu rea-credință, de la executarea amenzii.
Admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată C. L. A. și îl obligă pe inculpat să-i plătească suma de 1000 lei, cu titlul de daune morale și 250 lei cu titlul de daune materiale.
Admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. M. C. Roșiorii de V. și obligă pe inculpat la plata sumei de 319,26 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Obligă pe inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Respinge cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul întocmit cu nr. 2441/P/2012 din 19 februarie 2013 de P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V. și înregistrat la această instanță la nr._ din 21 februarie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal,
S-a reținut în fapt că în data de 07 septembrie 2012, inculpatul l-a lovit pe minorul C. L. A., provocându-i vătămări care au necesitat pentru vindecare 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt a fost probată prin: declarațiile părții vătămate, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, certificat medico-legal nr. 904/C/1795 din data de 13 septembrie 2012 și alte înscrisuri.
Ascultat în instanță la termenul de judecată din 29.05.2013 inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu palma peste față, nu i-a aplicat alte lovituri și că . a avut loc urmare a unui incident pe care acesta l-a avut cu fiul său. A fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu suma de 300 lei reprezentând daune morale.
Față de actele și lucrările dosarului, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 07.09.2012, în jurul orei 19.00, partea vătămată C. L. A. se afla în curtea Căminului Cultural din . juca împreună cu alți copii de vârsta sa, printre care și fiul inculpatului, D. B..
La un moment dat, între cei doi minori a intervenit un conflict în urma căruia partea vătămată C. L. A. a aruncat cu o piatră spre D. B., lovindu-l pe acesta în partea inferioară a piciorului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor P. C. și Filimbut I..
Ulterior, minorul D. a plecat spre domiciliu, în timp ce partea vătămată a rămas în continuare să se joace în curtea Căminului Cultural din . un interval de timp de aproximativ 5 minute, a venit inculpatul - aflat într-o vădită stare de nervozitate, așa cum a precizat martorul Filimbut I. - apropiindu-se de partea vătămată și aplicându-i acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței precum și mai multe lovituri în zona spatelui. După consumarea actelor de violență inculpatul a plecat spre domiciliu, iar minorul, parte vătămată a fost luat acasă de surorile sale.
Martorul Filimbut I. a asistat la exercitarea actelor de violență, precizând că în urma loviturilor primite partea vătămată a început să plângă, însă nu a putut observa urme vizibile de violență în zonele unde fusese lovit de inculpat.
A doua zi după incident, partea vătămată a fost transportată la S. C. din municipiul Roșiori de V., unde a rămas internat două zile (în perioada 08.09._12), așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
La data de 13.09.2012, minorului C. L. A. i-a fost eliberat de către SML Teleorman certificatul medico-legal nr. 904/C/1975 prin care s-a stabilit că în urma loviturilor primite de la inculpat, acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate prin certificatul medico-legal s-au evidențiat la nivelul capului și al peretelui toracic față dorsală, împrejurări ce se coroborează cu declarațiile martorului Filimbuț I. și ale părții vătămate care descriu că loviturile aplicate de inculpat au vizat aceleași regiuni ale corpului victimei.
Cu ocazia audierilor efectuate de procuror, inculpatul D. V. a recunoscut că l-a lovit pe minorul C. L. A. la nivelul capului și al corpului, motivându-și acțiunea prin aceea că s-a aflat sub imperiul unei stări de tulburare provocată de leziunea suferită de fiul său în urma loviturii cu piatra primită de la partea vătămată.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că i-a dat două palme peste față părții vătămate, fără a-i aplica alte lovituri. Cum din certificatul medico-legal rezultă și leziuni la nivelul toracelui, iar la urmărirea penală inculpatul a declarat că a lovit partea vătămată și în acea zonă, instanța a reținut că toate leziunile părții vătămate au fost provocate de acțiunea inculpatului.
Din coroborarea materialului probator în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarația inculpatului și concluziile certificatului medico – legal nr. 904/C/17/1795 din data de 13.09.2012, rezultă că în data de 07.09.2012, inculpatul D. V. a săvârșit infracțiunea de lovire și alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, asupra minorului parte vătămată, C. L. A..
