Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 605/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-10-2012 în dosarul nr. 605/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 605/2012
Ședința publică de la 05 Octombrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.2312/24.08.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent G. F. A., asistat de avocat desemnat din oficiu G. D., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Procurorul susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de liberare condiționată ca neîntemeiată, cu stabilirea unui nou termen de reînoire a cererii.
Apărătorul condamantului desemnat din oficiu solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, a se avea în vedere că pe tot parcursul detenției a prestat munci, a participat la programe educaționale, a terminat liceul și nu are nici un raport de incident.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2312 din 24.08.2012 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a admis propunerea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat G. F. A., în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara și a dispus liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 1354/2009 emis de Judecătoria A. în temeiul sentinței penale nr.1195/2009, atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea făcută de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește liberarea condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 01.08.2012, s-a propus liberarea condiționată a petentului condamnat G. F. A., aflat în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1195/2009 pronunțată de Judecătoria A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Din procesul-verbal nr. J2/_/31.07.2012 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce privește liberarea condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara rezultă că executarea pedepsei condamnatului a început la data de 23.03.09 și urmează să expire la data de 22.03.14.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 23.03.2009 până la 31.07.2012 un număr de1227 zile.
Petentul se află la a doua analiză și este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru executarea pedepsei, condamnatul a fost încadrat în regim semideschis.
Din caracterizarea condamnatului rezultă că acesta a manifestat o conduită situațională în raport cu normele instituției, a fost sancționat disciplinar de trei ori, din care două sancțiuni au fost ridicate ulterior. Petentul a participat la programe de educație pe parcursul executării pedepsei și a participat la activități productive în afara locului de deținere.
Analizând cererea de liberare condiționată a petentului condamnat, instanța a constatat că aceasta este întemeiată și a admis-o, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 59 al. 1 C.pen., după ce a executat 2/3 din durata pedepsei în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei; de asemenea, conform disp. al. 2 din art. 59 C.p. în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate .
Din textul de lege mai sus menționat, rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată beneficia de liberare condiționată: să execute fracția corespunzătoare din pedeapsă; să fie stăruitor în muncă, disciplinat și dea dovezi temeinice de îndreptare; instanța pentru a decide liberarea va ține cont și de antecedentele condamnatului.
Astfel, pentru a decide liberarea condiționată, instanța trebuie să constate îndeplinirea primelor două condiții și să țină cont de antecedentele penale. Rezultă deci că simpla prezență a antecedentelor penale nu exclude posibilitatea acordării liberării condiționate, ci antecedentele condamnatului constituie un criteriu de care instanța trebuie să țină cont.
Așa cum rezultă din înscrisurile expuse mai sus, prima instanță a constatat că cele două condiții cumulative stabilite de textul legal enunțat sunt îndeplinite în cauză, atât cu privire la fracțiunea de pedeapsă executată, cât și cu privire la comportarea la locul de detenție a petentului condamnat, constatând că acesta a fost disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, împrejurări față de care instanța a apreciat că deținerea în continuare a petentului condamnat în scopul prev. de art. 52 C.pen. nu mai este necesară.
Aspectul că petentul are antecedente penale nu poate constitui singurul motiv pentru a priva petentul de posibilitatea de a beneficia de liberare condiționată atâta timp cât celelalte condiții sunt îndeplinite, această instituție constituind un stimulent pentru orice condamnat, inclusiv pentru cei cu antecedente penale, de a avea o bună conduită în perioada detenției și de a depune eforturi pentru reintegrarea socială, cu atât mai mult cu cât petentul a dat dovadă de o bună conduită. Pentru a decide liberarea condiționată a petentului condamnat, instanța a ținut cont și de timpul îndelungat scurs între condamnările anterioare și săvârșirea unei noi infracțiuni, cât și de faptul că petentul condamnat, în prezent, este inclus în regimul deschis de executare a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de_ sub același număr de dosar.
