Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 327/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 327/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.327/C..
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul condamnat S. A. V. împotriva sentinței penale nr.1686/17.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu I. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Contestatorul depune la dosar copia legitimației nr._ din 04.03.2010, emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului C.- S. privind pe fiul său S. C. A. și copia diplomei de absolvire a programului de pregătire pentru liberare „ Șansa unui nou început” eliberată contestatorului de Administrația Națională a Penitenciarelor, P. Timișoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberare condiționată, petentul depășind cu 10 luni fracția prevăzută de lege, participând pe timpul detenției la numeroase cursuri și dând dovadă de o bună conduită.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, întrucât petentul a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, perseverând în comiterea de infracțiuni, precum și față de împrejurarea că acesta a fost sancționat disciplinar de 2 ori, scopul pedepsei nefiind astfel atins.
Contestatorul, având cuvântul, solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință admiterea, cererii de liberare condiționată întrucât a depășit fracția prevăzută de lege.
INSTANTA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1686/17.04.2014 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen. rap.la art.59 C.pen 1969, art.15 alin 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. A. V., în prezent deținut în P. Timișoara.
În baza art. 587 alin.2 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după 2(două) luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen, a obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile MJLC către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2014 sub nr. de dosar_, petentul condamnat S. A. V. a solicitat liberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de 3 ani și 9 luni închisoare.
În motivarea cererii sale petentul a arătat că a depășit cu 10 luni fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberare condiționată, a participat la cursuri și programe sociale și educaționale, a participat la activități productive și are un handicap la mâna dreaptă. Petentul a mai arătat că este căsătorit și că are trei copii.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depus din partea Penitenciarului Timișoara adresa nr. J2/_/14.04.2014 la care au fost atașate procesul-verbal și caracterizarea emise pe seama petentului nr. J2/_/08.04.2014.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Sub un prim aspect, care vizează legea aplicabilă în această materie, instanța, în examinarea dispozițiilor art. 100 din noul Cod Penal privitoare la liberarea condiționată, introduse prin Legea nr. 286/2009, privind Codul Penal, în vigoare la data pronunțării prezentei hotărâri, a reținut că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate a condamnaților, fiind introduse condiții suplimentare pentru acordarea acesteia, relative la regimul în executarea căruia persoana condamnată a executat pedeapsa, respectiv la îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Incidența dispozițiilor Legii 286/2009, privind Codul Penal, în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate.
Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul 286/2009, privind Codul Penal, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și în art. 6 din Codul penal, în raport de care instanța consideră aplicabile, în ceea ce privește analiza condițiilor impuse pentru acordarea liberării condiționate, disp.art. 59 C.pen 1969, ca lege penală mai favorabilă.
Potrivit art. 59 și urm.Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
- Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege. În analiza acestei condiții, instanța a constatat că petentul S. A. V. a fost condamnat prin sentința nr. 791/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 3 an și 9 luni închisoare (respectiv 1372 zile), pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen 1969, la momentul judecării cererii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 914 zile. Petentul a început să execute pedeapsa la 10.05.2011, iar până la data de 08.04.2014, a câștigat și executat 1184 zile (1065 zile efectiv executate și 119 zile câștigate pe baza muncii prestate, 0 zile arest preventiv), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei. Din actele înaintate de către P. Timișoara (procesul-verbal verbal nr. J2/_/08.04.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara) rezultă că în timpul executării pedepsei petentul a participat la activități productive, câștigând 119 zile ca urmare a muncii prestate.
- Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei. Instanța a constatat că această condiție nu este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul nu a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta fiind sancționat disciplinar de 2 ori, sancțiuni active în prezent, fiind de asemenea recompensat de 13 ori cu suplimentarea unor drepturi.
- Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat S. A. V. a prezentat o conduită situațională în raport de normele penitenciare și s-a adaptat formal la mediul carceral. Totodată, se reține că petentul a participat la activități productive, s-a implicat slab în programe de reintegrare socială și se află la prima analiză.
Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. Se reține, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat este recidivist, fiind anterior condamnat de 3 ori pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedepse din executarea cărora a beneficiat de liberare condiționată.
În aceste condiții, instanța a apreciat că petentul nu îndeplinește cerințele impuse cumulativ de disp.art. 59 C.pen., motiv pentru care în temeiul art.587 alin.2 C.proc.pen., rap.la art.59 C.pen 1969, rap.la art. 15 alin 2 din Constituția României urmând să respingă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul S. A. V.. În același timp, având în vedere art. 587 alin.2 C. proc. pen, a fixat termen pentru reînnoirea cererii sau a propunerii după 2(două) luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termenul prevăzut de lege, contestatorul S. A. V., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12 mai 2014, sub număr de dosar –_ .
În motivarea contestației, petentul a arătat că a îndeplinit toate condițiile cerute de lege pentru liberare condiționată, a participat la toate activitățile educative și programele terapeutice de consiliere psihologică derulate în penitenciar, a acumulat 564 credite, a fost recompensat de 13 ori, iar n cadrul muncii prestate a câștigat aproximativ 4 luni și 20 zile. A mai arătat că a depășit cu 10 luni fracția obligatorie și că are 3 copii minori.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este fondată doar în parte, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică numai în ceea ce privește durata termenului de rediscutare a situației condamnatului.
Astfel, tribunalul constată că, având în vedere faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, numitul S. A. V. trebuia să execute 914 zile închisoare, și luând în considerare concluziile procesului verbal existent la dosar, din care rezultă că până la data de 08.04.2014 condamnatul executase această fracțiune de pedeapsă, în mod corect prima instanță a apreciat că această primă condiție a liberării condiționate este îndeplinită.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și caracterizarea conduitei condamnatului pe timpul executării pedepsei, din care rezultă că aceasta a fost folosit la muncă pe diferite perioade de timp (având astfel câștigate un număr de 119 de zile închisoare), astfel că și condiția referitoare la stăruința în muncă este întrunită în prezenta cauză.
Însă, luând în considerare trecutul infracțional al condamnatului, precum și comportamentul acestuia din timpul detenției, tribunalul, la fel ca și prima instanță, constată că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea acestuia. Numitul S. A. V. a suferit nu mai puțin de trei condamnări anterioare din executarea cărora a fost liberat condiționat, iar în timpul detenției, în lunile septembrie-octombrie 2013, a fost sancționat disciplinar. În acest context, existând suficiente dovezi din care să rezulte că numitul S. A. V. nu a înțeles să se îndrepte, și tribunalul constată că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, nefiind îndeplinită cerința privind dovezile temeinice de îndreptare, soluția de respingere a cererii de liberare condiționată apare ca fiind întemeiată.
În ceea ce privește termenul de rediscutare, tribunalul constată că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței, potrivit art. 587 alin.2 C.p.p., de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate, este aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea.
Or, în cauză, prin raportare la durata pedepsei de executat și la durata deja executată, precum și la comportamentul inculpatului și condițiile neîndeplinite la această analiză, tribunalul apreciază că termenul de rediscutare fixat de prima instanță apare ca fiind prea lung, un termen mai scurt – respectiv data de 17.06.2014 - fiind suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că, în baza art.4251 alin.7 pct. 2 lit.a C.p.p., se impune admiterea contestației declarate de petentul – condamnat, desființarea sentinței contestate în ceea ce privește termenul de rediscutare și, rejudecând, în temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., fixarea termenului de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 17.06.2014.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p., admite contestația declarată de contestatorul condamnat S. A. V. împotriva sentinței penale nr.1686/17.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și, în rejudecare:
În temeiul art. 587 alin.2 C.p.p., fixează termen de rediscutare a cererii de liberare condiționată a condamnatului S. A. V. după data de 17.06.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./08.07.2014
PI – jud. Timișoara, jud. A. A. M.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 352/2014.... → |
|---|
