Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 240/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 240/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 240/C..
Ședința din Camera de Consiliu din data de 27 mai 2015
Tribunalul constituit din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. C.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror C. F..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de contestatorul inculpat S. D., împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 28.04.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal efectuat în ședința din camera de consiliu a răspuns pentru inculpatul S. D. aflat în stare de libertate, lipsă, reprezentat de avocat ales A. S., în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul T., aflate la fila nr. 29 din dosarul de fond.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 25.05.2015 avocat ales al contestatorului A. S. a depus la dosar, prin registratura instantei o cerere de apelare a cauzei după ora 10.30 întrucât în ziua de 27.05.2015 la ora 08.30 se prezintă în fața Tribunalului A., neavând posibilitatea de a fi prezent la prima apelare a cauzei în fața Tribunalului T., depunând totodată și dovezi în acest sens, precum și motivele contestației formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, JCP declară contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat, avocat A. S. solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate, doar în ceea ce privește excluderea mijlocului de probă, respectiv a declaratiei date de suspect din data de 15.07.2014 în fața organelor de cercetare penală, întrucât aceasta, în opinia sa este obținută cu încălcarea dispozițiilor legale privind ascultarea acestuia, arătând că modalitatea de ascultare și de consemnare a declaratiei date de inculpat nu a fost făcută cu respectarea normelor procedurale prevăzute de art. 109-110 C.p.p. Apărătorul arată că astfel cum se poate observa din declartatia pe formulat de la fila 21 dosar UP există o stersătură aspect pe care inculpatul nu o cunostea, iar corectarea efectuată de organele de cercetare penală îi opinia sa ăi încalcă grav dreptul la neautoincriminare care este un corolar al dreptului la un proces echitabil, la apărare și al prezumtiei de nevinovătie. Astfel, apărătorul consideră că sunt îndeplinite toate conditiile prevăzute de lege pentru a fi incidentă în cauză nulitatea relativă a procedeului probator, care trebuie, în mod firesc să ducă la anularea și excluderea mijlocului de probă, respectiv a declaratiei anterior mentionată. Apărătorul apreciază că s-a încălcat o dispozitie legală privitoare la desfăsurarea procedeului penal prev. de art. 109,110 C.p.p. că s-a produs o vătămare procesuală care rezultă din drepturile încălcate, partea declaratiei fiind neconformă realitătii tocmai în privinta autoincriminării inculpatului și renuntătii implicit la apărare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că declaratia dată de suspect a fost luată cu respectarea tuturor conditiilor prevăzute de lege, iar motivele arătate de apărătorul inculpatului sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, astfel încât pune concluzii de respingere a contestației formulată de inculpatul contestator.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra contestației declarate constată următoarele:
Prin încheierea de cameră preliminară din data de 28.04.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._ 15, s-au dispus următoarele:
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpatului S. D., formulate personal și prin apărător ales, de constatare a nelegalității declarației de suspect din data de 15.07.2014 (f. 21 dup).
În temeiul art. 346 alin. 2 C. proc. pen. s-a constatat competența instanței, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8619/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul S. D., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. 2 C. pen. și art. 336 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen. și art. 5 C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății în cauză.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri procurorului și inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, J.C.P. de le prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 8619/P/2013 din 09.01.2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015, sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în data de 06.06.2013, în jurul orelor 03.40, a condus autoturismul personal marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ pe . Timișoara, având o alcoolemie de 0,87 mg/l alcool în aerul pur expirat, respectiv 1,75 ℅ alcool pur în sânge la momentul primei recoltări de probe biologice, refuzând cea de-a doua recoltare, figurând în bazele de date privind permisele de conducere cu permisul suspendat din 25.10.2011.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă existente în dosarul de urmărire penala (dup): proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 21.01.2014 (f. 7); proces verbal de constatare din 06.06.2013, întocmit de agenții de poliție din cadrul Secției 1 de Poliție a Municipiului Timișoara (f. 8); Drager Alcotest . 0530, test nr._ (f. 11); copii documente personale ale inculpatului S. D. și cele ale autoturismului (f. 16-17); adresa nr._/14.06.2013 a IPJ T. – Serviciul Rutier (f. 10); fișă evidență auto (f. 15); proces verbal de prelevre (f. 12); buletin de examinare clinică (f. 13); buletin analiză toxicologică alcoolemie nr. 292/A/07.06.2013 (f. 14); cazier judiciar (f. 9); proces verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat (f. 20); declarațiile inculpatului din 15.07.2014 (f. 19, 21); proces verbal de aducerii la cunoștință a calității de inculpat (f. 23); declarațiile inculpatului din 15.07.2014 (f. 22); declarațiile martorului Bugheciu P. din 06.06.2013 și din 30.04.2014 (f. 24-25); declarațiile martorului C. S. din 27.05.2014 (f. 26).