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii (lovire exercitată de un major asupra unui minor), de circumstanțele în care s-a produs – pornind de la un conflict între copii, care putea fi gestionat altfel de către părinți, de urmările produse dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și este bine integrat în comunitate, așa încât a apreciat că, o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 1000 lei, contribuie la realizarea scopului pedepsei, respectiv constituie un avertisment și un prilej pentru inculpat să conștientizeze pe viitor consecințele faptelor sale în plan penal, dar și social.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere, cu rea-credință, de la executarea amenzii.
Cu referire la latura civilă, s-a reținut că partea vătămată, prin reprezentantul său s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei (daune materiale constând în contravaloarea deplasării, în sumă de 505,75 și daune morale pentru acoperirea suferinței).
Cu înscrisurile depuse, reprezentând bilete de transport în comun, s-a dovedit că această parte a efectuat cheltuieli însumând 250 lei.
S-a apreciat totodată că, că leziunile produse de inculpat părții vătămate au provocat suferință fizică și psihică acestuia, mai ales că a fost vorbe de un conflict între un adult și un copil iar disconfortul părții vătămate poate fi compensat printr-un corespondent bănesc, pe care instanța l-a cuantificat la suma de 1000 lei.
În raport de aceste elemente, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, obligându-l astfel pe inculpat la plata sumei de 1000 lei, cu titlul de daune morale și 250 lei cu titlul de daune materiale.
Cu adresa nr. 4201/29.11.2012 (fila 13, dosar de urmărire penală), S. M. C. Roșiorii de V. s-a constituit parte civilă cu suma de 319,26 lei reprezentând cheltuieli aferente spitalizării. Pretenția civilă a acestei părți a fost apreciată ca dovedită, așa încât acțiunea civilă a fost admisă și, în consecință, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei solicitate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
S-a respins cererea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Împotriva sentinței penale nr. 132 din 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V. a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385/3 C. proc. P.. partea vătămată C. L. A., prin reprezentant legal I. M., care a apreciat hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală doar cât privește soluționarea cererii de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate. Astfel, a arătat recurentul că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate, reprezentând onorariu avocat în sumă de 800 lei, deși a atașat la dosar dovada cheltuielilor efectuate în acest sens.
A invocat dispozițiile art. 274 și 312 alin. 1 și 2 C. proc. Civ.
Legal citate, părțile au lipsit de la judecata recursului și nu au solicitat administrarea altor probe.
Analizând recursul declarat de partea vătămată în raport de motivul formulat dar și din oficiu, potrivit prevederilor art. 385/6 alin. 3 C. proc. P.., tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor succede:
Potrivit art. 193 alin. 1 C. proc. P.. „inculpatul este obligat să plătească părții vătămate în caz de condamnare, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea”.
A.. 2 al aceluiași articol dispune că, atunci ” când acțiunea civilă este admisă numai în parte, instanța poate obliga pe inculpat la plata totală sau parțială a cheltuielilor judiciare”.
În raport de aceste dispoziții legale, solicitarea de plată a cheltuielilor judiciare efectuate de părți, în speță de recurentul parte vătămată și civilă, reprezentând onorariu de avocat nu poate fi însă admisă fără dovedirea acestora printr-un act justificativ, cum este chitanța sau contractul.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că recurentul a avut apărător ales în faza de judecată, la dosar existând împuternicirea avocațială emisă de C. I. avocat N. C. M.( fila 29, dosar fond) dar nu și chitanța de plată a onorarului de avocat .
Prin urmare, cum nu s-a probat( nici la fond dar nici în recurs) efectuarea cheltuielilor în cuantum de 800 lei cu titlu de onorariu avocat, recursul declarat de partea vătămată și civilă este nefondat, așa încât, în temeiul art. 385/15 pct. litera b C. proc. P.., tribunalul urmează să decidă respingerea acestuia și să mențină sentința atacată ca legală și temeinică.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen. se va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată C. L. A. prin reprezentant legal I. M. împotriva sentinței penale nr. 132/19.06.2013 a Judecătoriei Roșiorii de V..
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.I. Pt. R.G. aflată D.L. D.A.M.
În C.O. semnează,
Președinte,
Red./Th.Dact./R.G./27.11.2013
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 160/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
