Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-05-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 2
APEL
Ședința publică din data de 3 mai 2012
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: T. I.
JUDECĂTOR: E. E.
GREFIER: M. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, în rejudecare după casare a apelurilor penale declarate de P. de pe lîngă J. T. M. și partea civilă M. I., împotriva sentinței penale nr. 102 pronunțată la 13 mai 2010 de J. T. M..
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din data de 24 aprilie 2012,cînd instanța avînd nevoie de timp pentru a delibera, a amînat pronunțarea la această dată cînd a pronunțat prezenta decizie.
T R I B U N AL U L:
Asupra apelului, de față:
Prin sentința penală nr. 102 din 13.05.2010 pronunțată de J. T. M., în baza art.11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 10 lit. c C. pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatului R. V., fiul lui C. și V., născut la data 11.10.1971, în mun. Roșiorii de Vede, județul Teleorman, cetățenia română, studii 10 clase și școala profesională, profesie cioban, căsătorit, 3 copii minori, situația militară satisfăcută, domiciliat în ., fără antecedente penale, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 1 lit. g, i C.p.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap. la art.10 lit. c C. pr. pen. s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin. 21 lit. c C.p.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul nu a săvârșit nici una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificatcomisă, potrivit rechizitoriului, la data de 6 iunie 2008, instanța a reținut că partea civilă M. I. a sesizat organele de poliție la data de 6 iunie 2008 că din curtea locuinței și dintr-o dependință i-au fost furate 4 roți de cauciuc cu genți, 3 motoare electrice, un flex, trei bidoane cu vin de 5 litri, o nicovală de 20 kg, o furcă cu trei țepi, o roabă și un covor. Sesizarea este menționată în procesul verbal de cercetare la fața locului, în cuprinsul căreia se mai arată că cele 4 roți proveneau de la un autoturism marca Dacia și erau folosite, un motor era pentru udat, iar două de frigider. Procesul verbal este însoțit și de declarațiile martorilor asistenți T. G. și Ditot C..
Pentru această faptă urmărirea penală a început la data de 19 noiembrie 2009.
Pentru fapta de tâlhărie, partea civilă a sesizat poliția la data de 18 noiembrie 2008, menționând că în noaptea de 18 noiembrie 2008, orele 23,00 a pătruns în locuința sa un tânăr, roșcovan spre blond, scund care l-a lovit în cap cu un fier după care a căzut la pământ în stare de inconștiență. Partea civilă a reclamat că i-au fost sustrase următoarele bunuri:o butelie, 15 litri de motorină, un aparat de sudură de 220 volți de fabrică și cabluri electrice.
În declarația din data de 19 noiembrie 2009, partea civilă afirmă că „tânărul era „scundac”, circa 1,60-1,70 m, cu un fes negru pe cap și o geacă închisă la culoare. De reținut că aceste semnalmente au fost observate la lumina unei lanterne, afară fiind întuneric.
În urma autorizării date de instanță, la data de 21 noiembrie 2008, la domiciliul inculpatului s-a desfășurat o percheziție soldată cu ridicarea mai multor bunuri. La această percheziție a participat, între alții, și partea civilă.
Percheziția a fost urmată de încheierea, la aceeași dată, a două procese verbale de prezentare pentru recunoaștere. Se arată în aceste procese verbale că toate bunurile ridicate de la inculpat în urma percheziției domiciliare i-au fost prezentate spre recunoaștere fiului părții civile, M. P.. Acesta a recunoscut următoarele bunuri.
Tot la 21 noiembrie 2008 se încheie o dovadă de predare-primire prin care s-au predat lui M. P. următoarele bunuri: un covor persan, un sul de plasă de sârmă rapiț, o țeavă de plastic de culoare verde cu alb, două cazmale cu cozi din lemn, o furcă cu trei țepi, două topoare cu cozi din lemn, o greblă cu coada din lemn, o nicovală, o roabă, o pompă electrică, două cauciucuri marca V., un prelungitor electric artizanal de culoare albă. Prin urmare, mult mai puține decât cele recunoscute, fără să existe o explicație pentru această situație, remarcându-se că s-a reclamat sustragerea unor roți de Dacia, folosite, și s-au restituit cauciucuri folosite la un multicar.
Instanța de fond a apreciat că inadvertențele majore care se regăsesc în actele de urmărire penală creează dubii majore, dubii care urmează să profite inculpatului.