La data de 27.02.2015 inculpatul a formulat excepții potrivit art. 344 alin. 2 C.p.p., arătând, în esență, faptul că contestă declarația de suspect din data de 15.07.2014, de la fila 21 din dosarul de urmărire penală, pentru următoarele motive: la data luării declarației arată că s-a prezentat la sediul organului de urmărire penală, cu fratele său S. M., care este licențiat in drept, fiind citat in calitate de suspect, precizând că organele de poliție nu au fost de acord să fie prezent la luarea declarației și fratele său.
A mai arătat că organele de poliție l-au pus să scrie că nu solicită apărător, au procedat la audierea sa, a scris o declaratie, cu mâna sa, după aceea l-au pus să aștepte, și l-au rechemat prezentându-i un formular denumit „declaratie de suspect", mai precizează că i-au spus că așa este procedura; pe verso-ul acestui înscris arată că a constatat că au copiat declaratia sa, scrisă de el, spunându-i ca așa cere procedura, respectiv că pe acest formular trebuie să fie consemnată declarația sa, și ca nu trebuie să fie scrisă de el; după ce i-au adus la cunoștință acestea, l-au pus să lase câteva rânduri libere și să scrie „Aceasta îmi este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez, după ce am citit". Cu privire la acest aspect arată faptul că a crezut că la dosarul de urmărire penală o să rămână atașată și declaratia scrisă de el, însă a aflat cu surprindere ca nu este așa la data la care s-a prezentat la Arhiva Judecătoriei Timișoara pentru a studia dosarul de urmărire penală.
A mai precizat că tot cu ocazia studierii dosarului de urmărire penală la Arhiva Judecătoriei Timișoara a constatat că rândurile pe care le-a lăsat libere pentru ca „așa este procedura”, erau completate cu informații pe care nu le-a declarat și pe care nu și le însușește; mai mult decât atât, a arătat că ultima frază pe care a văzut-o la data semnării „declarației de suspect” a fost modificată după cum poate observa, la o privire mai atentă. A solicitat să se observe faptul că polițiștii i-au falsificat declarația, că la fraza „Eu cunoșteam faptul că nu am dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice", cuvântul „cunoșteam" este șters cu corectorul; arătând că această frază suna în felul următor: ,,Eu NU cunoșteam faptul că nu am dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice" și aceasta a fost ultima frază pe care a scris-o de mână și pe care au copiat-o ulterior polițiștii.
Prin urmare, a solicitat să se constate că există o ștersătură pe declarație făcută cu corectorul de către polițiști exact pe cuvântul esențial „cunoșteam” (care in mod real a fost ,,nu cunoșteam”) și după ce a părăsit sediul secției de poliție, polițiștii au completat rândurile rămase libere cu următorul text: „Cu privire la acest aspect declar că în luna octombrie 2011, lucrătorii de poliție din loc. P., jud. I., mi-au întocmit dosar penal și am fost învinuit că a condus autoturism in stare de ebrietate. Eu in acel moment nu am predat acestora permisul de conducere, însă polițiștii mi-au spus că nu am dreptul să conduc. Recunosc și regret comiterea faptelor și nu am alte probe de propus în apărarea mea”.
