Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 219/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 219/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 219/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 219/PI
Ședința din camera de consiliu din data de 05.08.2015
Instanța compusă din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. C. ȚIRA
GREFIER: E. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul D. R. împotriva ordonanței de clasare nr.1115/P/2011 din data de 01.04.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr.52/II/2/2014 din data de 25.05.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 29.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea petentului să depună la dosar o hotărâre judecătorească, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 19.06.2015, petentul D. R. a solicitat desființarea soluțiilor Parchetului de pe lângă Tribunalul T. date în dosarele nr.52/II/2/2014 și nr.1115/P/2011, completarea urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor. În motivare, petentul a arătat că din cercetări, respectiv pontajele reale și cele nereale, declarațiile martorilor, în special șeful serviciului resurse umane B. L., rezultă cert faptul că conducerea firmei a dispus ca orele suplimentare care depășea limita legală să nu mai apară în pontaje întrucât a obliga salariații să lucreze peste numărul de ore maxim prevăzut de legislația muncii constituie faptă contravențională. Ca atare, pentru a nu putea fi sancționați, conducătorii societății au dispus falsificarea pontajelor, a statelor de salarii, inducând în eroare salariații și organele de control ale statului, care, pe baza unor acte false nu mai puteau stabili realitatea. Aceste fapte sunt certe, dovedite la dosarul cauzei, inclusiv cu corespondența electronică din cadrul societății purtată între cei doi suspecți și care dovedesc atât intenția directă, cât și planificarea riguroasă a denaturării realității și întocmirii de acte plăsmuite, și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, înșelăciune și uz de fals, însă respectivele probe au fost ignorate de organele de cercetare penală. Totodată, a mai arătat că soluția dispusă este nelegală și sub aspectul temeiului de drept - art. 16 lit. a) C.proc.pen. - fapta nu există, în condițiile în care faptele reclamate, de falsificare a statelor de plată și pontajelor, deghizate în prime, denaturare a realității, etc sunt reale și dovedite, impunându-se astfel începerea urmăririi penale, audierea făptuitorilor și a mai multor angajați ai societății, ca martori, efectuarea unei verificări de către structura de specialitate ITM T..
Din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosar a dosarului nr. 1115/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și a lucrării prim-procurorului nr. 52/II/2/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sesizarea penală depusă la data de 20.12.2010 la P. de pe lângă Tribunalul T., înregistrată sub nr.1115/P/2010, petentul D. R. a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții M. M. A. și Terschansky C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, evaziune fiscală, motivat de faptul că, în esență, aceștia, în calitate de reprezentanți ai . SRL, pentru a înșela angajații, plătindu-le mai puțini bani, precum și pentru a se sustrage de la plata impozitelor către stat privind veniturile realizate din salarii, începând cu luna octombrie 2010, au falsificat fișele de pontaj și condicele de prezență semnate de angajați, înlocuind orele suplimentare cu anumite prime.
După efectuarea de cercetări, prin rezoluția nr.1115/P/2010 din data de 28.12.2011 a Parchetului de pe lângă tribunalul T. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.215 al.1 C.p., art.246 C.p., art.288 C.p., art.291 C.p., art.8 al.1 și art.9 alin.1 lit.d și e din Lg.241/2005.
Prin sentința penală nr.340/PI/26.09.2012 pronunțată de tribunalul T. în dosar nr._, în baza art.2781 pct.8 lit.b C.p.p., a fost admisă plângerea formulată de petentul D. R. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror în dosarul nr. 1115/P/2000 al P. de pe lângă Tribunalul T. și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T. dată în dosarul nr. 55/II/2/2012, au fost desființate cele două rezoluții și s-a trimis cauza la P. de pe lângă Tribunalul T. în vederea începerii urmăriri penale față de M. M. A. și Terschansky C. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1 C.p., art. 246 C.p., art. 288 C.p. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 și art.9 al.1 lit.d și e din Legea nr. 241/2005, totul cu aplic art. 33 lit a C.p.
