Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 389/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 389/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.389/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației declarată de contestatorul condamnat M. L. F. împotriva sentinței penale nr. 1288/27.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu Iedu A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată întrucât din fișa de cazier judiciar rezultă că faptele pentru care petentul a fost condamnat nu sunt concurente, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față contată următoarele:
Prin sentința penală nr.1288/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 585 alin.1 lit. a) CPP a respins cererea de contopire a pedepselor de 1 an închisoare, aplicată prin s.p. nr. 403/2009 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 09.09.2010, 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 122/2010 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la 21.12.2010 și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 23/2011 a Judecătoriei Hațeg, definitivă la 24.02.2011 cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin s.p. nr. 276/2013 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 02.10.2013 și pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 332/2013 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 14.10.2013 formulată de condamnatul M. L. F., fiul lui F. și L., născut la data de 31.07.1980 în Caransebeș, jud. C.-S., CNP_.
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 272 alin 2 CPP, a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 07.02.2014, sub nr._, petentul condamnat M. L. F. a solicitat contopirea pedepselor de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 403/2009 a Judecătoriei Caransebeș, 6 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 122/2010 a Judecătoriei Hațeg, și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 23/2011 a Judecătoriei Hațeg, cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate prin s.p. nr. 276/2013 a Judecătoriei Caransebeș, și pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 332/2013 a Judecătoriei Caransebeș.
La dosar au fost atașate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar al petentului condamnat; mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4725/2013 din 07.01.2014, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.441/16.10.2013, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 370/03.10.2013 și copia s.p nr. 416/2011 pronunțată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei D..
Analizând cererea de contopire în raport de actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.416/28.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., definitivă prin decizia penală nr. 173/R/24.05.2011 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de M. L. F. contopindu-se următoarele pedepse: pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) CP prin sentința penală nr. 403/2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, definitivă la 09.09.2010, faptă comisă la 16.04.2009; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 37 lit. b) CP prin sentința penală nr. 122/2010 pronunțată de Judecătoria Hațeg, definitivă la 21.12.2010, faptă comisă la 30.08.2009; 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. d) și art. 37 lit. b) CP prin sentința penală nr. 23/2011 pronunțată de Judecătoria Hațeg, definitivă la 24.02.2011, faptă comisă la 19.09.2010.
Potrivit fișei de cazier judiciar a condamnatului executarea pedepsei a început la data de 28.09.2010, fiind liberat condiționat la 06.09.2011, cu un rest de 203 zile.
Prin sentința penală nr. 3537/18.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, definitivă la 07.01.2014 prin nerecurare, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul M. L. F. contopindu-se următoarele pedepse: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP, art. 37 lit. b) CP și a art. 320 ind. 1 CP; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP, art. 37 lit. b) CP și a art. 320 ind. 1 CP; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP, art. 37 lit. b) CP și a art. 320 ind. 1 CP și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 CP, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP, art. 37 lit. b) CP și a art. 320 ind. 1 CP prin sentința penală nr. 276/31.05.2013 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 02.10.2013 (fapta la 04.08.2012 și 11.08.2012) și pedeapsa de un an și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 CP, art. 37 lit. b) CP și a art. 320 ind. 1 CP prin sentința penală nr. 332/17.06.2013 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la data de 14.10.2013 (fapta la 26.02.2013).
După cum reiese din compararea datelor la care au fost săvârșite faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 276/31.05.2013 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 02.10.2013 și sentința penală nr.332/17.06.2013 a Judecătoriei Caransebeș – 04.08.2012, 11.08.2012 și 26.02.2012) cu datele la care au rămas definitive sentința penală nr. 403/2009 pronunțată de Judecătoria Caransebeș (09.09.2010), sentința penală nr. 122/2010 pronunțată de Judecătoria Hațeg (21.12.2010) și sentința penală nr. 23/2011 pronunțată de Judecătoria Hațeg (24.02.2011) faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 276/31.05.2013 a Judecătoriei Caransebeș și sentința penală nr. 332/17.06.2013 a Judecătoriei Caransebeș au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie raportat la faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 276/31.05.2013 a Judecătoriei Caransebeș și sentința penală nr. 332/17.06.2013 a Judecătoriei Caransebeș.
În consecință, nu se impune contopirea pedepselor menționate mai-sus, ele nefiind săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, ci în stare de recidivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana condamnată M. L., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 05 mai 2014 sub același număr de dosar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 alin. 4 C.p.p., rap. la art. 416 C.p.p. și art. 418 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința penală a Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect a constatat și prima instanță, înscrisurile existente la dosarul cauzei evidențiază că în privința condamnatului nu este incidentă niciuna dintre situațiile prev. de art. 585 C.p.p. pentru a conduce la modificarea pedepsei în a cărei executare se află, neexistând nicio hotărâre definitivă, necunoscută la data aplicării pedepselor cu închisoarea prin s.p.nr.276/31.05.2013 și s.p. nr.332/17.06.2013 ale judecătoriei Caransebeș, contopite ulterior în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare în a cărei executare se află, care să determine existența unui concurs de infracțiuni, a stării de recidivă sau să constituie un element material al vreuneia dintre infracțiunile ce intră în componența acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 416/28.03.2011 a Judecătoriei D., definitivă prin d.p.nr.173/R/24.05.2011 a Tribunalului Hunedoara (prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin s.p.nr.403/2009 a judecătoriei Caransebeș, s.p.nr.1222/2010 a judecătoriei Hațeg și s.p. nr.23/2011 a judecătoriei Hațeg), la care face referire petentul, în executarea căreia a fost încarcerat în perioada 28.09._11, când a fost liberat condiționat cu un rest de 203 zile, aceasta a fost cunoscută la momentul judecării și condamnării petentului de către Judecătoria Caransebeș prin s.p.nr.276/31.05.2013 și s.p. nr.332/17.06.2013 pentru infracțiunile săvârșite ulterior, dându-se eficiență disp. art. 37 lit.b C.p. din 1969 privitoare la starea de recidivă postexecutorie, astfel că aceste aspecte nu mai pot face obiectul unor noi cereri, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Mai mult, trebuie precizat că, inclusiv în situația în care starea de recidivă postexecutorie nu ar fi fost reținută în sarcina condamnatului la acel moment, ci ar fi fost constatată ulterior, după rămânerea definitivă a celor două hotărâri de condamnare, tot nu ar fi condus la deducerea perioadei executate din pedeapsa anterioară care constituie primul termen al recidivei postexecutorii, deoarece o deducere a perioadei anterioare operează doar în situația contopirii unor pedepse concurente (care presupune ca infracțiunile să fi fost săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre acestea), iar nu în situația în care e vorba de infracțiuni săvârșite după executarea integrală a pedepsei anterioare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat M. L. F. împotriva sentinței penale nr.1288/27.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./11.07.2014
PI – jud. Timișoara, jud. N. C.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