În legătură cu completările făcute in lipsa sa, solicită să se constate faptul că aceste trei fraze sunt scrise puțin mai îngrămădit decât restul declarației, cu un scris ușor micșorat pentru a putea încăpea in rândurile pe care l-au pus să le lase libere;
A mai arătat faptul că, cu ocazia ascultării sale in calitate de suspect, polițiștii i-au adus la cunoștință că avea permisul suspendat din data de 25.10.2011, potrivit adresei ce le-a fost comunicată de IPJ T. - Serviciul Rutier, arată că el a contestat acest fapt motiv pentru care a declarat că la data săvârșirii infracțiunii din data de 06.06.2013, de conducere sub influența băuturilor alcoolice, nu știa că are permisul suspendat, doar că polițiștii care l-au audiat au șters cu corectorul peste ,,nu cunoșteam” și au scris „cunoșteam”. A mai menționat că nu a declarat mai multe despre incidentul P. întrucât nu a crezut că face obiectul prezentului dosar. A mai arătat că organele de poliție ar fi trebuit să dea curs obligației prevăzute de codul de procedură penală potrivit căreia „în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât in favoarea, cât și in defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu ori la cerere” (art. 100 alin. 1 din Codul de procedură penală); totodată, a arătat că s-a limitat la a declara că nu cunoștea faptul că are permisul suspendat și nu a considerat că trebuie să aducă probe in sprijinul acestei declarații întrucât, potrivit aceluiași cod de procedură penală ,,suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare”, prin urmare, a arătat că nu avea de ce să aducă probe. In opinia sa arată că înscrisul emis de IPJ - T. Serviciul Rutier nu este de natură a proba faptul că el știa că are permisul suspendat fără alte probe și fără ca el să recunoască faptul că știa acest lucru.
A precizat faptul că pe tot parcursul urmăririi penale, a avut convingerea că este cercetat strict pentru infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0.80 gl alcool pur in sânge, și nu pentru două fapte aflate in concurs, cea de-a doua fiind aceea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având permisul suspendat. A mai arătat că în ceea ce privește prima faptă o recunoaște și nu are nicio obiecție, însă despre faptul că a condus cu permisul suspendat nu a avut cunoștință și nu recunoaște faptul că a condus știind că avea permisul suspendat.
Cu privire la faptul că nu știa că avea permisul suspendat a arătat că înțelege să invoce prevederile art. 30 din Codul penal, și anume eroarea, după care a expus pe larg menționând că a spus polițiștilor că el a condus autoturismul condus de colegul său R. C., iar polițiștii l-au pus să sufle in aparatul etilotest. A arătat că după ce a suflat in aparat, și văzând concentratia de alcool și realizând care pot fi consecintele, atât el cat și ceilalti care se aflau cu el le-a spus politiștilor că nu el a condus, fapt, de altfel, cunoscut și de ei pentru că initial 1-au urmărit pe R. C.. A arătat că de la spital că l-au dus la secția de poliție din P., unde a predat buletinul și permisul de conducere, continuând să le spună că nu a condus el ci R. C., însă nu l-au băgat in seamă. A mai arătat că politistul care l-a condus la sectie a început să îl întrebe ce știe să facă, crezând probabil că pot „să rezolve” și altfel situatia, i-a dat buletinul și permisul înapoi, fără să-i fi luat vreo declaratie.
A mai precizat faptul că văzând pe citatie mențiunea „dosar penal” și aflându-se (ulterior primirii citatiei) in .. V. 1-a sunat pe polițistul din . să verifice dacă are permisul valabil, acesta i-a spus că nu este la postul de poliție ca să poată verifica la Serviciul Rutier și să îl sune peste 2 zile; peste două zile, 1-a sunat și i-a spus că are permisul valabil, menționând că a procedat așa pentru a se asigura că polițiștii nu i-au suspendat permisul ulterior și fără să anunte. De asemenea, a mai arătat faptul că in această perioadă, 23.10._13, fiind angajat al ., ulterior, ., și având lucrări in toată tara, a circulat cu mașinile firmei, fiind oprit, in trafic de mai multe ori, de 3 ori a primit și amenzi, însă niciun politist rutier nu i-a atras atentia că ar avea permisul suspendat. Având in vedere cele expuse mai sus, a arătat că solicită să se facă verificări in baza de date a Serviciului Rutier pentru a se vedea data efectivă la care a fost operată în sistem suspendarea permisului său de conducere.
În ceea ce privește declarația de inculpat din același dosar de urmărire penală, a solicitat să se aibă în vedere faptul că ceea ce a declarat cu privire la acordul de recunoaștere a vinovătiei se referă strict la fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, adică aceea de conducere pe un drum public, având o alcolemie de 0.87 mgll alcool in aerul expirat, respectiv de 1,75%o alcool pur in sânge la momentul recoltării de probe biologice.