După reluarea cercetărilor în cauză, la data de 01.04.2015 P. de pe lângă Tribunalul T. a emis ordonanța nr.1115/P/2010, prin care s-a dispus, în baza art.315 alin.1 lit.b C.p.p. cu referire la prevederile art.314 alin.1 lit.a C.p.p. rap.la art.16 alin.1 lit.a C.p.p., clasarea cauzei privind efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.244 alin.l Cp., art.297 alin.l Cp., art.322 Cp., art.8 alin.l Legea 241/2005 și art.9 alin.l lit. d, e din Legea 241/2005 cu aplicarea art.35 Cp. și art.38 Cp., cu privire la suspecții M. M. A. și Terschansky C. A., administrator, respectiv director economic la . SRL.
Respectiva soluție a fost fundamentată de procuror pe concluziile referatului cu propunere de clasare întocmit de organul de cercetare penală, apreciindu-se, în esență, că datele și probele administrate în cauză confirmă propunerea organului de cercetare penală din cadrul IPJ T. - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice de clasare cuprinsă în referatul întocmit la data de 03-03.2015 în dosarul sus-menționat, întrucât, din actele dosarului, respectiv din concluziile cuprinse în expertiza contabilă judiciară, din declarațiile martorilor B. C., M. I., P. M., B. L. și din declarațiile suspecților M. M.-A. și T. C.-A. a rezultat că, în speță, nu au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la orele suplimentare prestate de către angajați, la pontarea și înregistrarea acestora în contabilitatea . SRL cât și la plata obligațiilor către bugetul consolidat al statului – neexistând deci faptele în modalitatea descrisă în cuprinsul actului de sesizare și cu privire la care s-au efectuat cercetări, lipsind atât latura subiectivă, cât și cea obiectivă.
Respectiva ordonanță a fost menținută prin ordonanța nr.52/II/2/2014, prin care prim-procurorul Parchetului de pe lângă tribunalul T. a respins plângerea formulată de petent ca nefondată.
Ambele plângeri au fost formulate de către petent cu respectarea termenelor prevăzute de art.339 și art.340 C.p.p.
Analizând ordonanța atacată prin raportare la dispozițiile legale incidente și la actele efectuate în cauză, însă în limita criticilor formulate de petent, instanța constată că soluția de clasare dispusă în cauză este legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 297 C.p. (fost art.246 C.p. din 1969), presupune o faptă a unui funcționar public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.244 C.p. (fost 215 C.p. din 1969), presupune o faptă de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a se obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, iar infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.322 C.p., presupune o acțiune de falsificare a unui astfel de înscris prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, prin alterarea lui în orice mod sau prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, cu prilejul întocmirii acestuia, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat sau îl încredințează unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, toate fapte presupunând intenția – ca formă a vinovăției.
În același timp, instanța reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispozițiile art.4 C.p.p., este cel al prezumției de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului întrucât, în situația condamnării unei persoane, instanța de judecată este obligată să dovedească, fără echivoc, vinovăția acesteia, lucru imposibil de realizat în cazul existenței unor dubii.
Or, în cauză, așa cum în mod corect a reținut și procurorul, instanța constată că organele de cercetare penală au dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, administrând un probatoriu concludent, fără însă a exista probe certe și concludente în sensul săvârșirii de către cei doi intimați a infracțiunilor reclamate, de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție, prev. de art. 99 C.p.p., care operează în favoarea acestora. După cum se poate observa din actele efectuate în cauză, cu excepția declarațiilor numitei B. L. și a susținerilor petentului (care însă nu putea percepe personal faptele pe care le reclamă în condițiile în care, conform propriilor susțineri, nu mai avea calitatea de administrator al respectivei societăți de la începutul anului 2010 și chiar i s-a interzis accesul în societate), nu există nicio probă care să conducă la concluzia că intimații ar fi întocmit înscrisuri sub semnătură privată falsificate (pontaje, condici de prezență, state de salarii), ar fi determinat întocmirea sau ar fi folosit astfel de înscrisuri, cunoscând că sunt falsificate, în vederea producerii de consecințe juridice; în ceea ce privește înscrisurile depuse de petent la dosar, care, conform susținerilor acestuia ar face dovada