Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 435/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 435/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.435/2014
Ședința publică din data de 11 Iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de petentul condamnat M. V. G. privind aplicarea legii penale mai favorabile raportat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată condamnatului prin s.p. nr.886/17.12.2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă la data de 03.05.2011 prin nerecurare, în a cărei executare se află.
Conform prevederilor art. 23 alin.8 din OUG nr. 116/2013, cererea se soluționează fără participarea procurorului, a condamnatului și a apărătorului acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 03.06.2014 sub nr._, condamnatul M. V. G. a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, el aflându-se în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare.
În motivarea cererii, a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1, 2 din Lg. 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.p.,cu aplic. art. 37 al.1 lit.a C.p., iar art. 2 al Legii nr.143/2000 a fost modificat prin art.81 pct.1 din Lg. 187/2010, limitele de pedeapsă fiind de la 5 la 12 ani, context în care consideră că se impune a se constata că această lege este mai favorabilă. În același timp, apreciază că se impune a se constata că și codul penal anterior reprezintă o lege penală mai favorabilă întrucât prevede posibilitatea de reducere a pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă proporțional cu reducerea limitelor de pedeapsă intervenite printr-o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară – art. 15 din C.p. din 1969. În atare condiții, consideră că se impune aplicarea disp. art.15 din C.p. din 1969 rap. raportat la noile limite de pedeapsă, respectiv reducerea pedepsei în a cărei executare se află proporțional cu reducerea limitelor de pedeapsă, respectiv cu 3/5, ajungându-se la o pedeapsă de 6 ani închisoare. Totodată, a arătat că se impune reducerea în același mod și a pedepsei complementare.
Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului Timișoara cu privire la perioada executată și a atașat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, precum și cele atașate din oficiu, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin s.p.nr.886/17.12.2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.102/01.04.2011 a Curții de Apel București la data de 03.05.2012, numitul M. V. G. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 3201 C.p.p..
În temeiul art. 61 C.p. rap. la art. 39 C.p. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.832/27.12.2002 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 504/20.05.2005 a Curții de Apel Timișoara, și s-a contopit restul rămas neexecutat de 1236 zile cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a ll-a și lit. b C.p.
În temeiul art. 2 alin. 2 teză finală al legii nr. 143/200 rap. la art. 65 alin. 2 C.p. s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a ll-a și lit. b C.p.
În sarcina condamnatului M. V. G. s-a reținut că a întreprins mai multe acte în perioada iulie - august 2010, din care a rezultat că a pregătit activitatea de preluare a cantității de 10 kg. heroină de la inc. B. A., care în prealabil a transportat această cantitate primită de la cetățeanul turc Mehmet Ozbay din Turci spre România.
Executarea pedepsei a început la data de 09.08.2010.
Instanța constată că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, nici dispozițiile art.6 C.p. referitoare la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Condamnatului M. G. i-a fost aplicată o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 3201 C.p.p..
Infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina petentului este în continuare incriminată în disp. art. 2 al.2 din Lg. 143/2000, astfel că nu se pune problema dezincriminării faptei.
Potrivit disp. art.6 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Or, în cauză, în condițiile în care infracțiunea prev. de art.2 al.2 din Lg. 143/2000 este sancționată în prezent cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată petentului pentru respectiva infracțiune nu se impune a fi modificată, nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
În același timp, instanța constată că nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă nu sunt incidente disp. art. 6 C.p., pedeapsa aplicată fiind mai mică decât maximul special pe care legea nouă îl prevede pentru pluralitatea din cauză.
Astfel, trebuie observat că respectiva infracțiune de trafic de droguri de mare risc a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a C.p. din 1969, fapta fiind săvârșită în cursul termenului de liberare condiționată acordate raportat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, restul neexecutat fiind de 1236 zile.
Conform disp. art. 104 C.p., dacă pe durata termenului de liberare condiționată, cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă, pedeapsă pentru noua infracțiune urmând a fi stabilită potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
Conform disp. art. 41 C.p., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și până la reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, iar conform art. 43 alin.1 C.p., în cazul în care noua infracțiune săvârșită în stare de recidivă este săvârșită înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Or, în speță, se observă că maximul special al pedepsei rezultante la care s-ar ajunge prin aplicarea acestor dispoziții legale este de 10 ani și 1236 zile, mai mare deci decât pedeapsa rezultantă în a cărei executare se află petentul - 10 ani închisoare.
Condamnatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Pedeapsa complementară aplicată condamnatului a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit.a și b din Codul penal, motiv pentru care pedeapsa complementară va fi menținută.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de reducere a pedepsei aplicate proporțional cu noile limite prevăzute de lege, prin aplicarea dispozițiilor vizând aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile (art. 15 din Codul penal din 1969), instanța constată că aceasta apare în mod evident ca nefondată în condițiile în care noul cod penal nu a preluat respectiva instituție (art. 15 C.p. din 1969), iar legiuitorul a prevăzut în mod expres în art.4 din Legea 187/2012, că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. Trebuie subliniat totodată că, de fapt, ceea ce solicită petentul nu este o aplicare retroactivă a unei legi penale mai favorabile, ci o aplicare ultraactivă a art.15 din legea veche - respectiv aplicarea acestuia după ieșirea sa din vigoare, cu privire la pedepse aplicate pentru infracțiuni comise în timpul cât s-a aflat în vigoare -, care însă nu este posibilă în condițiile în care nu are un temei legal și, mai mult, a fost în mod expres exclusă de legiuitor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg.255/2013, instanța va respinge cererea formulată de condamnatul M. V. G. ca nefondată, iar în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg.255/2013, respinge cererea formulată de petentul condamnat M. V. G., născut la 25.05.1971, deținut în Penitenciarul Timișoara, privind aplicarea legii penale mai favorabile raportat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, aplicată condamnatului prin s.p. nr.886/17.12.2010 a Tribunalului București, rămasă definitivă la data de 03.05.2011 prin nerecurare, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă petentul condamnat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./11.07.2014
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 265/2014.... → |
|---|