A mai arătat că organele de urmărire penală nu i-au prezentat dosarul de urmărire penală cu probele administrate in forma in care a văzut-o la arhiva Judecătoriei Timisoara, adică dosar cusut si numerotat; el a văzut strict declaratia ce i-a fost luată, la momentul semnării (nu și după modificările aduse in lipsa sa); nu a văzut nici declaratiile date de către martorii audiați in cauză. A mai arătat faptul că: 1. recunoaște și regretă săvârșirea infractiunii de conducere pe un drum public, având o alcolemie de 0.87 mgll alcool in aerul expirat, respectiv de 1,75°/0o alcool pur in sânge la momentul recoltării de probe biologice; 2. contestă declarația de suspect din data de 15.07.2014; 3. invocă eroarea prevăzută de art. 30 din Codul penal in ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 335 alin, 2 din Codul penal (privind conducererea de vehicule pe durmurile publice având permisul de conducere suspendat); 4. organele de urmărire penală nu au depus toate diligentele in vederea strângerii de probe și in favoarea sa, ba mai mult i-au falsificat declaratia dată, nu i-au spus clar că este cercetat pentru două infracțiuni și nici nu i-au prezentat materialul de urmărire penală in forma in care 1-a studiat la arhiva Judecătoriei Timișoara, adică cusut și numerotat.
În probațiune, inculpatul a anexat: copie CI; procese verbale de sancționare a contravențiilor săvârșite in perioada in care ar fi avut permisul suspendat, și anume: procesul-verbal . nr._ din data de 16.06.2012, emis de Brigada Rutieră a Sectoarelor 2-3 București; procesul-verbal . nr._ din data de 30.08.2012, emis de Brigada Rutieră a Sectoarelor 4-5 București; proces-verbal . nr._ din data de 30.04.2013, emis de IPJ T. - Postul de Poliție Becicherecul M.; confirmarea de primire a răspunsului formulat de el la citatia emisă de Sectia de Politie a loc. P..
La data de 16.04.2015 inculpatul, prin avocat ales, a depus concluzii scrise,arătând, în esență, că solicită potrivit art. 345 al. 2 și 346 al. 4, prin raportare la art. 280-282 CPP și art. 102 al. 2, 3 CPP, excluderea probei cu declaratia din data de 15.07.2014, dată în fata organelor de cercetare penală, ca fiind obtinută cu încălcarea dispozitiilor legale.
A arătat că prin interpretarea an. 345 al. 2 și 346 al. 4 CPP și prin raportarea acestor dispozitii la art. 102 CPP, rezultă că excluderea unei probe ca urmare a nulității procedeului probator sau a mijlocului de probă prin care este administrată este o sanctiune diferită de excluderea probei ca urmare a nelegalității acesteia. A arătat că în opinia sa sunt îndeplinite atât conditiile nelegalitătii modului de obtinere a probei cât și conditiile nulitătii prevăzute de art. 280-282 CPP precizând că criteriile de operare a nulitătii sunt mai restrictive. A mai arătat că modalitatea prin care a fast obtinută declarația sa din data de 15.07.2014 este sancționabilă cu nulitatea relativă. A mai arătat că potrivit art. 282 al. 1 CPP, încălcarea oricăror dispozitii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerintei legale s-a adus a vătămare drepturilor părtilor ori subiectilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfet decăt prin desfiintarea actului.
A arătat că nu au fost respectate prevederile art. 109-110 CPP privind modalitatea de luare și consemnare a declaratiilor, sub două aspecte: astfel, în înscrisurile din dosarul de urmărire penală, se poate observa că la dosar se află atașată o declaratie olografă a sa din data de 11.07.2014, dată la care erau în vigoare sub aspect procedural dispozitiile suscitate ale noului cod. A mai arătat că din lecturarea declaratiei arătate, aflată la fila nr. 21 dosar UP, se poate observa în finalul acesteia că nu a făcut nicio referire la aspectul cunoașterii faptului că permisul său de conducere era suspendat și nu avea dreptul de circulație. A mai precizat că ulterior, la data de 15. 07.2014, s-a prezentat la sediul organului de cercetare penală unde i s-a prezentat un formular tipizat pe care era transcrisă declarația sa anterioară, agenții de poliție i-au spus să semneze după câteva rânduri libere.
