Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-01-2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTLM:2016:036._
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 3
Ședința publică din data de 05 ianuarie 2016
T. compus din :
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: T. I.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. – a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol soluționarea procesului penal având ca obiect contestație în anulare, formulată, prin apărător, de contestatorul M. F., domiciliat în ., împotriva încheierii nr.117 din data de 24 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit contestatorul M. F. – fiind reprezentat de avocat H. Lușu V., apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 05.01.2016, depusă la dosar, lipsind și intimatul-petent M. F.-M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se învederează că au fost atașate pentru soluționarea prezentei contestații în anulare dosarul de fond nr._ al Tribunalului T., în care a fost pronunțată de judecătorul de cameră preliminară încheierea nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015, la care este atașat dosarul de urmărire penală nr.10 P/2014 al Parchetului de pe lângă T. T..
Judecătorul de cameră preliminară pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul M. F..
Avocat H. Lușu V., apărătorul contestatorului M. F., având cuvântul, învederează că, la momentul când s-a promulgat Codul de procedură penală, încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, împotriva ordonanței procurorului era definitivă și fără cale de atac. Ulterior, prin Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014 Curtea Constituțională a statuat că orice plângere se judecă cu citarea părților: petenți, intimați și cu participarea procurorului. Apreciază că, pentru identitate de rațiune, și această încheiere definitivă poate fi atacată cu contestație în anulare, pentru lipsa citării părților. Consideră că partea pe care o reprezintă a fost vitregită de dreptul la apărare, potrivit legislației naționale și internaționale, întrucât, la momentul când s-a judecat plângerea împotriva soluției procurorului, nu s-a citat petentul. Apreciază că încheierea a fost dată cu încălcarea legii. Solicită admiterea contestației în anulare, motivat de faptul că nu a fost citat petentul, anularea încheierii nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T., rejudecarea plângerii împotriva rezoluției procurorului, cu citarea părților, potrivit Deciziei Curții Constituționale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, într-adevăr petentul nu a fost citat la soluționarea plângerii împotriva rezoluției procurorului, dar hotărârea pronunțată este definitivă, care nu se regăsește printre hotărârile ce pot fi atacate cu contestație. Solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ:
Asupra contestației în anulare, de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 03 decembrie 2015, contestatorul M. F. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de T. T., în dosarul nr._ al aceleiași instanțe, solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și rejudecarea plângerii împotriva ordonanței procurorului formulată de petentul M. F. M..
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că prin încheierea nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de T. T. a fost admisă plângerea petentului M. F. M. împotriva ordonanței nr. 10 P/2014 emisă de P. de pe lângă T. T., dispunându-se trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Despre existența acestei cauze pe rolul Tribunalului T. și despre soluția pronunțată în cauză nu a avut cunoștință, aflând despre aceasta în data de 02 decembrie 2015 din programul ecris al instanțelor, deoarece nu a fost citat pentru termenul de judecată la care s-a soluționat plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, deși potrivit Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale a României citarea sa era obligatorie. Astfel a fost în imposibilitate să-și exercite dreptul la apărare.
S-a dispus și au fost atașate la dosar, dosarul nr._ al Tribunalului T. și dosarul de urmărire penală nr. 10 P/2014 al Parchetului de pe lângă T. T..
La termenul de judecată din data de 05 ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară, conform art. 431 Cod procedură penală, a pus în discuția părților admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată în cauză.
Examinând cererea, sub aspectul admisibilității în principiu, judecătorul de cameră preliminară, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T. a fost admisă plângerea formulată de petentul M. F. M., au fost desființate ordonanțele nr. 72/II/2/2015 din 13.10.2015 și nr. 10 P/2014 ale Pachetului de pe lângă T. T. și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală și a pune în mișcare acțiunea penală împotriva suspectului M. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.
Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art.13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac ordinare sau extraordinare este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea sau retractarea hotărârii atacate.
În cauza de față, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă sub aspectul naturii hotărârii atacate (încheiere pronunțată în materia plângerii împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată).
Astfel, se reține că prin încheierea nr. 117 din data de 24 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T. a fost admisă plângerea formulată de petentul M. F. M., au fost desființate ordonanțele nr. 72/II/2/2015 din 13.10.2015 și nr. 10 P/2014 ale Pachetului de pe lângă T. T. și s-a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală și a pune în mișcare acțiunea penală împotriva suspectului M. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal.
Analizând cazurile în care se poate exercita această cale extraordinară de atac, prevăzută de art. 426 Cod procedură penală, se constată că aceasta poate avea ca obiect doar hotărâri pronunțate de o instanță, ce vizează fondul cauzei, iar nu materia plângerii împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată.
Conform dispozițiilor art. 341 alin. 8 Cod procedură penală, cum în cauză a fost pronunțată una din soluțiile prevăzute de alin. 6 al aceluiași articol, încheierea atacată este definitivă, nefiind prevăzută de lege o cale de atac împotriva acesteia. Potrivit art. 432 alin. 4 Cod procedură penală, sentința prin care se soluționează contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, regulă dificil de conciliat cu specificul materiei plângerilor împotriva soluțiilor procurorului.
În plus, în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 426 lit. a Cod procedură penală, acesta se referă la judecata în apel și la instanță, fără a menționa judecătorul de drepturi și libertăți ori pe cel de cameră preliminară.
Se reține faptul că o contestație în anulare reprezintă un remediu procesual destinat, în mod esențial, înlăturării unor grave erori de drept procesual pe care le-ar putea conține o hotărâre penală definitivă. În acest sens se rețin dispozițiile art. 432 al. 1 Cod procedură penală și 432 al. 4 Cod procedură penală, din care rezultă că este inadmisibilă contestația în anulare declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse celorlalte căi de atac ordinare, cum este contestația.
O altă observație necesară este aceea că, dat fiind caracterul extraordinar al procedurii, condițiile în care poate fi promovată o astfel de contestație sunt strict și limitativ prevăzute de lege, pentru a se asigura efectiv securitatea raporturilor juridice tranșate prin hotărârea definitivă. Aceasta înseamnă că admiterea în principiu poate fi dispusă numai atunci când contestația în anulare vizează o hotărâre definitivă prin care să se fi soluționat fondul cauzei, a fost formulată de una dintre persoanele prevăzute de art. 427 alin. 1 Cod procedură penală, în termenul legal, cu invocarea unor motive ce se subsumează, de o manieră evidentă, celor prevăzute de art. 426 și a unor dovezi depuse la dosar.
Se constată însă că prezenta contestație în anulare vizează o încheiere pronunțată de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia soluționării unei plângeri împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, în condițiile art. 340 și urm. Cod procedură penală, și care nu reprezintă o hotărâre penală definitivă prin care să se fi soluționat fondul cauzei, pronunțată în apel, considerente pentru care, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului, în baza art. 431 al. 1 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul M. F. și, în baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 alin. 1 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M. F., prin apărător, împotriva încheierii nr. 117 din 24.11.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la T. T..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 ianuarie 2016.
Judecător de Cameră preliminară, Grefier,
T. I. P. S.
Red./tehnored. T.I./08.01.2016/ 5 ex.
.>
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