Astfel, la fila 145 din dosar se află declarația lui M. M., fiul părții civile M. I. care poartă data de 18 noiembrie 2008, iar martorul declară: „ în ziua de 18 noiembrie 2008, dimineața, nu mai rețin ora precis, m-am deplasat cu mașina mea spre . fostului SMA Crângeni am făcut pană la mașină și am mers la o stână de oi…când am văzut o nicovală pe care am recunoscut-o ca fiind a tatălui meu, furată în luna iunie 2008 din curtea locuinței. Totodată, când m-am uitat pe un geam al clădirii, la o cameră am văzut un covor ca fiind al meu, covor adus tatălui meu… Am mai recunoscut și un cablu (prelungitor) de culoare albă construit de mine…”.
Despre același covor, fratele lui M. M., M. P., declară cu ocazia recunoașterii bunurilor că a fost adus în gospodăria tatălui său de sora sa căreia i-a aparținut. De asemenea, despre cablu (prelungitor) de culoare albă, M. P. spune că a fost confecționat de el, nu de fratele său.
În cuprinsul declarației, data de 18 noiembrie 2008 a fost în mod evident modificată.
S-a mai reținut că este cel puțin bizară coincidența deplasării lui M. M. în dimineața zilei de 18 noiembrie 2008 spre . autoturismului chiar în dreptul fostului SMA Crângeni, cumpărat de familia inculpatului și unde au amenajat un spațiu pentru creșterea oilor, și observarea pe geam a unor bunuri sustrase din locuința tatălui său.
Este greu de explicat cum în dimineața zilei de 18 noiembrie 2008 M. M. s-a aflat în apropierea locuinței tatălui său din . seara când a avut loc infracțiunea de tâlhărie asupra tatălui său acesta nu s-a dus să vadă ce s-a întâmplat cu acesta. Aceasta în condițiile în care M. I. a primit primul ajutor de la vecinii săi, B. M. și V., iar fratele său, M. P. a venit în aceeași noapte de la București.
O inadvertență inexplicabilă apare și în declarația părții civile, aceasta poartă data de 18 noiembrie 2008 și relatează faptul că a fost tâlhărit la ora 23,00. În aceeași noapte partea civilă a fost internat la S. municipal T. M.. Din datele aflate la dosar rezultă că partea civilă a fost internat în ziua de 19 noiembrie 2008 la S. municipal T. M..
Înșiruirea unor bunuri în declarația lui M. P., datată 7 iunie 2008, și anume sârma rapiț, o țeavă de plastic de culoare verde cu alb, două cazmale cu cozi de lemn, sudate, o furcă cu trei țepi, două topoare cu cozi de lemn este identică cu ordinea acelorași bunuri menționate în procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere tot lui M. P., datat 21 noiembrie 2008. Nu se poate accepta această situație ca fiind o simplă coincidență mai ales că operațiunea de prezentare spre recunoaștere a urmat după percheziția propriu zisă.
Martorii prezenți la percheziție au declarat, în fața instanței, că nu au scris personal declarațiile date în urma percheziției și nu le-au fost citite înainte de a le semna. Situația este identică și în ceea ce privește conținutul procesului verbal de percheziție care nu a fost adus la cunoștința martorilor asistenți.
În ceea ce privește bunurile reclamate de partea civilă ca fiind sustrase în urma celor două infracțiuni este de observat că lista inițială a acestora a fost foarte scurtă raportat la bunurile recunoscute de acesta și fiul său, M. P.. Lui M. I. și fiului său li s-au prezentat mai multe bunuri, iar identificarea făcută de către aceștia, fără o enumerare și o descriere anterioară, a fost apreciată ca fiind suficientă pentru dovedirea bunurilor sustrase.
Au fost restituite bunuri a căror dispariție nu a fost reclamată niciodată, situație inacceptabilă din punctul de vedere al rigorii procesului penal. Practic, o metodă criminalistică menită să ajute la descoperirea sau identificarea unor probe a devenit probă.
Nu în ultimul rând, este greu de explicat cantitatea relativ mare de bunuri reținute în rechizitoriu ca fiind sustrase de inculpat.
Când s-a făcut cercetarea la fața locului după comiterea infracțiunii de tâlhărie s-a menționat că nu au fost identificate urme și mijloace de probă. Din declarația părții civile rezultă că a ieșit afară din casă la scurt timp după ce a auzit gălăgie, deci inculpatul nu ar fi avut timp să adune atâtea bunuri.
Este menționată declarația părții civile care în declarația din 6 iunie 2009 arată că „hoții au fost mai mulți, că au cărat cu căruța multe bunuri din curtea mea și cred că sunt țigani care trec cu mașinile”.
Bunurile apreciate ca fiind sustrase de inculpat sunt bunuri obișnuite, care se găsesc în aproape orice gospodărie, împrejurare care impune mai multă circumspecție la identificarea lor ca obiecte ale unei infracțiuni.