De asemenea, a mai precizat că în opinia sa, modalitatea de ascultare și de consemnare nu a fost făcută cu respectarea normelor procedurale sus arătate, arătând că sub vechea procedură penală, organele de cercetare penală luau întâi o declarație olografă, ulterior transcriind-o pe formular tipizat. A arătat că practica și doctrina elaborată sub noul Cod procedural au exclus această procedură, dându-se o singură declarație ce se consemnează de agentul de poliție pe un formular unic. Modalitatea transcrierii uzitată anterior, și nelegal și în cazul său, poate duce la denaturări ale declarațiilor și chiar la încălcarea unor drepturi fundamentale prevăzute de lege și CEDO.
A mai arătat că a doua nerespectare a dispozitiilor legale in materie care trebuie să se transpună în excluderea mijlocului de probă arătat este aspectul neconsemnării celor arătate de el și a corectării declarației de către agenții de poliție. A arătat că în declaratia pe formular de la fila 21, la începutul formulei ,,eu cunoșteam faptul că nu am dreptul de a conduce” este suprapusă peste o ștersătură. A arătat că declarația sa a fost în sensul că el nu cunoștea acest aspect, fapt care rezultă din coroborarea tuturor probelor aflate la dosar și mai ales a faptului că, contrar prevederilor art. 111 din OUG 195/2012, agenții constatatori ai faptei din anul 2011 nu i-au ridicat permisul, deși aveau această obligație, deci la 6.06.2013, îl avea asupra sa în mod legal. A precizat că îi încalcă grav dreptul la neautoincriminare corectarea efectuată de organele de cercetare penală, drept care este un corolar al dreptului la apărare și al prezumției de nevinovăție, prevăzute de art 6 par. 2 CFDO și art. 4 și 10 CPP.
Referitor la vătămarea produsă prin încălcarea normelor legale, conditie necesară pentru operarea nulităii relative, a arătat că apreciază că aceasta rezultă ex se din drepturile încălcate, partea declaratiei fiind neconformă realității tocmai în privința autoincriminării lui și renuntării implicite la apărare. Arată că drepturile încălcate sunt cele mai sus enumerate, și anume cel la neautoincriminare, la apărare, la un proces echitabil.
A mai arătat că vătămarea produsă prin consemnarea nelegală a recunoașterii existentei elementului subiectiv al infracțiunii prev. de an. 335 al. 2 NCP nu poate fi înlăturată decât prin desfiintarea actului respectiv, si anume a declaratiei în totalitatea sa. A mai precizat că potrivit art. 102 al. 3 CPP, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.
A precizat că recunoaște comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin 1 NCP, însă consideră că raportat la cealaltă infracțiune, se afla în eroare cu privire la tipicitatea subiectivă a faptei, necunoscând un element de care depinde caracterul penal al acesteia, adică tocmai suspendarea permisului de conducere.
A arătat că solicită, ca urmare a constatării nulității relative a declarației de suspect, obținută prin mijloace nelegale, potrivit art. 346 al. 4 rap. la art. 280-282 și art. 102 al. 3 CPP, excluderea probei arătate și începerea judecății.
Analizând excepțiile invocate, raportat la regularitatea actului de sesizare, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a constatat următoarele:
Potrivit art. 342 C.proc.pen. obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței instanței și a legalității sesizării acesteia, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Totodată, potrivit art. 4 alin.1 din legea 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
JCP a constatat că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cpp., Judecătoria Timișoara este instanța competentă să soluționeze cauza.
Apoi, JCP din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că rechizitoriul cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 C.p.p., respectiv datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la probele și mijloacele de probă administrate, la actele de urmărire penală efectuate, cheltuielile judiciare, cuprinde dispoziția de trimitere în judecată și este avizat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul ierarhic superior.
