Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 265/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 265/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.265/C..
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul condamnat T. I. F. împotriva sentinței penale nr.449/12.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu N. Z., în substituirea avocatului M. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că dosarul nr._/325/2013 al judecătoriei Timișoara se află pe rolul completului C3 AR – cu termen de judecată 16.05.2014.
Contestatorul apreciază că se impune soluționarea dosarului nr._/325/2013, aflat la poziția 2 pe lista de ședință, iar abia după aceea soluționarea prezentului dosar.
Procurorul consideră că se pot soluționa separat.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu lasă la aprecierea instanței.
Instanța, constatând că obiectul celor două dosare este diferit, apreciază că pot fi judecate în mod separat, astfel că respinge cererea de amânare a prezentei judecăți.
Contestatorul solicită încuviințarea administrării probelor din dosarul de fond 6054._, respectiv atașarea respectivului dosar sau efectuarea de copii de pe acesta și depunerea la dosar a delegației avocațiale a avocatului S. Septimiu întrucât prima instanță, când a judecat pricina, a soluționat fără procedura de citare îndeplinită.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererilor.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu lasă la aprecierea instanței.
Instanța respinge cererile de atașare a dosarului 6054._ al judecătoriei Timișoara, respectiv de efectuare de către instanță de copii după înscrisurile din respectivul dosar și depunerea acestora la prezentul dosar, apreciind că, raportat la obiectul prezentei cauzei, respectivele cereri apar ca nefondate. Totodată, apreciază că petentul a avut posibilitatea depunerii de la dosar până la acest termen a tuturor înscrisurilor de care dorea să se folosească.
Nemaifiind alte cereri de solicitat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației; consideră că decizia Curții de Apel Timișoara prin care a fost judecat recursul declarat împotriva hotărârii de condamnare pronunțate de Judecătoria Timișoara este nulă de drept, cauza a fost soluționată cu lipsă de procedură, iar soluția putea fi atacată cu apel, după aceea cu recurs, în drept, invocă dispozițiile art. 598 al.1 lit.c și d C.p.p.din 1968.
INSTANTA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.449/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță a respins excepția nulității absolute a deciziei penale nr. 1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara și MEPÎ nr.2424/04.11.2011 al Judecătoriei Timișoara și, în temeiul art.597 și art. 599 N.C.pr.pen. raportat la art 598 N.C.pr.pen., a respins contestația la executare formulată de petentul condamnat T. I. F., fiul lui I. și M., născut la data de 15.02.1975, deținut în P. Timișoara.
În temeiul art.275 al.2 C.pr.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
În temeiul art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/325/2013, petentul a arătat că prin decizia 583/R/2008 a Tribunalului T. s-a admis recursul DGFP T. împotriva sentinței penale 1485/2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, au fost desființate ordonanțele procurorilor și, în baza art.278 Cpp., a fost trimisă cauza spre judecată Judecătoriei Timișoara, cu aplicarea disp. art. 278 ind.1 alin.9 cpp. Tribunalul T., instanța ce a judecat recursul DGFP T., a judecat cauza fără ca inculpatul să fie asistat de apărător, nici măcar avocat din oficiu, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 cpp.
Instanța a reținut că prezenta cerere a fost inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara și pe rolul Tribunalului T., prima instanță trimițând cauza administrativ la cea de-a doua, care, la rândul ei, a înaintat ambele cereri Judecătoriei Timișoara, spre competentă soluționare.
Prin sentința penală nr.3518/18.12.2013, instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la capătul de cerere privind contestația la executare formulată împotriva deciziei penale 1737/2011 a Curții de Apel Timișoara și a Mandatului de executare a pedepsei cu nr. 2424/2011 al Judecătoriei Timișoara, a dispus formarea unui nou dosar și înaintarea acestuia la departamentul registratură în vederea repartizării aleatorii a cauzei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 20.12.2013.
În motivarea cererii, petentul a arătat că motivul contestației la executare este cel din hotărârea prin care s-a dispus disjungerea, respectiv decizia penală nr.1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara si mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2424/04.11.2011 al Judecătoriei Timișoara.