Inculpatul a reușit să justifice cu martorii D. A., R. V. și D. I. o parte din bunurile găsite la percheziție și anume chei de diverse forme și dimensiuni, nicovale, flex, pompă de injecție, cauciucuri pentru diverse utilaje, prelungitoare electrice, instinctor, sacoșa de rafie, cric auto, clește pentru popnituri. Deși în timpul percheziției inculpatul a precizat proveniența unor bunuri, apărările sale nu au fost avute în vedere de organul de urmărire penală, administrându-se probe doar din perspectiva acuzării.
În ceea ce privește recunoașterea din grup, instanța a apreciat că aceasta este lipsită de credibilitate. Astfel, partea civilă a participat la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului și la recunoașterea de către fiul său, M. P., a bunurilor ridicate în urma percheziției. A urmat apoi predarea bunurilor către partea civilă după care, în aceeași zi, a avut loc recunoașterea din grup.
Nu se explică în rechizitoriu, în mod credibil, cu ce obiect a fost lovit partea civilă în cap.
Vecinii părții civile, B. M. și V. au arătat că acesta prezenta urme de sânge pe cap și față însă la fața locului nu s-a găsit obiectul cu care s-a produs .. De fapt, la fața locului nu s-au găsit probe care să lege comiterea faptei de persoana inculpatului.
Aceste probe sunt doar indirecte, situație care nu este inacceptabilă în sine, însă nu sunt și concludente.
Tot ce îl leagă pe inculpat de comiterea celor două infracțiuni sunt recunoașterea bunurilor de către fiul părții civile și acceptarea de către partea civilă să primească o parte din aceste bunuri ca un început de reparare a prejudiciului sau chiar repararea integrală a acestuia având în vedere declarațiile celor doi privitoare la acest aspect. Nu există în dosar o enumerare și o descriere anterioară efectuării percheziției a bunurilor sustrase.
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul are o situație materială relativ bună, desfășoară o activitate care îi asigură mijloacele de existență în condiții decente și nu este cunoscut cu antecedente penale. Nimic nu justifică, din această perspectivă, o activitate infracțională care să aibă gravitatea unei tâlhării și a unui furt calificat.
Bunurile care, se pretinde prin rechizitoriu, că au fost sustrase din locuința părții civile sunt relativ banale, cu o valoare economică redusă și pe care inculpatul le avea oricum în gospodărie.
Pentru considerentele expuse, instanța a constat că inculpatul nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel P. de pe lângă J. T. M. și partea civilă M. I..
În apelul parchetului se critică sentința pentru nelegalitate, fiind dată cu ignorarea tuturor probelor administrate.
Astfel, se arată că partea civilă precizase că în repetate rânduri a mai auzit zgomote noaptea, în gospodărie, iar faptul că bunuri ale părții civile au fost descoperite în locuința inculpatului, inclusiv cu semnele particulare precizate, este o dovadă a săvârșirii faptelor.
Nici motivarea că nu au fost găsite mijloace de probă cu ocazia cercetării la fața locului nu este întemeiată. La dosar se află procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.06.2008 cu ocazia primului furt săvârșit în dauna părții vătămate M. I. și nu cu ocazia săvârșirii infracțiunii de tâlhărie din 18/19.11.2008. S-a găsit totodată, la ultima faptă, bara metalică folosită la agresiune, de care se amintește în completarea raportului de constatare medico-legală nr. 2739/B/24.11.2008.
Însăși partea vătămată a precizat cu exactitate semnalmentele inculpatului chiar în declarația sa din 19.11.2008, imediat după comiterea faptei de tâlhărie, iar la recunoașterea din grup nu a avut nici o ezitare.
Declarația martorului D. A. (socrul inculpatului) în care susține că a dus la locuința inculpatului mai multe bunuri printre care un clește pentru popnituri fără semn distinctiv, trebuia apreciată cu rezerve, atât timp cât la locuința inculpatului s-a găsit un astfel de bun, dar cu inscripția „ MP ” (M. P.).
În apelul părții civile, se critică sentința pentru nelegala achitare a inculpatului, pentru nesoluționarea laturii civile și pentru necitarea ca parte civilă a numitului M. P..
Prin decizia penală nr. 21 din 01 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman au fost admise apelurile declarate de P. de pe lângă J. T. M. și partea civilă M. I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 13.05.2011 a Judecătoriei T. M. pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A fost obligat inculpatul intimat R. V. la plata sumelor de 500 lei cheltuieli judiciare statului și 1300 lei cheltuieli judiciare către partea civilă apelant M. I..