În ceea ce privește susținerile contestatorului inculpat cu privire la nelegalitatea declarației de suspect din data de 15.07.2014 (f. 21 dup), judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a reținut că nelegalitatea poate rezulta fie din mijlocul de probă însuși, fie din condițiile în care a fost obținută sau administrată proba și că excluderea probelor se poate dispune în cazul în care constată o încălcare substanțiala si semnificativă a unei dispoziții legale privind administrarea probatoriului care, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menținerea mijlocului de proba astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a constatat că declarația de suspect din data de 15.07.2014 (f. 21 dup) a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie la data întocmirii acesteia, atât în ceea ce privește mijlocul de probă utilizat, cât și cu privire la condițiile în care a fost obținută și administrată proba, iar apărările inculpatului cu privire la presupusele modificări și adăugiri ulterioare în cuprinsul declarației, care ar fi fost realizate după ce a semnat-o, nu sunt susținute în niciun fel, fiind contrazise chiar de mențiunile făcute de inculpat în cererea în care a contestat conținutul declarației de suspect din data de 15.07.2014.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a constatat că în declarația olografă din data de 11.07.2013, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C. pen.., inculpatul a consemnat doar „ Menționez faptul că în luna octombrie 2011 Nu mai am nimic de declarat în această fază a cercetărilor.”, însă a apreciat că aceste mențiuni nu contrazic cele consemnate în declarația de suspect din data de 15.07.2014 (f. 21 dup), aceasta fiind o declarație diferită, în care organele de cercetare penală au consemnat ceea ce a declarat verbal inculpatul în data de 15.07.2014.
Apoi, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a constatat că în declarația de suspect din data de 15.07.2014 (f. 21 dup) s-a tehnoredactat faptul că inculpatului i s-a adus la cunoștință faptul că urmează să fie audiat în calitate de suspect pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 335 alin. 2 C.p. și art. 336 alin. 1 C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 2 C.p. menționându-se că la data de 06.06.2013, în jurul orelor 03.40, inculpatul a fost depistat pe . conducând autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, având permisul ridicat în vederea suspendării din data de 25.10.2011.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a mai constatat că ceea ce au menționat organele de urmărire penală în declarația de suspect din data de 15.07.2014 corespunde, în esență, cu cele menționate de inculpat în cererea în care a contestat conținutul acestei declarații în ceea ce privește incidentul care a avut loc în luna octombrie 2011 în localitatea P., I., menționându-se că inculpatul nu a predat permisul de conducere, însă i s-a spus că nu are dreptul de a conduce. Totodată, a mai constatat că faptul că inculpatul știa că din data de 25.10.2011 nu are dreptul de a conduce reiese și din mențiunile acestuia, care a arătat că ulterior incidentului din data de 15.07.2014, inițial i-a fost ridicat permisul de conducere, după care i-a fost restituit. Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că din declarația prin care inculpatul a arătat că ulterior 1-a sunat pe polițistul din . să verifice dacă are permisul valabil, reiese că inculpatul știa că în urma săvârșirii faptei de conducere sub influența alcoolului se dispune suspendarea permisului de conducere. De asemenea, a apreciat că analizarea eventualelor susțineri ale respectivului polițist, care i-ar fi spus inculpatului că are permisul valabil, precum și faptul că acesta avea asupra sa permisul de conducere la data săvârșirii faptei care face obiectul prezentului dosar, pot fi analizate ca și apărări de fond, însă nu conduc la reținerea nelegalității declarației de suspect din data de 15.07.2014.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile generale și speciale prevăzute de Codul de procedură penală privind probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii, iar actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
În raport cu cele mai sus menționate, JCP din cadrul Judecătoriei Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva încheierii pronunțață de judecătorie cu privire la CP a formulat contestație inculpatul S. D., prin care a solicitat, în esentă admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate, doar în ceea ce privește excluderea mijlocului de probă, respectiv a declaratiei date de suspect din data de 15.07.2014 în fața organelor de cercetare penală, întrucât aceasta, în opinia sa este obținută cu încălcarea dispozițiilor legale privind ascultarea acestuia, arătând că modalitatea de ascultare și de consemnare a declaratiei date de inculpat nu a fost făcută cu respectarea normelor procedurale prevăzute de art. 109-110 C.p.p. Apărătorul a aratat că astfel cum se poate observa din declartatia pe formulat de la fila 21 dosar UP există o stersătură aspect pe care inculpatul nu o cunostea, iar corectarea efectuată de organele de cercetare penală îi opinia sa ăi încalcă grav dreptul la neautoincriminare care este un corolar al dreptului la un proces echitabil, la apărare și al prezumtiei de nevinovătie. Astfel, apărătorul a considerat că sunt îndeplinite toate conditiile prevăzute de lege pentru a fi incidentă în cauză nulitatea relativă a procedeului probator, care trebuie, în mod firesc să ducă la anularea și excluderea mijlocului de probă, respectiv a declaratiei anterior mentionată. Apărătorul a apreciat că s-a încălcat o dispozitie legală privitoare la desfăsurarea procedeului penal prev. de art. 109,110 C.p.p. că s-a produs o vătămare procesuală care rezultă din drepturile încălcate, partea declaratiei fiind neconformă realitătii tocmai în privinta autoincriminării inculpatului și renuntătii implicit la apărare.