În motivarea cererii, s-a arătat că sentința penală atacată este nelegală sub aspectul acordării liberării condiționate a petentului G., prima instanță apreciind în mod greșit că nu mai este necesară deținerea în continuare a acestuia întrucât a dat dovezi temeinice de îndreptare.
S-a precizat că din interpretarea disp. art. 59 C.p., rezultă caracterul facultativ al acordării liberării condiționate, împlinirea condițiilor legale creînd, nu un drept, ci doar o vocație, lăsată la aprecierea instanței de judecată. Referitor la condițiile prev. de acest text legal, s-a arătat că nu este îndeplinită cea privitoare la disciplină în contextul în care petentul a fost sancționat de 3 ori, două sancțiuni fiind ridicate, însă una încă activă. Chiar dacă 2 dintre sancțiunile disciplinare au fost ridicate, aceasta s-a produs ca urmare a recompensării și nu echivalează cu nesancționarea. S-a mai arătat că, raportat infracțiunea săvârșită – tâlhărie, și la programele la care a participat în penitenciar – preponderent cu caracter sportiv, nu se poate reține îndreptarea sub aspect moral a acestuia. Totodată, s-a mai precizat că antecedentele penale ale petentului evidențiază o perseverență a acestuia în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune, ceea ce duce la concluzia că scopul pedepsei nu a fost atins. Chiar dacă petentul a executat fracțiunea necesară, acest aspect nu este relevant atâta timp cât condamnatul recidivist a mai beneficiat anterior de liberări condiționate din executarea unor pedepse anterioare aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie, însă nu a dat dovadă de îndreptare și reeducare continuând să săvârșească același tip de infracțiune, respectiv tâlhărie, infracțiune cu un grad foarte ridicat de pericol social.
Prin urmare, s-a considerat că petentul condamnat nu poate beneficia de liberare condiționată la acest moment întrucât nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, perioada efectiv executată de acesta nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul parchetului este neîntemeiat, sentința judecătoriei Timișoara fiind legală și temeinică.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Or, în cauză, contrar susținerilor parchetului, tribunalul constată că în mod corect judecătoria Timișoara a reținut ca fiind îndeplinite la acest moment toate condițiile prev. de art. 59 C.p. și, astfel, a admis propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului G. F. A..
Este adevărat că pe parcursul detenției petentul a fost sancționat disciplinar de 3 ori, însă trebuie observat că respectivele sancțiuni au fost aplicate în urmă cu aproape doi ani, din data de 02.02.2011, acesta nemaifiind sancționat. Mai mult, tribunalul constată că două dintre aceste sancțiuni sunt în prezent ridicate ca urmare a recompenselor ulterioare câștigate de petent, acest recompense dovedind că petentul a înțeles să-și corijeze comportamentul antisocial și că s-a realizat rolul educativ al pedepsei.
În același timp, trebuie observat că respectivele sancțiuni disciplinare suferite de petent, precum și antecedentele sale penale, au reprezentat motivele pentru care, cu ocazia primei analize cu privire la îndeplinirea de către petent a condițiilor pentru a se dispune liberarea sa condiționată, judecătoria Timișoara a respins cererea prin sentința penală nr. 376/13._ stabilind termen de rediscutare după data de 31..07.2012, respectiva perioadă de amânare fiind justificată tocmai pe aceste considerente.
În aceste condiții, având în vedere inclusiv această perioadă de amânare de 9 luni executată de petent – ca urmare a existenței respectivelor antecedente penale și a sancțiunilor disciplinare, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea propunerii comisiei și liberarea condiționată a petentului condamnat, comportamentul actual al petentului formând convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea acestuia. Stăruința în muncă depusă de petent (acesta având 223 zile câștig ca urmare a muncii prestate), participarea acestuia la numeroase programe educaționale și psihologice ( 11 astfel de programe), precum și evidențierile sale în cadrul activităților derulate (împrejurare reliefată de cele 2 recompense primite), formează convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, urmând ca, în baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.2312/24.08.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./12.10.2011
Primă instanță: jud. E. L. B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
