Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 601/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-10-2012 în dosarul nr. 601/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 601/2012
Ședința publică de la 05 Octombrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol judecarea recursului declarat de condamnatul recurent C. F. împotriva sentinței penale nr.1582/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa condamnatului recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul a fost liberat condiționat la data de 08.08.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1582 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al. 1 C.pen., a luat act de retragerea cererii de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. F., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art.192 al. 2 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al. 2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 01.06.2012 petentul condamnat C. F. a solicitat liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, care i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În motivarea cererii, petentul a arătat că îndeplinește condițiile obligatorii pentru a putea beneficia de liberare condiționată, a avut un comportament foarte bun față de personalul din cadrul penitenciarului și celelalte persoane private de libertate.
În drept, petentul nu a motivat cererea.
La termenul de judecată din data de 06.06.2012, petentul condamnat a înțeles să își retragă cererea de liberare condiționată formulată în speța de față.
Pentru aceste considerente, văzând poziția procesuală a petentului care și-a retras cererea formulată, în temeiul art. 450 al.1 Cod de procedură penală, prima instanță a luat act de retragerea cererii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 11.09.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul promovat de condamnatul C. F. este nefondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
În acest sens, tribunalul reține că, așa cum reiese din cuprinsul declarației aflate la fila 11 dosar primă instanță, la termenul de judecată din data de 06.06.2012, petentul și-a exprimat în mod expres voința în sensul retragerii cererii ce forma obiectul dosarului – cerere de liberare condiționată.
Ca atare, având în vedere acest act de dispoziție al petentului cu privire la cererea formulată, în mod corect prima instanță s-a dezinvestit, luând act de manifestarea de voință a petentului condamnat.
O eventuală revenire a petentului asupra respectivei manifestări de voință nu este posibilă ulterior prin declararea căii de atac a recursului, actul de dispoziție al acestuia cu privire la cererea formulată producând efecte definitive raportat la dezîvestirea instanței în ceea ce privește judecarea respectivei cereri.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr .pen., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând ca, în baza art.192 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent C. F. împotriva sentinței penale nr.1582/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./11.10.2012 – PI – Judecătoria Timișoara – S. B.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 213/2015.... → |
|---|