în acest sens, trebuie observat că este vorba de mai multe xerocopii, care nu poartă însă niciun număr de înregistrare sau vreo altă mențiune care să ateste, să dovedească în mod cert că reprezintă copiile înscrisurilor originale folosite în cadrul societății, astfel că, în lipsa unei asemenea mențiuni sau a documentelor respective în original cu care respectivele copii ar putea fi comparate (care nu mai există în arhiva societății), nu li se poate da eficiență în sensul dorit de petent, existând un dubiu cu privire la identitatea între acestea și cele originale, care, conform dispozițiilor legale, nu poate fi interpretat decât în favoarea suspecților. Aceleași aspecte se impun a fi reținute și raportat la înscrisurile depuse de petent, despre care afirmă că ar reprezenta mesajele purtate de cei doi intimați în format electronic (e-mail-uri), nici în privința acestora neexistând nicio probă că ar reprezenta într-adevăr copiile mesajelor originale, cu atât mai mult cu cât nici nu există vreo explicație oferită de petent despre cum ar fi putut ajunge în posesia acestora. Mai mult, chiar presupunând că ar reflecta realitatea, respectiva corespondență oricum nu ar putea fi avută în vedere în cauză, conform art.68 C.p.p., în condițiile în care, atâta timp când nu există la dosar vreo dovadă în sensul că intimații și-ar fi dat acordul în folosirea acesteia, este vorba de o probă obținută în mod ilegal – respectiv prin săvârșirea unei infracțiuni (violarea secretului corespondenței, prev. de art.195 C.p. din 1969). Referitor la declarațiile numitei B. L., trebuie observat, pe de o parte, că acestea sunt contrazise de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, iar, pe de altă parte că acestea nu pot fi considerate ca reflectând adevărul dincolo de orice îndoială rezonabilă și nu sunt suficiente, prin ele însele, în măsura în care nu se coroborează cu nicio altă probă, pentru a face dovada dincolo de orice dubiu a săvârșirii de către intimați a activității incriminate, prin raportare la calitatea respectivului martor – persoana care, în fapt, ar fi săvârșit acele falsuri, precum și la urmările generate de acestea cu privire la situația sa – exonerarea de răspundere penală. În ceea ce privește celelalte infracțiuni reclamate, în condițiile în care nu există probe certe în sensul săvârșirii de către intimați a respectivelor falsuri, în mod corect s-a apreciat că nici respectivele fapte nu există. Mai mult, în ceea ce privește acestei infracțiuni de abuz în serviciu și înșelăciune, trebuie observat că, așa cum reiese și din expertiza întocmită în cauză, nici nu s-ar putea reține a fi întrunite elementele constitutive ale acestora în condițiile în care nu se poate reține cauzarea niciunei pagube nici pentru angajați, nici pentru statul român.
În ceea ce privește susținerile intimaților, prin apărător, referitoare la inadmisibilitatea plângerii promovate de petent, în baza disp. art. 340 C.p.p., având în vedere că este vorba de fapte care nu îl privesc, raportat la care el a formulat doar un denunț, instanța le apreciază ca nefondate, petentul având calitatea de persoană a căror interese legitime sunt vătămate în condițiile în care prin deciziile civile nr.203/19.01.2012 și nr.13/13.01.2015 ale Curții de Apel Timișoara s-a dispus reîncadrarea acestuia pe funcția deținută în cadrul societății . SRL anterior.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., instanța va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. R. împotriva ordonanței de clasare a cauzei din data de 01.04.2015 pronunțată în dosarul nr. 1115/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr. 52/II/2/2014/25.05.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., urmând ca, în baza art.275 alin.3 C.p.p., petentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 276 C.p.p., va obliga petentul la plata sumei de 1.500 lei către intimatul M. M. A. și la plata sumei de 1.500 lei către intimata Terchanszki C. A., cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p., respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D. R. împotriva ordonanței de clasare a cauzei din data de 01.04.2015 pronunțată în dosarul nr. 1115/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin ordonanța nr. 52/II/2/2014/25.05.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 C.p.p., obligă petentul la plata sumei de 1.500 lei către intimatul M. M. A. și la plata sumei de 1.500 lei către intimata Terchanszki C. A., cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi 05.08.2015..
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA E. M.
Red.- A.C.Ț./Tehnored..E.M.
14.09.2015
2 ex.; s.m. 1 ex.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 461/2015.... → |
|---|