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că deși în cuprinsul rechizitoriului cât și pe parcursul urmăririi penale se precizează că o . bunuri aparțineau numitului M. P., care a efectuat semnele distinctive pe unele bunuri, această persoană nu a fost citată în cauză deși a menționat expres că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 1160 lei, ulterior indicând suma de 1590 lei.
Astfel, instanța de fond avea obligația de a cita această parte, de a-i solicita să-și precizeze clar pretențiile civile, de a efectua demersuri pentru a se clarifica situația bunurilor restituite părților vătămate și valoarea prejudiciilor nerecuperate.
De asemenea, din cuprinsul actelor de urmărire penală și chiar din rechizitoriu, reiese că la locuința inculpatului au fost descoperite bunuri aparținând și numiților Stănușilă T. și C. E., care le-au fost restituite, astfel că se impunea citarea acestora și lămurirea calității lor procesuale.
Neprocedându-se astfel, aceste persoane – mai ales M. P. al cărui prejudiciu nu s-a probat dacă a fost sau nu acoperit, el constituindu-se parte civilă – au suferit o vătămare evidentă, fiind incident cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. 1 C. p. p.
Față de incidența acestui motiv de apel, s-a apreciat că nu se mai impune cercetarea celorlalte, ele urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs inculpatul R. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticând-o prin prisma cazului de casare prev. de art.172 Cod procedură penală arătând, în esență că partea vătămată M. P. nu are calitate procesuală în cauză și ca atare, în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare, la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 1121 din 20.05.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 01 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr._ și s-a dispus casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, Tribunalul Teleorman.
S-a dispus, în temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 200 lei, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că inculpatul R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1706/P/2008 din data de 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă J. T. M. sub acuzația de comitere a infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i Cod penal (faptă din noaptea 05/06 iunie 2008 în dauna părții vătămate M. I.) și tâlhărie în formă agravantă prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin.21 lit. a Cod penal (fapta din noaptea de 18/19 noiembrie 2008, în dauna aceleiași părții vătămate).
Faptele au fost sesizate de către M. I. în vârstă de 79 de ani care locuiește, singur, în . marginea localității lângă un deal și drumul de câmp, către . la o distanță de cca. 12 km.
În actul de sesizare, M. I. a fost trecut în calitate de parte vătămată (cele două infracțiuni lezând patrimoniul privat al acestuia).
Cu ocazia perchezițiilor, partea vătămată și-a recuperat o parte din bunuri, conform declarației dată la 21 noiembrie 2008 (filele 148 dup) nemaiavând pretenții de ordin material.
În cursul judecății, până la citarea actului de sesizare, în condițiile art. 15 alin. 2 Cod penal, partea vătămată M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite și 5000 lei daune morale, în compensație pentru suferințele fizice cauzate prin fapta de tâlhărie (raportul de constatare medico legală nr. 2739/P/2008 din 24 noiembrie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Telorman atestând realitatea producerii unor leziuni de violență, prin lovire cu un corp dur, la 18/19 noiembrie 2008, ce au necesitat pentru vindecare 12 – 14 zile îngrijiri medicale).
Prin urmare, M. I. avea calitatea de parte vătămată și parte civilă în cauza supusă judecății.
În aceste condiții, a apreciat instanța de recurs, soluția pronunțată de Tribunal la judecata în apel, conform art.379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală nu este legală, întrucât M. P. nu a avut calitatea de „parte” potrivit actului de sesizare, fiind dată cu încălcarea disp. art. 317 Cod procedură penală privind obiectul judecății, conform cărora judecata se mărginește la fapta arătată în actul se sesizare. În speță, cele două fapte pretins comise de inculpat s-au produs asupra patrimoniului părții vătămate M. I. (despre care s-a reținut că locuiește singur, în . acțiunea civilă este guvernată întotdeauna de principiul disponibilității. Împrejurarea că unele bunuri din gospodăria părții vătămate M. I. au fost aduse acolo de fiul său, M. P. „nu-i conferă acestuia automat calitatea de parte civilă în cauză, fiind necesară existența unei vătămări prin infracțiunea ce face obiectul judecății și manifestarea de voință în sensul de a participa, în calitate de parte civilă, în cauză.
Prin urmare, instanța de apel conform art. 371 Cod procedură penală era ținută de motivele de apel invocate de către P. vizând greșita achitare a inculpatului și partea civilă M. I. – vizând neacordarea despăgubirilor însă, contrar efectului devolutiv și limitelor sale, a pronunțat o altă soluție cu privire la o persoană care în cauză nu are calitate de parte vătămată ori parte civilă.