Petentul condamnat a invocat excepția nulității absolute a deciziei penale nr.1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara și MEPÎ nr. 2424/04.11.2011 al Judecătoriei Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr.1737/R/03.11.2011, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul formulat de petentul condamnat împotriva sentinței penale nr. 1815/23.06.2011 a Judecătoriei Timișoara.
În baza sentinței nr. 1815/23.06.2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1737/R/03.11.2011 Curtea de Apel Timișoara, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2424/04.04.11.2011.
Petentul condamnat a formulat o contestație la executare prin care a solicitat ca decizia penală nr.1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2424/04.11.2011 să se constate că sunt nule.
Analizând contestația formulată, prima instanță a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.1815/23.06.2011, Judecătoria Timișoara a dispus condamnarea petentului T. I. F. la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 din Legea 241/_, art. 11 lit. c din Legea 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.
Această sentință a rămas definitivă la data de 03.11.2011 prin decizia penală nr. 1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara, care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul-inculpat. În aceste condiții, sentința penală nr. 1815/ 2011 a Judecătoriei Timișoara a dobândit autoritate de lucru judecat raportat la starea de fapt reținută în considerentele sale, astfel că cele contestate de condamnat prin intermediul prezentei contestații la executare apar ca fiind vădit neîntemeiate.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului T. I. de a se constata ca fiind nule absolut deciziile penale nr.583/R/03.10.2008 și nr. 1737/R/03.11.2011 pronunțate de Tribunalul T. și, respectiv, Curtea de Apel Timișoara, pentru că s-ar fi pronunțat cu încălcarea procedurii de citare, a dreptului la apărare și a normelor legale privind competența materială a instanțelor, instanța a constatat că acestea nu se circumscriu prevederilor art. 598 C. pr. pen. Astfel, contestația la executare este privită ca un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, iar cazurile în care aceasta poate fi promovată sunt expres prevăzute de lege, respectiv de disp. art. 598 C. pr. pen., tocmai pentru a se împiedica transformarea acestui mijloc procesual de rezolvare a incidentelor la executare într-o cale care să împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive, orice interpretare sau adăugare la lege fiind exclusă.
Cât privește căile de atac prevăzute de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1815/ 2011 a Judecătoriei Timișoara, acestea sunt date de legiuitor, la momentul respectiv calea de atac a acestei hotărâri fiind recursul ce se judeca de către Curtea de Apel Timișoara.
Pentru considerentele învederate, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei penale nr.1737/R/2011 a Curții de Apel Timișoara și MEPÎ nr.2424/04.11.2011 al Judecătoriei Timișoara, precum și, în temeiul art.597 și art 599 N.C.pr.pen. raportat la art. 598 N.C.pr.pen., contestația la executare formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, contestatorul T. I. F.,cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 28 martie 2014, sub același număr de dosar –_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința penală a Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii. Prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate fi folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor extraordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
În speță, contestatorul a înțeles să solicite pe calea contestației la executare a se constata nulitatea deciziei penale nr.583/R/03.10.2008 a Curții de Apel Timișoara și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.2424/04.11.2011 emis de judecătoria Timișoara întrucât la pronunțarea respectivei hotărâri nu au fost respectate normele de procedură vizând citarea contestatorului, reprezentarea acestuia de avocat, precum și cele privind competența materială a instanțelor judecătorești.
Or, așa cum a arătat și prima instanță, motivele pe care și-a întemeiat petentul contestația le executare nu își găsesc corespondent în cazul prevăzut de art. 461 lit.d C.p.p și nici în vreunul dintre celelalte cazuri prev. de art. 461 C.p.p.. pentru a constitui temei al promovării acestei căi de atac. Aceste motive vizează exclusiv nelegalitatea deciziei penale nr.583/R/03.10.2008 a Curții de Apel Timișoara, vizând o reanalizare a soluției pronunțate în cauză de această instanță, care sunt însă incompatibile cu calea de atac a contestației la executare, astfel că, din acest punct de vedere, contestația la executare formulată apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p., condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat T. I. F. împotriva sentinței penale nr.449/12.02.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./12.06.2014
PI – jud. Timișoara, jud. L. B.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