Examinând contestația formulată în raport de motivele invocate, văzând și dispozițiile art. 347 C.p.p., instanța urmează a respinge contestația pentru următoarele motive:
Potrivit art. 346 al. 2 C.p.p., copia rechizitoriului se comunică inculpatului care are inclusiv dreptul de a formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În cazul în care s-au formulat cereri și excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora prin încheiere motivată conform art. 345 al. 1 C.p.p.
Așadar, în raport de aceste reglementări legale, se constată că excepțiile la care se face referire în aceste dispoziții legale sunt cele care vizează legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Apărarea a invocat faptul că polițiștii i-au falsificat declarația de la fila 21 dup, că la fraza „Eu cunoșteam faptul că nu am dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice", cuvântul „cunoșteam" este șters cu corectorul; arătând că această frază, raportat la cele declarate, suna în felul următor: ,,Eu NU cunoșteam faptul că nu am dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice" și aceasta a fost ultima frază pe care a scris-o de mână și pe care au copiat-o ulterior polițiștii. Prin urmare, a solicitat să se constate că există o ștersătură pe declarație făcută cu corectorul de către polițiști exact pe cuvântul esențial „cunoșteam” (care in mod real a fost ,,nu cunoșteam”) și după ce a părăsit sediul secției de poliție, polițiștii au completat rândurile rămase libere cu următorul text: „Cu privire la acest aspect declar că în luna octombrie 2011, lucrătorii de poliție din loc. P., jud. I., mi-au întocmit dosar penal și am fost învinuit că a condus autoturism in stare de ebrietate. Eu in acel moment nu am predat acestora permisul de conducere, însă polițiștii mi-au spus că nu am dreptul să conduc. Recunosc și regret comiterea faptelor și nu am alte probe de propus în apărarea mea”.
JCP al Tribunalului constată că această declarație este semnată de către suspectul S. D., ceea ce înseamnă că acesta și-a însușit conținutul acesteia. În declarația de inculpat, S. D. a arătat că își menține în totalitate cele declarate anterior, că recunoaște și regretă faptele comise, așadar inculpatul recunoaște săvârșirea ambelor infracțiuni, declarație pe care o semnează.
Pe de altă parte, aspectele invocate țin de apărările pe fond a cauzei, apărări pe care inculpatul le poate reformula în fața instanței de judecată, care pe baza coroborării tuturor probelor ce se vor administra în dosar, în cazul adoptării unei alte poziții de către inculpat decât aceea a recunoașterii integrale a celor două fapte, va putea înlătura din probatoriu cele două declarații în care se susține că au fost trecute declarații neconforme cu realitatea.
Nefiind identificate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală nici din oficiu, hotărârea primei instanțe de a respinge cererile și excepțiile invocate de către inculpat, prin apărător și de a dispune începerea judecății apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., să respingă ca neîntemeiată contestația declarată de contestatorul inculpat S. D. împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 28.04.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al.2 C.p.p., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind.1 al.7 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca neîntemeiată contestația declarată de contestatorul inculpat S. D. împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 28.04.2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 27.05.2015.
Judecător de cameră preliminară,Grefier,
D. C. C. M.
D.C./C.M./2 ex./29.05.2015
J.C.P. de la prima instanță: T. L. M. – Judecătoria Timișoara
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