După casarea cu trimitere spre rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 22.06.2011 pe rolul Tribunalului Teleorman iar prin decizia penală nr. 249 din 01 noiembrie 2011 a acestei instanțe s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București și constatându-se conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Prin încheierea nr. 178 din 01 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.04.2012.
În cursul judecății în apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare, a fost audiat inculpatul, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
În apel, după casarea cu trimitere spre rejudecare, tribunalul reține că inculpatul R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1706/P/2008 din data de 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă J. T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i Cod penal (faptă din noaptea 05/06 iunie 2008 în dauna părții vătămate M. I.) și tâlhărie în formă agravantă prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin.21 lit. a Cod penal (fapta din noaptea de 18/19 noiembrie 2008, în dauna aceleiași părții vătămate) iar prin sentința apelată s-a dispus achitarea acestora pentru ambele infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 10 lit. c C. pr. pen.
Astfel, din descrierea faptelor în cuprinsul rechizitoriului, tribunalul reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și alin.21 lit. a Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 18.11.2008, partea civilă M. I. se afla la locuința sa și se pregătea să meargă la culcare. Aproape de miezul nopții, auzind zgomote în curte, a ieșit afară din casă și luminând cu lanterna, nu a văzut pe nimeni, revenind în locuință.
După un timp auzind din nou zgomote, a ieșit și a mers spre bucătăria de vară, unde a observat o persoană necunoscută (un bărbat tânăr), care lumina cu o lanternă încăperea în care se afla. Acesta a sustras o . bunuri din locuința părții vătămate.
Când l-a văzut acesta a ieșit din anexa respectivă și repezindu-se la partea civilă, l-a lovit cu un obiect dur în zona capului, trântindu-l la pământ. După ce și-a revenit din starea de inconștiență, partea civilă având sânge pe față, s-a ridicat de jos și cu mare greutate, s-a deplasat la vecinii săi, martorii Bocșu M. și Bocșu V., cărora le-a relatat cele întâmplate.
Martorii au sesizat telefonic lucrătorii de poliție și apoi serviciul de ambulanță, partea civilă fiind transportată la spitalul mun. T. M., unde a fost internat în perioada 19.11.2008 – 19.11.2008 cu diagnostic „traumatism cranio-cerebral acut deschis prin agresiune” (FO nr.1445).
În raportul de constatare medico-legală nr.2739/B/2008 din 24.11.2008 al serviciului de medicină legală Teleorman, se concluzionează că: partea civilă M. I. prezintă leziuni de violență ce s-au produs prin lovire cu corp dur, leziunile pot data din data de 18/19.11.2008 și a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziunile nu au pus în pericol viața victimei.
În urma administrării probatoriului la urmărirea penală, s-a constatat că inculpatul a săvârșit această faptă, motiv pentru care a fost trimis în judecată.
Față de situația de fapt descrisă, în sensul că inculpatul ar fi pătruns fără drept în locuința părții vătămate, respectiv în bucătăria de vară, de unde a sustras mai multe bunuri și fiind surprins de aceasta a agresat-o, cauzându-i o . leziuni, tribunalul apreciază că instanța de fond trebuia să invoce și să pună în discuția părților o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Se apreciază astfel având în vedere decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în recurs în interesul legii prin care s-a statuat fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 din Codul penal și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. c din Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 4145 Cod procedură penală dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
În aceste condiții prima instanță, în raport de situația de fapt reținută prin rechizitoriu în ceea ce privește fapta din 18/19.11.2008, avea obligația punerii în discuție a încadrării juridice.
Luând în considerare aceste aspecte, ce țin de soluționarea în fond a cauzei și având în vedere soluția instanței de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată se impune desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de incidența acestui motiv de apel, nu se mai impune cercetarea celorlalte, ele urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b C.p.p., apelurile vor fi admise, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 193 alin. 6 C.p.p. inculpatul va fi obligat să plătească părții civile suma de 1.300 lei, cheltuieli judiciare avansate de această parte în faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lîngă J. T. M. și partea civilă M. I. împotriva sentinței penale nr. 102 din 13.05.2011 a Judecătoriei T. M. pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămîn în sarcina acestuia.
Obligă inculpatul să plătească părții civile apelant M. I. suma de 1300 lei, cheltuieli judiciare avansate de această parte în faza apelului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru intimatul inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
T.I. E.E. M.A.M.
Red./Th.Dact./T.I./23.05.2012
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 67/2012. Tribunalul... | Alte cereri privind judecata în fond. Sentința nr. 84/2014.... → |
|---|
